Vizuina Tapirului

Digital Fortress - Dan Brown - citită în original (era sa zic "în pdf"). Deşi amatorismul autorului transpare de la început cu explicaţia fantezistă şi cât se poate de greşită a criptării cu cheie publică (pag. 18), am citit cartea până la sfârşit. E construită ca un scenariu de film hollywoodian, lungită exagerat de mult, presărată cu informaţii geografico-culturale de genul "ştiaţi că..." făra legătură cu firul narativ (vezi povestea marmeladei de portocale). Clişeele filmelor de acţiune se succed rapid si neverosimil, culminând cu o reprezentare vizuală (VR) a ignoranţei autorului (continuitatea structurii celor 5 cercuri de protecţie a unei baze de date, cercuri printre care se numără filtre de pachete pentru FTP şi X eleven (de fapt "X11" da' papagalul nu s-a obosit să se documenteze) fără nici o legâtură cu securitatea sistemului şi a căror integritate e completă sau absentă, nu 35% ...). Umorul involuntar este singura calitate a acestei cărţi. Without wax! ;-)

Catch Me if Yoy Can - de Frank Abagnale Jr. Cartea e mult mai coerentă, mai interesantă şi mai veridică decât filmul. Partea cu închisorile franceze, adăugată la abolirea tardivă a pedepsei cu moartea mi-au şters orice iluzie despre civilizaţia Franţei. Ce e cu adevărat trist e că omul ăsta a trăit până în adolescenţă o viaţă mai interesantă decât voi trăi eu până la pensie...
    Aventurile lui Frank sunt la limita incredibilului şi cred că este unul din maeştrii ingineriei sociale. Episodul turneului de promovare prin Europa cu "stewardesele" companiei de la care fura bate toate poveştile pe care le-am auzit până acum. Cartea e scrisă surprinzător de bine, cu umor şi introspecţie. A se abandona orice altceva şi a se citi!

Cronica unei morti anuntate - gabriel garcia marquez
scrisa in stilul carcacteristic al lui marquez. interesant e cum te tine in suspans chiar daca afli de la inceput subiectul, personajele, intriga, cum se sfarseste totul.....si te face sa citesti pana la ultimul cuvant, desi intr-un fel anticipezi ce vei citi. eu una am trait, citind aceasta carte, impresia ca nu se va sfarsi niciodata povestea.... ca mai are si astazi repercusiuni despre care autorul ar mai putea scrie...
must read it!

Recunosc ca romanul asta e unul bun, totusi nu m-am bucurat prea tare de el. NU stiu de ce. Desi Marquez a renuntat la stilul initial, mie imi placea stilul ala. Am devorat Toamna Patriarhului, unde acest stil isi atinge apogeul, si mi s-a parut perfecta. Marquez, sper deosebire de o pleiada de sud-americani (Borges, Cortazar, Quiroga, etc.) nu e un constructor impecabil de scenarii, e mai mult un scriitor de armosfera. Zic eu.

da, si mie mi s-a parut extraordinar modul in care descrie actiunea in sine a romanului. cat despre toamna patriarhului, recunosc ca nu am citit-o. dar daca spui ca e in acelasi stil, ba chiar ti s-a parut mai mai, atunci promit sa pun mana pe ea.
deocamdata ma chinui de ceva timp sa citesc "memoriile unei gheise". interesanta carte. insa are ceva care, cel putin pe mine, m-a facut s-o las din mana dupa ce trecusem de jumatate....

Quote from: magda on June 14, 2006, 10:26:40 AMdeocamdata ma chinui de ceva timp sa citesc "memoriile unei gheise". interesanta carte. insa are ceva care, cel putin pe mine, m-a facut s-o las din mana dupa ce trecusem de jumatate....

Tare slabuţă carte...Nu speram să citesc o mare scriere, dar mă aşteptam măcar la nivelul Şogunului. Nu mă pot pronunţa asupra documentării, însă personajele sunt foarte slab concepute, intriga e fără interes, deznodământul bleg şi aşa de previzibil încât nici nu mă aşteptam la el. Nu merită să o citiţi, mai bine citiţi în Wichipedia despre gheişe.

În altă ordine de idei, a cetit careva ceva de Orhan Pamuk, domnul care tocmai a luat premiul Nobel?