Vizuina Tapirului

...când oricum pâna la urma o sa mor ? Si dupa ce o sa mor, o sa mai persist in câteva amintiri, si apoi va veni oricum ultima amintire in care o sa mai apar, vag, sters, umbra unei umbre, apoi prea-buna uitare. Asta se va intâmpla, indiferent ce o sa fac. De ce sa mai fac ceva?

Hmm, nu ti-am mai raspuns o data la intrebarea ta? Nu cred ca exista uitare totala.

Quote from: madachiar nimeni nu isi va aduce aminte de noi? Nimeni nu va mai stii ca am existat vreodata? Dar poate totusi asa ar fi cel mai bine. Poate numai atunci cand nu ar ramane nimic, ne vom putea convinge ca totusi Cineva nu numai ca isi aduce aminte de noi, ci ne cunostea dinainte sa existam si ne va cunoaste si dupa.

Ba da, dar acolo suntem putini. De-asta i-am dat drumul si aici.

pi nu stiu vlad, io ma gandesc "da' daca?" Da' daca hindusii au dreptate? sau Buddha? Sau Iisus?

Vlad, trebuie sa traiesti. explicatia este foarte simpla: natura s-a chinuit prea mult sa randuiasca coincidentele care au dus la aparitia ta, ca tu sa o lasi balta magistral.

Quote from: Tasha_CarcotashaVlad, trebuie sa traiesti. explicatia este foarte simpla: natura s-a chinuit prea mult sa randuiasca coincidentele care au dus la aparitia ta, ca tu sa o lasi balta magistral.

:shock: Tu, care esti o libertina (ma refer la sensul filozofic al termenului) si nu crezi ca exista vreo intentie sau vointa in spatele existentei, imi zici asta?

Quote from: tapirulpi nu stiu vlad, io ma gandesc "da' daca?" Da' daca hindusii au dreptate? sau Buddha? Sau Iisus?

Asta e singurul lucru care te motiveaza?

De ce sa mai fac ceva? Pai...poate pentru cei care ma au ACUM in gand, pentru cei care asteapta de la mine ceva pentru ca, la randul lor, sa faca ceva pentru cei ce se gandesc acum la ei.....
Si, in primul rand, pentru ca eu cred ca Iisus a avut dreptate. Poate nu ii inteleg inca foarte bine mesajul, dar sper sa o fac intr-o zi...

... Because I enjoy it. Oare ar putea fi mai simplu de atat ? :) (asta daca incerc sa imi "reduc la absurd" toate credintele. :))

De acord, Ciresar ;).

Quote from: dustweaver... Because I enjoy it.

Sa inteleg ca esti, in mod fundamental, un hedonist?

sau o hedonista...
ei nu, nu e singurul lucru care ma motiveaza.

Quote from: vlad

Quote from: dustweaver... Because I enjoy it.

Sa inteleg ca esti, in mod fundamental, un hedonist?

Hehe, ma bucur ca imi este certificata aceasta banuiala. Asa zic si eu. :D

eu nu prea ma consider, la nivel perceptiv, suma stramosilor mei. Stiu asta cognitiv, intelectual, dar nu o simt neaparat. As spune vorbe mari daca as spune ca motivatia mea este sa continui mostenirea stramosilor mei, etc - suna precum manualele din generala.
io fac ceva pentru ca imi place, pentru ca sunt curios (ca o mangusta) sa vad ce se mai intampla. Sunt atatea de descoperit.
cred ca sunt, in mod fundamental, un hedonist.

D'acord cu tapi, nu prea apuci sa te gandesti la motivatie cand ceea ce faci iti capteaza atentia, interesul. Cat ma straduiesc sa dezvolt curiozitatea in tot ceea ce studiez, descopar ca mi-ar mai trebui alte vieti ca sa inteleg atat cat ma limiteaza mintea mea ingusta in viata asta. Asa cred ca nu traiesc pentru recunoasterea capacitatilor mele, nici pt nemurire ci pt a-mi satisface curiozitatile, pt a-mi maturiza spiritul.

Tapire, poate ca nu esti suma stramosilor, dar o sa te adaugi ei :)

Toate astea mi se par explicatii cam circulare. De ce sa iti maturizezi spiritul? De ce sa fii curios? La a doua se poate raspunde sincer, e drept : "nu stiu, de-aia, nu io aleg sa fiu curios, sau sa ma bucur".  Aha. Deci nu alegem noi ceea ce ne place, ceea ce ne face curiosi. Dar cine atunci?

dar de ce trebuie sa existe o explicatie pt fericire. nu-s fericita pt ca asa trebuie, ca nu aleg io sa ma bucur.  stii doar, pt revers in psihiatrie se spune: starea de depresie sau criza ar fi avut-o si din alt motiv. Nu se poate spune ca a facut respectiva criza din cauza mortii sotiei. Episodul s-ar fi produs oricum, ar fi existat un alt eveniment care sa o provoace. Nu?
Daca stau sa ma gandesc dinspre copilarie nu pot spune ca am cunoscut sentimentul de fericire ci mai degraba de placere. Probabil ca asta caut cand spun implinirea spirituala, maturizarea spiritului, ascensiunea spre fericirea pura, momentul culminant in clipa mortii. Fericirea pe care o cunoaste fiecare in tot parcursul asta este subiectiva, doar finalul ne uneste, sentimentul converge intr-un singur punct, constiinta colectiva, Dumnezeul. Stiu ca din punct de vedere crestin, religios, e un pacat ce-am spus, dar asta cred.

Da, Vlad, tocmai pt ca nu cred ca exista vreo logica in existenta zic asta. Trebuie sa stam odata de vb mai adanc...e complicat.

Ca sa incerc sa raspund cu logica inversa intrebarii, de ce sa nu fac ceva daca tot m-am nascut? Indiferent daca a fost coincidenta sau planificare pre-scrisa ca sa apar pe lume. Intr-adevar putini sunt cei ce incearca exceptionalul (si-l si ating intru a deveni imortali). Din pacate si ala de a dat foc Romei a ramas (eu una refuz sa-l scriu si sa-mi amintesc cum il chema).
Dar daca acesta ne este datul? Ce sa fac? Sa cad in pasivitate sau intr-o blazare totala numai pentru ca eu nu voi da foc Romei? De fapt, ca sa fiu cinstita cu mine insami, pentru ca banuiesc ca nu voi scrie o carte exceptionala, nu voi descoperi cum sa nu existe copii bolnavi in lume, nu voi compune o simfonie celesta, nu voi citi in stele...
Banuiesc. Dar pot sa incerc, nu?

Quote from: dustweaverbicoz I enjoy it

Dar nu e mai placut sa nu faci nimic?

Quote from: vlad on May 27, 2006, 01:49:27 PM

Quote from: dustweaverbicoz I enjoy it

Dar nu e mai placut sa nu faci nimic?

Nu, tot nimic fac de la o vreme si poci sa zic : I'm not quite enjoying this. :)

Quote from: vlad on April 18, 2006, 09:37:00 PM
...când oricum pâna la umra o sa mor ? Si dupa ce o sa mor, o sa mai persist in câteva amintiri, si apoi va veni oricum ultima amintire in care o sa mai apar, vag, sters, umbra unei umbre, apoi prea-buna uitare. Asta se va intâmpla, indiferent ce o sa fac. De ce sa mai fac ceva?

ca sa nu te plictisesti cat dureaza viata asta!

Eu fac parte dintre cei care nu se plictisesc când nu fac nimic. Sunt permanent atras de nimic. As sta tot timpul fara sa fac nimic, fara sa ma gândesc la nimic, un fel de leguma. Dimpotriva, când fac ceva, orice, ma plictisesc iute.

Quote from: vlad on May 29, 2006, 05:00:58 PM
Eu fac parte dintre cei care nu se plictisesc când nu fac nimic. Sunt permanent atras de nimic. As sta tot timpul fara sa fac nimic, fara sa ma gândesc la nimic, un fel de leguma. Dimpotriva, când fac ceva, orice, ma plictisesc iute.

atunci raspunsul B : ca sa te poti intretine din ceva..si barbat'miu se intreba cam acelasi lucru dupa ce a terminat facultatea si si-a dat seama ca tre sa se angajeze...dupa ce a dat de un job misto si salariu motivant (prea motivant pentru un incepator-parerea mea), i-au trecut toate intrebarile

Quote from: magdutz on May 29, 2006, 05:27:40 PMatunci raspunsul B : ca sa te poti intretine din ceva

Pai de ce sa te intretii? Daca tot...(vezi postul unu)

sa-ti poti lua mancare macar...chiar, cat poti trai fara papa?

Hokey, esti sigur ca death by starvation este placuta ?

Topicul asta are risipit prin el un soi ciudat de rasfatz, imi pare... Constructie : pretind ca nu cred in nimic in afara de mine, apoi ma intreb : "da' de ce sa cred chiar si in asta, e mult mai comod (chipurile) fara, e mult mai fain soiul asta de nihilism"... si inventez un joc circular pe premise egal probabil adevarate sau false, oblig cercul sa ramana inchis chiar si disecand semantic ("a nu face nimic" - de acord, in sensul scris de tine cred ca e perfecta viata pacientilor din reanimare, they really should have nothing to complain about, nu se pot plictisi).
Uite poate motivul cel mai bun si ala in care prefer sa cred eu ca sa ma tin in picioare in lumea asta infama : undeva, cumva, in Univers s-a hotarat sa am sansa de a trai. Stiu ca e mult mai multa durere in viata / lume decat bucurie si ca suntem presetati sa o traim pe prima in toate modurile posibile, pana ramane un ecou omniprezent, ca am "rezervate" firesc astfel de experiente inevitabile in anii ce vin, dar, WTF, chiar am avut noroc ! (Voiam sa pun un link spre o fotografie extrem de dura care ilustreaza conceptul de "noroc" in acceptiunea asta, dar cred ca ar fi un material mult prea agresiv (psihic) pentru a fi postat, asa ca n-o mai fac).

M-am cam enervat. Scuze.

Ceea ce ziceam si eu.

Quote from: jeToate astea mi se par explicatii cam circulare. De ce sa iti maturizezi spiritul? De ce sa fii curios? La a doua se poate raspunde sincer, e drept : "nu stiu, de-aia, nu io aleg sa fiu curios, sau sa ma bucur".  Aha. Deci nu alegem noi ceea ce ne place, ceea ce ne face curiosi. Dar cine atunci?

Cine, in Univers, a decis? Si de ce ii pasa, sau ce astepti de la acel cineva, de vrei sa ii satisfaci presupusa asteptare? Asta intreb. Cine e aceasta zeitate imprecisa careia ii dedici viata?
Un raspuns sincer ar fi: cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos, si ma astept la o rasplata in Viata de Apoi; sau cred in Allah si ca Mohammed e trimisul lui Allah, etc.
Dar asa, suntem doar jumatati de oameni. Ne miscam, si nu stim ce ne misca. Nu credem, avem doar vagi sperante (tot e ceva) indepartate, cumva amânate ("lasa ca nu mâine mor"). Nu stim ce facem si de ce.
Dupa mine, daca nu stim lucrurile astea si nici macar nu ne punem intrebarile, nu ne meritam soarta. Asta e tot.

N-am vrut sa zic ca viata perfecta e cea in care nu faci nimic. Am zis doar ca sunt atras de nimic; asta nu inseamna nimic :), ce, parca voi n-ati fi.

Amigos, va intreb: ce va mâna? Gânditi-va ca mâine veti muri. Ce faceti? Si de ce?

Quote from: vlad on May 29, 2006, 07:05:01 PM
Ceea ce ziceam si eu.

Quote from: jeToate astea mi se par explicatii cam circulare. De ce sa iti maturizezi spiritul? De ce sa fii curios? La a doua se poate raspunde sincer, e drept : "nu stiu, de-aia, nu io aleg sa fiu curios, sau sa ma bucur".  Aha. Deci nu alegem noi ceea ce ne place, ceea ce ne face curiosi. Dar cine atunci?

Cine, in Univers, a decis? Si de ce ii pasa, sau ce astepti de la acel cineva, de vrei sa ii satisfaci presupusa asteptare? Asta intreb. Cine e aceasta zeitate imprecisa careia ii dedici viata?
Un raspuns sincer ar fi: cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos, si ma astept la o rasplata in Viata de Apoi; sau cred in Allah si ca Mohammed e trimisul lui Allah, etc.
Dar asa, suntem doar jumatati de oameni. Ne miscam, si nu stim ce ne misca. Nu credem, avem doar vagi sperante (tot e ceva) indepartate, cumva amânate ("lasa ca nu mâine mor"). Nu stim ce facem si de ce.
Dupa mine, daca nu stim lucrurile astea si nici macar nu ne punem intrebarile, nu ne meritam soarta. Asta e tot.

N-am vrut sa zic ca viata perfecta e cea in care nu faci nimic. Am zis doar ca sunt atras de nimic; asta nu inseamna nimic :), ce, parca voi n-ati fi.

Glumesti. Nu ziceai deloc acelasi lucru - au contraire, nu ai pornit un cerc cu aceste "de ce"-uri, ci un cu totul alt cerc, pornind de la premise negative. Am lasat loc posibilitatii sa fi fost doar un joc de zaruri cuantic si nu o zeitate, nu stiu unde ai prins referirea la Divin in postul meu. "Zeitatea imprecisa" sunt in cele din urma eu, pentru ca pot sa aleg cu adevarat, indiferent de prisma doctrinei. E drept ca pot sa ma astept ca actiunile mele sa nu aiba consecintele general asteptate / asumate, aici intervin ceilalti si alegerile lor. :) Iar daca exista viata dupa moarte, perfect, nu cred ca mi-o periclitez in vreun fel daca aleg sa nu fac rau, in mod constient, semenilor. Ah, ce simplu este si cat ne invartim in jurul cozii, probabil cautand portite "agnostice" ca sa-l facem...

As far as I see, bineinteles ca oricine este liber sa se creada jumatate de om, daca tine neaparat. Aleg - iar - sa nu o fac, mi-e clar ce ma misca, am mai spus ca stiu ca n-avem in buzunar legile lumii, ci doar pe-ale noastre. Nimeni nu te poate ghida cu adevarat in vreun fel, impunandu-ti anumite valori; invatam nesupervizat. ;)

Sper ca n-am prins bine unda de nu-stiu-ce din afirmatia cu "nu ne meritam soarta" :). Iar la ultima intrebare, hai sa fim nitel seriosi, "as salva planeta si trei specii pe cale de disparitie si as eradica foametea"... :)

Nu incepi si tu cu suspiciozitatea, nu?
Ma gândeam doar la ultima strofa din Marizibill, de Apollinaire:

Je connais gens toute sorte
Ils n'égalent pas leur destin
Indécis comme feuilles mortes
Leurs yeux sont des feux mal éteints
Leurs coeurs bougent comme leurs portes.

(sublinierea e de la mine)

Am simtit mirosul divinitatii când ai zis "s-a hotarât". Hotarârea inseamna o vointa, nu un joc de zaruri. Altfel ziceai "s-a nimerit". Pune un pic "s-a nimerit" in loc de "s-a hoptarât", si sa vezi cum te intorci imediat la cercul vicios.
Imi zici ca esti liber sa alegi. Eu iti spun: ma mir ca ne miscam, si daca o facem, e probabil fiindca nu avem de ales. Nu spun, ca gnosticii, ca nu putem deloc alege, ci ca poate viata noastra ne apartine in mica masura. Unde e simplitatea de care vorbesti, daca tu insuti zici ca ne invârtim in cerc?

Poti sa faci misto de intrebarea mea, poate ca suna caraghios, dar intentia e serioasa.

Dar da, e un pic de rasfatz in posturile mele. De astea le zic pe forum, si nu mi le scriu in frunte.

N-am nici macar personalitate paranoida, de-asta am si zis ca poate gresesc :).
Nu intelegi ca nu ma invart in nici un cerc ? Dimpotriva, am spus ca fortezi un cerc care, de fapt, nu exista.
S-au "hotarat" leptonii si mezonii si miuonii, intr-un congres de blackjack, poftim :). E o ipoteza, credinta mea in Divin nu-si are locul in fraza respectiva si regret ca am dat de inteles ca rationamentul pleaca neaparat de la ea. Cum sa nu fii stapan pe viata ta ? Esti, mon ami :), repet, atata vreme cat nu apare un seaman care crede altceva. (Despre noi ca potentiale victime prefer sa nu vorbesc, e un subiect trist.) Si, uite, un semi-misto : trebuie sa te mobilizezi un pic, sa actionezi intr-un fel sau altul daca vrei sa ii pui capat in mod relativ confortabil - logic vorbind, daca viata e proasta si te nemultumeste, asta e urmatorul pas, nu ? Sau, de fapt, te intrebi de ce continui sa speri ? Pai, in cazul asta, tot ce pot sa fac este sa iti spun in ce cred si deja am cam facut asta.

La intrebarea ta (de acord, e serioasa :)) poate unii dintre noi prefera sa pastreze pentru ei insisi raspunsul . :)

Ideea din vers e o idee ciudata. Aveam si eu o poiezie de-asta, cu nascuti fara aripi neregretand zborul ;D, pe vremea cand ma tot gandeam ca "a la fin tu es las de ce monde ancien", dar intre timp mi-a trecut. :)

Uite ce m-a determinat sa spun "noroc" in postul de mai sus. Poate cunosti fotografia, e cumplita. El e fericit, poate? doar nu mai e obligat sa faca nimic, doar sa incheie socotelile. :( El a gresit raspunsul la intrebari ? sau nu l-a miscat nimic? isi merita soarta ? scrie pe un forum cat de stupida e viata si de ce-ar trebui sa se-agite? Uite cine nu are cu adevarat de ales, si aici intram in niste teorii fara sfarsit, daca vrei. Stii, in general urasc sa mi se spuna "nu te vaita, altii sunt mult mai rau decat tine", pentru ca deocamdata cred ca exista "motoare" pe care le anihilezi gandind astfel. Oricum, nu asta este intentia mea, de a compara si de a scoate ceva pozitiv dintr-o comparatie dureroasa, ci de a spune, poate, ca sunt in mod cert lucruri care transcend capacitatea noastra de a intelege prin amaratele noastre sabloane. Dar chiar ma deranjeaza sincer cand imi spui ca, in absenta Divinului (sau chiar in prezenta lui, ca nu mai inteleg ce vrei sa spui), n-am nici un rost. Nici macar nu te-am contrazis, la scara umanitatii, rostul pe care mi-l dau eu, chiar insuficient definit, mi-e de-ajuns momentan.

P.S. Si totusi, mi-ar cam fi placut, cred, sa fiu shape-shifter, time-traveller si alte chestii de genul, dar ii destul de OK si forma umana, cu posibilitatile ei spatio-temporale restranse. :) Sunt suficient de multe lucruri fascinante, numai a le inventaria mi-ar lua o gramada de timp, dar sa le mai si traiesc... :)

Ei bine, mon ami, n-am zis nimic, am intrebat, e o diferenta enorma. Sunt intrebari pe care trebuie sa ti le pui. Mai zic o data, desi n-ar trebui, ar trebui sa joc rolul avocatului diavolului: eu nu cred ca viata n-are rost sau ca e plicticoasa; din contra, cred ca plictisul e un mare pacat cel mai mare dintre vicii(copyright Baudelaire), unul dintre marile noastre pacate, si mai cred ca e un pacat de mândrie, un inlocuitor dracesc al curiozitatii, care e o virtute a smereniei (parerea mea).

Am spus adineaori ca suntem in schimb datori sa ne punem intrebarile asta, din nou si din nou, altfel nu suntem intregi. Poate m-am inselat, si am pacatuit tot prin mândrie; poate ca e mai bine: eu nu ma pot opri sa mi le pun. Nu e vorba de un lâncezeala turceasca, nici de blazare supida, e vorba de o intrebare.


Din contra, cred ca fotograful ala chiar nu mai avea chef de nimic pe lume; ce rost avea de exemplu sa-l ajute pe copilul ala? No, l-a pozat, poa sa plece.

Atunci cand procesul poate intr-adevar sa aiba loc, merge de minune rolul de avocat al diavolului... Ai afirmat insa ca fara credinta (sau fara intrebari, da) suntem "jumatati de oameni", stiind asadar ca nu e asa, si ca nu-i deloc simplu. Da, si eu cred ca e o chestie de mandrie, in ultima instanta :), pentru ca a fost sugerat un soi de ierarhie (datorie, spui acum; pacat sau nu, numai credintele noastre ne-o pot spune, nu sunt in masura sa judec), in fond ne nastem intr-o gama foarte larga de "deviatii standard", oricare ar fi caracteristica "dozata".

Intr-adevar, Kevin Carter s-a sinucis.

Cine e om pe de-a-ntregul? Arata-mi tu mie unul. Sa fii om e un ideal spre care tindem. Am cunoscut câtiva aproape de ideal, am avut noroc. Ma gândesc uneori ca primii oameni erau oameni 100%, de asta deschisesem un topic despre asta.

Da, suntem prea nesiguri, da, nu credem in nimic desi am vrea si parca credem... O aiureala. Pâna la urma ne mâna un fel de inertie mostenita, facem ce facem pentru ca asa se face, asa fac altii, suntem un animal social.

... perseverare diabolicum :). Okay, I rest my case. Pastreaza ultimul cuvant si tindere placuta, serios. ;)

voua nu vi s-a intimplat sa  doriti sa va va fi nascut acu vreo 200 ani,sa aveti mintea libera de atatea chestii..diabolice pina la urma?sa fim simpli tarani,minati de dorinte si nevoi simple ,mult mai buni si curati..macar singurul accident care ti se putea intimpla era sa te loveasca calul.bine ..ca mai puteai sa ai vreo 2-3 boli care circulau p-atunci...dar sunt si-acu destule.si-apoi daca aveam ceva inteligenta ne faceam popa satului,sau invatatoru'.daca aveam pamint,eram primaru'.

n-ai fi fost bre curat, ai fi fost mancat de lupta de clasa. de cate ori ma gandesc ca as vrea sa fi  trait in alt secol, ma gandesc ca as fi putut fi sclav si imi trece.

nu sclav.in romania puteai cel mult sa porti o botnitza la cules de struguri.

de parca iobagii aveau mai multe drepturi ca sclavii...

Io as fi vrut sa fiu tarani. Dintre toti pacientii de la spital, cei care imi sunt cei mai dragi sunt taranii. Ma lalai ore la vorbe cu ei. E ceva suprauman in ei. Mi-e greu sa zic ce.

Quote from: dentist on May 31, 2006, 08:30:19 PM
nu sclav.in romania puteai cel mult sa porti o botnitza la cules de struguri.

Asta e una din imaginile cele mai perverse introduse de comunisti (prin Zaharia Stancu) in creierul romanilor, de mici; imaginea boierului roman au schimbat-o  cu aceea a unui monstru. Ideea botnitelor e complet ilogica (pe langa faptul ca la vremea aceea ar fi costat ceva pentru a le cumpara/confectiona ma intreb cata paguba ar fi putut sa-i faca tzaranul mancand cativa struguri in hectarele de vie) ;insa minciunile absurde s-au dovedit a prinde cel mai bine. Asta e un exemplu de eficacitate a propagandei nu-i de mirare de ce comunismul a tinut la noi atat amar de vreme.

Quote from: vlad on May 31, 2006, 09:56:37 PM
Dintre toti pacientii de la spital, cei care imi sunt cei mai dragi sunt taranii. Ma lalai ore la vorbe cu ei. E ceva suprauman in ei. Mi-e greu sa zic ce.

Nu e nimic special, tuturor romanilor ne place sa frecam menta, sa fim meditativi, contamplativi, sa filosofam intr-un cuvant, sa mai tragem o tigare si sa ne scarpinam in cot, ce dreaq, nu suntem neam de mioritici?

eu zic ca e balcanul, nu oaia

Pai daca nu gaseste balcanul, e buna si o oaie, nu?

bai furniko, urata aia?...

Quote from: Onorabilul si Venerabilul user cunoscut si sub numele  de Furnika on May 31, 2006, 10:33:14 PM
u e nimic special, tuturor romanilor ne place sa frecam menta, sa fim meditativi, contamplativi, sa filosofam intr-un cuvant, sa mai tragem o tigare si sa ne scarpinam in cot, ce dreaq, nu suntem neam de mioritici?

N-ai dreptate. E altceva.

Nu stiu cum sunt taranii tai, Vlad. Dar aia pe care i-am intalnit eu prin spitale boleau fara sa se jeleasca. Un fel de "Dzeu a dat, Dzeu a luat, fie numele Domnului laudat". Orasenii incepeau sa planga daca sondai mai adanc: aveau probleme cu banii, cu copiii, alt ritm de viata, alte angoase. Taranii aveau un tonus bun, faceau mai bine fata bolii. O fi si pt ca nu-si permit sa zaca, sa nu munceasca. Pensionarul care sta acasa si n-are viata sociala nu se compara cu taranul care se trezeste dimineata ca sa munceasca (pt ca altfel ar muri de foame), care se cunoaste cu toata lumea din sat, nu numai cu vecinii imediati.

Quote from: Onorabilul si Venerabilul user cunoscut si sub numele  de Furnika
Nu e nimic special, tuturor romanilor ne place sa frecam menta, sa fim meditativi, contamplativi, sa filosofam intr-un cuvant, sa mai tragem o tigare si sa ne scarpinam in cot, ce dreaq, nu suntem neam de mioritici?

Eu as mai adauga ceva la descrierea ta, anume: "si carcotasi"  ;) :)

Insa, onorabile si venerabile domn Furnica, intrucat presupun ca tu nu te incadrezi in aceasta descriere pe care (daca e sa ma iau dupa tonul scarbit cu care o spui), se pare ca o dispretuiesti, atunci as vrea sa te intreb pe tine, cum ar trebui noi sa fim (in opinia ta) ?

"Razboinici" care nu fac altceva decit se lupta pt existenta cotidiana ? Oare ar fi bine ?

Luptind in permanenta pt a ne fi "bine" (un "bine absolut, oare chiar exista asa ceva ? care ar fi ala ?), adica de fapt luptind pt "mai bine" (fara pauze de scarpinat in cot si filozofat), am duce o viata de "razboi cu propria existenta", oare starea asta ne-ar aduce fericire ? Sau fericirea deplina nu ar aparea niciodata pt ca mereu ne-am lupta pt "mai bine" ? Atunci intrebarea lui Vlad pare fireasca "pt ce ne luptam" ?

Subscriu. Foaaarte carcotasi ;).

"Bine", "rau", "lupta", "razboi"... Relax, oameni buni ; de acord, "personalitatea evitanta" e aproape prototipica pe meleagurile astea :) da', pana la urma, duce tot la o "lupta cu evenimentele"  :).
Let it be, o, let it be...

Quote from: mada on June 01, 2006, 02:44:59 PM
Eu as mai adauga ceva la descrierea ta, anume: "si carcotasi"  ;) :)
Insa, onorabile si venerabile domn Furnica, intrucat presupun ca tu nu te incadrezi in aceasta descriere pe care (daca e sa ma iau dupa tonul scarbit cu care o spui), se pare ca o dispretuiesti, atunci as vrea sa te intreb pe tine, cum ar trebui noi sa fim (in opinia ta) ?

Si eu ma incadrez in descrierea facuta de mine; mi-am dat seama mai bine cand am fost pus in alt mediu. Pe mine starea asta nu ma face fericit si nici mai roman; nu pot spune nici ca ma face nefericit. Sunt doar niste caracteristici de care nu sunt multumit si pe care vreau sa le schimb; mi-e greu sa fac asta pentru ca asa am fost obisnuit, crescut, educat de societate.
Eu nu stiu cum ar trebui sa fiti, probabil fiecare avem o idee cum ar trebui sa fim si ce avem de indreptat. Alte popoare au propriile defecte, nu am spus ca noi avem cele mai multe sau cele mai grave. Pur si simplu astia suntem.

Furnika, nu te supara, dar vorbesti fara sa stii despre ce vorbesti.
Batrânul profesor de psihiatrie din sectia mea si-a petrecut o viata invatând lucurile asta. Intotdeauna incepe o discutie cu un pacient prin a afla de unde e. El spune ca e de o importanta covârsitoare. Desigur ca mai am inca 50 de ani de lucrat ca sa am experienta lui, dar incep sa cred ca are dreptate. Locurile astea "exotice" de unde vin pacientii, sunt tot atâtea lumi, lumi despre care nu stiu nimic dar in care cumva ma regasesc, sau cel putin asa imi place sa cred, probabil ma insel. Eu sunt doar un orasean, ca si tine, Furnika cârcotasa.
Habar n-avem ce e pe acolo, dar merita descoperit.

Quote from: vlad on June 01, 2006, 09:10:05 PM
Furnika, nu te supara, dar vorbesti fara sa stii despre ce vorbesti.
[font]

Nu ma supar, si tu vorbesti fara sa stii ce vorbesti, in general cu asta ne ocupam pe aici.
Sa stii ca nu sunt un copil de sera cum probabil crezi, am trait si la tara si la oras mare si la oras mic asa ca mi-am facut o parere. Vorbiti in clisee, timp de n ani de zile taranul roman a devenit un simbol. E mai usor sa avem o imagine idealizata a taranuluidecat sa ne punem intrebari in legatura cu cinstea, igiena, bunul gust poate chiar morala taranului. Nu imi e foarte clar de ce vesnicia s-a nascut la sat. Alta vorba tembela care nu imi spune nimic. 90 % din cei care o folosesc nu inteleg la ce se refera dar o folosesc pt ca a devenit cliseu. E usor sa vehiculezi idei prefabricate, te scuteste de un efort de gandire. Nu e si asta un semn al romanismului? Cred ca atunci cand o sa privim sincer problema o sa avem si posibilitatea sa schimbam situatia mizerabila de la sate. Dar pe cine intereseaza asta? Taranul lucreaza pamantul cu boii, isi cultiva legume, in general se descurca si pe deasupra e intelept de crapa. De ce am schimba situatia?

de acord cu furnica

Nu "vehiculez" nimic, românistule. Faptul ca ai trait la tara nu te face expert decât in, cel mult, rudele tale. De clisee de-astea cu "bleah românii", si "tarani puturosi si lenesi cu paduchi in cap" m-am cam saturat. Daca tu nu intelegi cum e cu vesnicia de la sat, asta nu inseamna ca e tembela. E adevarat, eu am cunoscut vesnicia la sat, na.

Nu, românismul nu inseamna sa nu gândesti si sa folosesti idei preconcepute. Faptul ca postul tau precedent e un colaj de idei preconcepute se trage probabil de la belgianism.

Si on me cherche, on me trouve.

SI ca sa fiu ontopic, totusi, o sa fac ceva. PE EUROPA SI PE CAPITALA EI.

Ha! Si eu fac ceva pe europa si asta o spun de ani de zile, ce-i atat de special in asta? Capitala Belgiei e draguta, daca o privesti ca pe un sat mai mare; nu exista propriu-zis o capitala a Europei, Bruxelles este locul unde UE isi ingrasa functionarii si atat. Nu inteleg legatura cu Romania si taranul roman, ce-tz veni? Si cu rudele mele. Faptul ca tu traiesti in Romania si eu in alta parte nu te face mai roman decat mine. Ba dimpotriva, traind in alta tara cred ca poti sa compari si sa pretuiesti mai bine locul de unde vii. La fel, faptul ca tu faci ceva pe europa si pe capitala ei nu te face mai roman, cel mult te face (mai) incontinent.
Spune-mi si mie tu cum ai cunoscut vesnicia la sat. Ce dreaq inseamna expresia asta pana la urma si de ce o folosim?
Taranul roman nu e un simbol, de la 1907 nu a facut nici un lucru memorabil. Nu s-a opus colectivizarii, injura guvernul ca nu ii munceste pamantul pe care l-a primit, in general e molcom, oportunist si las. De ce ar fi un simbol? E drept ca populatia de la sate a imbatranit si asta e un motiv de respect pt ca nu-i asa, ne respectam batranii. Dar nu face confuzie intre batranii tarani bolnavi si (unii) intelepti si taranul roman, ei reprezinta doar un procent din populatia de la sate. Ii pot respecta individual, datorita varstei si experientei de viata (nu usoara, recunosc) dar nu ma pune sa fac din satul si taranul roman simboluri tocmai datorita acestei minoritati. Taranul roman nici macar nu reprezinta o entitate, e o chestiune amorfa care vegeteaza si nu isi spune punctul de vedere; de fapt nici nu sunt sigur ca exista vreunul.

Whatev.

Ok...

Te distrezi, Vlad ?

io cam agree cu furnica, copilarind in small town, adica un sat cu blocuri.

bre furnik...

uite vorbind despre botnita antistruguri,sa vezi ce mi-a povestit strabunica mea pe care am apucat-o in viata,a murit cand io aveam 16 deci eram ambele lucide cand vorbeam.ea avea 87 :!:imi spunea ca intr-adevar purtau amaratii de ei niste zabrele ca sa nu manince struguri,pe mine ma cutremura cand am auzit.ea era analfabeta,nu stia carte,facuse 2 clase numai,dar i-am zis eu k citisem intr-o carte si eram curioasa daca e adevarat.si mi-a confirmat.era din zona jud. vrancea,acolo a crescut si locuit cea mai mare parte din viata,si mi-a zis ca in zona aia asa procedau boierii.
sunt sigura ca nu mi-a turnat baliverne.a fost femeie de isprava,dumnezeu s-o ierte.si amarata vai de ea,i-au murit vreo 2 copii de tifos si barbatu' la taiat lemne in padure,in tinerete.
acu'..cu amintirile astea,nici nu mai stiu daca mai vreau sa fi fost taran(ca).oricum vad ca postul a initiat oareshce polemici.

Furnikule si eu confirm ce zice dentist.

O stramatusa de-a mea isi cumparase o vie in moldova, undeva pe linga Husi. Cum nu era din partea locului, ea obisnuia sa le prepare pachete cu mancare lucratorilor de la vie, ca sa aiba oamenii ce manca sa poata sta o zi intreaga sa lucreze. Si in foarte scurt timp, oamenii cre lucrau la unele vii din zona veneau si se rugau de ea cu lacrimi in ochi sa ii ia la ea la vie sa lucreze, povestindu-i ca proprietarii de vie ii obliga sa poarte botnitza la cules. Matusii asteia ale mele nu ii venea sa creada ce ii povesteau acei oameni (era peste inchipuirea ei), asa ca s-a dus si ea personal pe la celelalte vii sa vada daca era adevarat. Si a fost absolut ingrozita de ce a vazut cu ochii ei. Proprietarii altor vii din zona, intradevar le puneau botnitza la oameni si ii obligau sa lucreze de dimineata pina seara cu botnitza si fara sa manince. Stramatusa asta a mea a fost atit de impresionata incat de atunci, nu numai ca le facea pachete cu mancare lucratorilor ei, dar le oferea pachete cu mancare gratis si celorlalti lucratori de la celelalte vii. Pina la urma a dat faliment cu via ei.
Si vreau sa-ti spun ca pina cand a murit, batrana (stramatusa asta a mea), plingea cand povestea intimplarea asta din viata ei.

Quote from: Onorabilul si Venerabilul user cunoscut si sub numele  de Furnika
Taranul roman nu e un simbol, de la 1907 nu a facut nici un lucru memorabil. Nu s-a opus colectivizarii, injura guvernul ca nu ii munceste pamantul pe care l-a primit, in general e molcom, oportunist si las. De ce ar fi un simbol?

Cat de mult te inseli Furnikule! Vezi, exact asta a facut comunismul: minciuna si dezinformare, rescrierea manualelor de istorie si pierderea legaturii cu stramosii imediat apropiati (care au trait si au facut acea istorie), prin creerea unor "subiecte tabu", despre care nu era voie sa se vorbeasca, prin inlocuirea cu cateva simboluri indepartate, atit de indepartate si insistate asupra lor pina cand generatiile noastre tinere, nu mai stiu nimic, nu mai inteleg nimic, deci sint o masa buna de manevra. Campanie de spalare pe creiere. Intr-un anume sens, comunismul a reusit sa creeze "omul nou", anume "omul fara trecut". E o chestie foarte perversa, pt ca un om care nu stie de unde a venit si nu are un reper in trecut, nu isi cunoaste directia, iar viitorul poate fi scris si acceptat foarte usor.
Asta e parerea mea. Si cred ca e de datoria noastra sa ne aflam trecutul. Pt ca din el ne tragem.

Despre taranul roman, hai sa-ti povestesc niste chestii si sper sa intelegi de ce e un simbol.

Se intimpla inainte de primul razboi mondial. Un strabunic de-al meu era invatator intr-un sat din ardeal. Limba oficiala era limba maghiara. El ar fi trebuit sa predea copiilor numai in limba maghiara pina cand nimeni sa nu mai stie romaneste. Manualele oficiale erau in limba maghiara. Ei bine, strabunicul meu, impreuna cu cativa tarani din sat, treceau pe ascuns muntii in regat (muntenia) si aduceau ilegal manuale romanesti din regat si le preda copiilor numai in limba romana. Elevii lui nu stiau o boaba ungureste. Ii invatase doar sa zica "ighen" (nu stiu cum se scrie exact) si cand venea inspectia austro-ungara, el ii cinstea bine cu mancare, vin si tarie din abundenta, si le preda lectia copiilor in maghiara (el stia limba maghiara ff bine), iar pe copii (care nu intelegeau nimic din ce le preda el in ungureste), ii invatase sa ascunda manualele romanesti cand vine inspectia si sa le scoata pe alea oficiale unguresti si, ca atunci cand el face o pauza in intonatie si zice "ighen", sa raspunda si ei toti in cor tot "ighen". Si asa treceau inspectiile unguresti, iar copii romani vorbeau tot romaneste si nu si-au pierdut limba natala.

Pentru mine e o mare uimire, cum de pe atunci, acei oameni obisnuiti, tarani si "intelectuali"  deopotriva (daca invatatorul era intelectualul satului), s-au zbatut si au reusit sa nu isi uite limba materna, in timp ce perioada comunista manipularea a fost atit de intensa si perversa incat a reusit sa ne faca sa nu ne mai cunoastem istoria.

Tot inainte de primul razboi mondial, intr-un alt sat din ardeal. Se daduse lege si ii obligau pe tarani sa treaca de la ortoxoxie la catolicism fortat si le adusesera in sat un popa catolic. Dar taranii romani nu vroiau sa renunte la religia lor si sa treaca fortat la catolicism. Atunci, femeile din sat, l-au prins pe acel popa catolic, l-au dezbracat si i-au dat drumul pe olt sa plece. Represaliile au fost ca 17 femei din sat (majoritatea tinere), au fost biciuite in public, dar nu i-a mai fortat pe oameni sa renunte la religia lor.

Acuma eu n-am nimic cu catolicii, sint si ei tot crestini, ba chiar mergeam cu o prietena catolica si la liturghia lor, dar nici nu sint de acord cu fortarea unor oameni sa renunte la religia lor. Insa iata ca acesti stramosi nu foarte indepartati, nu au renuntat la religia lor, insa comunismul a reusit sa faca oamenilor sa le fie frica sa mearga la biserica in perioada aia, atit de frica incat s-au daramat biserici, pina cand generatiile mai tinere nu mai stiu mai nimic despre religia lor (sint fie atei si mandri ca sint atei, fie doar se declara ortodoxi daca sint intrebati, dar majoritatea nu prea mai au habar ce-i aia).

Apoi, in timpul primului razboi mondial, toti barbatii din satele din partea de sud a ardealului (fiind mai aproape), toti care erau zdraveni si puteau sa mearga si sa lupte, au trecut muntii si luptau alaturi de romanii din regat. Strabunicul, impreuna cu fratii lui care erau tarani, au facut si ei la fel. In satul lui nu mai ramasesera decit femeile si cativa batrani, restul toti trecusera in regat si se alaturasera romanilor. Iar cand pe strabunica mea o intrebau autoritatile austro-ungare unde e bunicul, strabunica raspundea ca "lupta in galitzia". Pe vremea aia nu existau mijloace de comunicare instante (telefon, etc) si nu puteau sa verifice ca el nu e "in galitzia" ci ca lupta alaturi de romani.   

Acum intelegi de ce taranul roman e un simbol ? E vorba de oameni obisnuiti, care nu s-au lasat calcati si au facut istoria; mai "obisnuiti" ca noi care ne credem mari "intelectuali", dar nu ne cunoastem istoria si stam confortabili in fata calculatorului emitand judecati de valoare. In opinia mea, "molcomi, oportunisti si lasi" au ajuns intelectualii de acum, nu taranii.

Este, in opinia mea, de-a dreptul monstruos ca acesti multi oameni necunoscuti, taranii romani, si-au pus pielea in joc si, cu pretul vietii lor, s-au luptat ca urmasii lor sa isi pastreze identitatea neamului (limba, religie, etc), ca acum urmasii lor "mari intelectuali" sa zica cu trufie "ultimul care pleaca stinge lumina" (vezi discutiile de pe imed) ?!  Ca tu, Furnikule, care ai avut oportunitatea sa pleci, sa spui  cu dispret ca taranul roman e "molcom, oportunist si las" ?! Ce te indreptateste pe tine sa-i judeci ?

Despre cat munceste taranul roman, pe linga faptul ca in perioada comunista majoritatea tinerilor din sat au fost dusi la oras sa lucreze in fabrici si permutati dintr-o zona in alta, incat la sate au mai ramas doar batranii, habar nu ai tu cat de mult munceste taranul roman pamantul pe care l-a primit...

Cat despre colectivizare, pai colectivizarea s-a facut cu pistolul la tampla. Ma intreb Furnika, tu cea care emiti judecati de valoare, daca ai fi fost in locul lor, cum te-ai fi opus ?

da,mada, foarte poetic cum spui tu acolo. ce uiti sa mentionezi este ca amarestenii aia,  cateva generatii mai tarziu, s-au bucurat sa-i denunte pe consatenii lor ca " chiaburi". pistolul la tampla? ha! culmea decaderii umane mai degraba.

to make a long story short, tu nu reusesti sa argumentezi ca furnikul greseste, ci doar ca exista oameni exceptionali si la sat, chestie pe care o stiam si noi, mersi.

In primul rand Cerbule, nu stiu ce ti se pare tie poetic sa afli ca niste femei dintr-un sat au fost biciuite in public sau ca oamenii aceia si-au riscat viata sau chiar au murit pentru semenii si urmasii lor.

Apoi, eu nu vorbeam despre faptul ca exista cativa oameni exceptionali si la sat. Vorbeam despre sate intregi (barbatii) care treceau muntii din proprie initiativa si impotriva autoritatilor, ca sa lupte alaturi de romanii din regat pentru tara lor, despre cum au reactionat pina si femeile in fata fortarii de a renunta la religia lor, intr-un cuvant despre o atitudine colectiva, o comuniune generala de curaj si verticalitate, care s-a pastrat pina la comunism. Ti se pare asta o atitudine molcoma, oportunista si lasa a taranilor (cum zice Furnika) ? Mie nu. Mie mi se pare dovada de curaj si vigoare. Furnica zice ca dupa 1907 taranii romani n-au mai facut nici un lucru memorabil. Dar iata ca primul razboi mondial s-a terminat in 1918 si tocmai taranii romani au reusit, luptand, ca ardealul sa sa nu mai fie sub dominatie austro-ungara. Iar apoi, in perioada interbelica nu a mai fost nevoie de astfel de manifestari dramatice si "memorabile".
Eu cred ca am argumentat de ce Furnika greseste.

Despre colectivizare, incearca sa afli care a fost adevarata realitate de atunci, incearca sa aflii care a fost istoria. Uite in ultimii ani, timid, au inceput sa se mai dea si pe la TV documentare despre chestiile astea, cum intai erau trimisi "activistii" la fiecare casa de taran sa-i "convinga" sa-si dea pamanturile la colectiva, iar cei care nu semnau, in urmatoarele zile le venea "duba neagra" la usa, erau luati si nu se mai stia de ei; incearca sa aflii istoria, despre miile de oameni care au murit la canal si in inchisorile comuniste. Probabil ca tu din strainatate nu prinzi multe posturi romanesti de TV, dar e pueril sa crezi ca oamenii aia si-au dat pamanturile si orice alta posesie de bunavoie.

Eu cred ca mada argumenteaza foarte bine, dar n-are cu cine vorbi.

Sunt curios câţi parteneri de discuţie ar avea Mădă la crâşma din sat (sper că nu mă contrazice nimeni când spun că barul e "agora" actuală). E foarte adevărat că au fost oameni adevăraţi printre ţărani, dar a avut comunismul grijă de ei. Ce a rămas e partea adaptabilă, flexibilă şi care a făcut din compromis o religie. Îi vedeţi la televizor ţipând ca nu vine guvernul să le facă case...

Încă o chestie. La ţăranii pe care îi ştiu eu din zone mai ascunse ale Dobrogei am observat că înainte de '89 pâinea era cumpărată din oraş. Pâini de alea nenorocite care se întăreau a doua zi - ei le ţineau cam o săptămână în loc să-şi facă cuptor (grâu aveau şi drojdia nu-i greu de conservat). Pe lângă Timişoara, în turele cu bicicleta pe câmp m-am speriat de câte pârloage am văzut şi în piaţa de legume trebuie să vină oltenii ca să acopere cererea. Un contact, oricât de mic, cu ţăranul de azi mai şterge imaginile idilice filtrate de trecerea timpului.

La inceput o credeam pe Mada. Zic, ete ai dracu' moshieri, precum capitalistii de azi (cu deosebirea ca astazi iti pui tu singur botnitza de frica shomajului), numea persoane..
Apo o aud pe asta cu ortodocshii si catolicii. Parca ar povesti ce fac ortodocshii cu greco-catolicii in zilele noastre. Sigur nu erau vreo trei sferturi de sat greco-catolici si voiau sa isi ia biserica?
Apoi povestea cu 1918. Daaaa, cum bietzii de ei, romanii, au urlat din zeci de mii de piepturi, noi vrem sa ne unim cu tzara... Am auzit ca in Basarabia a fost un mic razboi civil, ca Maniu (unul care chiar voia ceva, nu un tzaran oarecare) a fost la negocieri in Ungaria pentru a se uni la patria-mama de la Budapesta.. Am vazut filmul ala franco-germano-britanic si o circa de documentare despre caracterul amator si cavaleresc al acelui razboi (las filmele artistice, dar cred ca stiati ca numai unul din 10 gloante a fost tras intentionat in inamic, majoriatea soldatilor in primul razboi preferind sa traga pe linga...) Dom'le, si tzaraul roman murea de dragul Ardealului... Neexistind ude-mereu, televizor si alte forme de pi-ar, educatie social-cetatzeneasca, precum si educatzie in general, ma indoiesc ca le pasa prea mult moldovenior si oltenilor de ardeleni.
"E pueril sa credem ca tzaranii si-au dat pamintul de buna voie" ... pai bunica-meu a vea 5 ha, s-a gindit el ca daca nu le da il baga la pushcarie si ii nenoroceshte pe copii, asa ca l-a dat.. nu s-a opus, dar nici nu l-a dat de buna voie...
Si, Cerbule, stiu, tzaranii erau niste mirlani daca se revoltau sau denuntzau chiaburi. Puteau sa stea cu miinile in sin. Sau puteau sa munceasca cum ai muncit tu din greu, ca sa iti platesti facultatea de ex.; ce naiba, daca le placea mnunca, puteau sa ajunga boieri si a doua zi. Personal, as trece linia subzistentzei si prin metode mai mirlaneshti, dar cei de dreapta, care desigur au muncit muuult ca sa se ajunga, considera asta o afirmatie deplasata, considerind ca ar fi preferabil sa aleg de buna vie sa crap de foame.

Scapati din vedere (in general si in particular) un lucru esential, vorbiti despre un personaj caruia aproape toata lumea din Romania ii doreste decesul si trecerea in Panteonul natiei Romane pe vecie, anume Maria Sa Taranul Roman.
Dupa cum spuneam cea mai mare parte a Romaniei ii doreste decesul, idealul actual al natiunii find evident Muncitorul agricol aka "proletariatul" de la sate al mai batrinilor si simpaticilor comunisti. Toti sunt cu ochii pe statistica si au de gind sa coboare cit mai mult cifrele legate de personalul angajat in "Sectorul agrar", adaugind asta ideii de a transforma pe proletarul agricol intr-un individ in general salariat, platitor de impozite si sutinator cu fervoare al institutiilor statului. Internetul, extinderea cailor de comunicatie, pipe lines-urile de combustibil si motorizarea pe 4 roti, impreuna cu antena de satelit si ceea ce cu delicatete numim "politica locala" si "autonomia de administrare" vor face in relativ scurt timp notiunea de "taran" ceva intilnit numai in manualele de istorie, odata cu decesul actualilor batrini de la sate si cu pauperizarea la singe a celor inca tineri ramasi, viitori candidati de la inscrierea in "registrele salariatilor" diverselor firme.

Cit despre sintagma "taranul roman a facut si a dres", e un truism, deoarece daca luam in calcul realitatea statisticilor privind procentul de populatie al Romaniei traitor la sate de la 1907 incoa' (ca de-acolo porni discutia, de la 1907 carevasazica), ajungem automat la concluzia ca aproape "numai" "taranul" avea cum sa faca si sa dreaga, deoarece era majoritatea covirsitoare a populatiei.

Quote from: vlad on June 03, 2006, 03:26:46 PM
Eu cred ca mada argumenteaza foarte bine, dar n-are cu cine vorbi.

Mai are dreptate si Furnika, faci niste mistouri tare subtile cateodata.  ;D De mada, in cazul asta.

procesul a fost inceput de comunisti, care au creeat o noua clasa sociala, nice domn nice taran, si anume navetistul.
taranul de care vorbeste vlad inca mai exista, dar e pe cale de disparitie. Exista in sate mai izolate, in generatii mai batrane. Globalizarea are grija de clasele sociale.

mada, nu am comentat la colectivizare. stim cu totii cum s-a facut, si stim si cum s-a dat pamantul inapoi dupa 90( cei mai jegosi din sat cu gura mare la CAP au facut tot ce au putut sa ia cele mai bine loturi). eu am comentat despre denuntarea "chiaburilor", adica exact a alora despre care spui tu ca au plecat sate intregi in WW I. nu a obligat nimeni cu nici o duba sa denunte. Oamenii au facut-o de placere si/sau din interes.

imi aduc aminte si cum mi s-a facut scandal cum ca de ce iau apa de la izvorul sapat de strabunica-meu, pe motiv ca nu sunt taran( a propos) de spiritul profund uman ce-l anima pe taranul roman. si cum se trimiteau tot timpul anonime la partid sa-i confiste casa de la tara cand s-a mutat la oras ca doar ce-i trebuiee 2 case. a trebuit sa lase neste activisti sa doarma in casa din cand in cand( un fel de casa de protocol) ca sa nu i-o ia. povestea asta este, ca si povestile tale, ceva complet nesemnificativ ca argumentatie( tapirou o sa confirme destul de reluctant).

imi pare rau ca nu simpatizez cu agresarea sexuala a unui preot de catre un grup de nimfomane. call me weird.

QuoteSi, Cerbule, stiu, tzaranii erau niste mirlani daca se revoltau sau denuntzau chiaburi. Puteau sa stea cu miinile in sin. Sau puteau sa munceasca cum ai muncit tu din greu, ca sa iti platesti facultatea de ex.; ce naiba, daca le placea mnunca, puteau sa ajunga boieri si a doua zi. Personal, as trece linia subzistentzei si prin metode mai mirlaneshti, dar cei de dreapta, care desigur au muncit muuult ca sa se ajunga, considera asta o afirmatie deplasata, considerind ca ar fi preferabil sa aleg de buna vie sa crap de foame.

luci, coprofagia ta atinge nivele alarmante. mare polonicul ala. si foamea ta. fuck off. o sa scriu cu litere mari, poate sinks in. TU HABAR NU AI CE INSEAMNA MUNCA. asa ca scuteste-ma de ironiile de 2 lei si 10 bani.

Mda, procesul a fost inceput de comunisti fiindca daca n-ar fi fost ei l-ar fi inceput mai mult ca sigur altcineva.
Obisnuim sa dam vina pe comunisti pentru asta, uitind ca disparitia economiei agrare este de fapt logica evolutiei istorice, asa ca ajungem sa folosim si sa refolosim vesnic acelasi cliseu al comunismului.
Problema cu epoca socialista (sa recunoastem totusi ca perioada propriuzis comunista nu a fost decit pina prin '65 cu aproximatie) a fost una de repartitie ineficienta a resurselor si de fortare a evolutiei pe cai interpretate in mod gresit ca fiind "naturale". Taranii oricum s-ar fi transformat mai intii in navetisti si ulterior in stabili ai oraselor, indiferent de structura sociala, socialista sau capitalista. "Navetistul" afost insa in epoca socialismului/ comunismului victorios expresia faptului ca dezvoltarea centrelor urbane nu a putut tine pasul cu dezvoltarea industriala, lucru care probabil nu s-ar fi intimplat intr-o societate capitalista la aceleasi dimensiuni.

Ceea ce mi se pare mie insa de-a dreptul de neinteles si, de aceea ii dau oarecum dreptate Furnicii, este faptul ca odata cu implozia industriala a Romaniei dupa terminarea Razboiului Rece, proletariatul industrial navetist sau nu intors la "vatra" nu a adus cu el la sate si evolutia in gindire pe care ar fi fost logic sa o care dupa el.
Cu adevarat de ris dar cit se poate de trist, de exemplu, in satul bunicii de dupa mama copii plecati in Europa de Vest au trimis acasa bani cu care parintii lor si-au pus termopane la case, in loc sa-i investeasca in mecanizare sau irigatii ori ameliorarea solului sau infrastructura agricola. In concluzie Gheorghe cara si acum sacul cu ceapa pe ghidonul de la bicicleta ca si in urma cu 25 de ani, dar are in schimb termopane la casa.

nu e chiar un cliseu datul vina pe comunism. Intr-adevar disparitia economiei agrare si industrializarea agriculturii nu e inventia comunismului. Ceea ce a reusit comunismul/socialismul (nu cred ca eticheta conteaza prea mult), insa, este creearea unor mentalitati care nu (cred ca) s-ar fi dezvoltat daca Romania urma calea de dezvoltare "normala." Respectul pentru munca (a ta si a altora) a fost alterat in mod major, respectul pentru (si increderea in) autoritate la fel. Si, mai ales, comunismul a reusit sa degradeze, la nivel de societate, sentimentul responsabilitatii. Mecanismele prin care s-a reusit aceasta inginerie sociala nu sunt  greu de imaginat, efectul oricum este acelasi.
Mai pe scurt, daca nu era comunismul Gheorghe nu s-ar fi gandit la termopane intai, ci la infrastructura si mecanizare.

In principiu nu zic ca nu ai dreptate, comunismul o fi de vina, desi am senzatia ca ale noastre caracteristici nationale ar fi pe primul loc totusi, de vina.
Ceea ce e insa foarte clar este ca rezistenta paturii rurale la schimbare este cit se poate de mare, de aici probabil printre altele si rezistenta cu care "agrarii" transformati peste noapte in proletariat industrial, s-au straduit sa nu bage in cap niste principii care desi promovate in spiritul lozincilor de partid, erau valabile pe orice meridian..

's de acord si cu s[ecificul national, cu mentiunea ca comnunismul, in romania, tocmai asta a facut, a nimerit peste un specific national propice. Daca nu era comnismul specificul asta national ar fi fost mai mult sau mai putin fortat sa se schimbe si sa se adapteze.

Sau poate ca romanu' inventiv cum e ar fi gasit o cale sa sunteze si treaba asta...

Stii, pe masura ce momentul '89 se indeparteaza am tot mai mult senzatia ca perioada 1948-1989 nu a fost decit o continuare  si nu un accident.

hai sa vorbim altfel,mai..actual..
cati dintre voi sunt medici la/si la tara?si cu ce probleme va confruntati?sa exemplificam cateva aspecte ale mentalitatii actuale ale taranilor,ca acu' noi cu asta ne confruntam.

bai fratilor..dar voi chiar sunteti toti medici strict de oras?bravo bre!

Nu bre, io sunt inginer de orasel.

tot e bine cand ingineru; pricepe oful obshtei in halat.