Vizuina Tapirului

mai ales cei cu copii (dar u numai ei):
ce parere aveti despre practica de a pune copilul in his/her own room as opposed to co-sleeping as much as possible (in acelasi pat sau aceeasi camera)?
Attachment Parenting International se opune ideii de dormit in camere separate, si avertizeaza ca recomandarea guvernului de a NU dormi in acelasi pat cu copilul, penru ca este primejdios, este misleading
ce parere aveti, cu pro si contra?
Eu personal sunt pro co-sleeping.

Uite si un PDF cu eight ideas for Attachment Parenting
http://www.attachmentparenting.org/8Ideals.pdf

eu sunt pentru contra co-sleeping. copilul trebuie sa aiba o rutina si trebuie sa invete sa se linisteasca singur. asta il ajuta foarte mult, dupa parerea mea.de asemenea, parintii au nevoie de time-out.

riku are obiceiul prost sa doarma de-a curmezisul cand co-doarme si tot cauta sa ne atinga cu mana sau piciorul, to make sure we're still there, i guess. nu mi se pare ca se odihneste mai bine cand doarme cu noi si e chiar mai nervos si insecure. mateutza tzipa ca vrea patura, laptele si nani, il duci sus si il asezi in fund in pat dupa care te concediaza scurt" bye bye" si gata. evident sunt diferente de personalitate, dar nu pot sa nu remarc ca ii merge mai bine psihic lui mateutza.

co-sleeping poate sa fie si in aceeasi camera, nu neaparat in acelasi pat.
ce zici tu zic si aia pro-separate-sleeping (si guvernul along), dar nu este validat stiintific.
Daca invata sa se linisteasca singuri, nu inteleg totusi de ce riku mai are nevoie sa va atinga.

Parerea mea este ca dormitul in camere separate este un artifact al civilizatiei moderne. Un milion de ani de evolutie nu pot fi contrabalansati de 40 ani de practica. Parerea mea. Mie mi se pare mai natural si firesc ca copilul sa doarma in vecinatatea parintilor (mai ales a mamei). Repet, nu neaparat in acelasi pat, dar cu patutzul in aceeasi camera.

Parintii care au incercat ambele metode spun ca de fapt e mai usor si pentru mama si pentru copil. Copiii care dorm in aceeasi camera (sau pat) au mai putina nevoie de ritualurile de culcare (invelit, povestea, etc) care au ca scop, de fapt, atenuarea anxietatii copilului de a fi lasat singur. La fel, mamele pot sa attend to their chid much easier (uneori e suficient sa intinda mana si sa il mangaie pe copil, fara sa mai fie nevoita sa mai trot through the whole house)

Eu sunt pentru co-sleeping (dpdv al copilului, dupa capul meu), evident in paturi separate.
Ma gandesc ca au stat atata vreme (9 luni) efectiv nu langa tine ci atat de intim legati in tine (eu vorbesc ca mama, poate e putin diferit), de ce dupa aceea sa-i indepartezi brusc intr-un mediu strain si gol? Am senzatia ca m-as simti la fel, exagerand, daca as fi dusa intr-o padure noapte de noapte. Iar chestia cu atinsul in somn, amandoi copiii mei au avut chestia asta cam pe la aceeasi etapa de varsta (dormeam cu mana printre zabrelele patutului).

Dpdv al time-outului pentru parinti nu pot sa nu recunosc ca uneori imi doresc ca ei sa doarma separat (cu mentiunea ca in Ro nici nu ai binefacerile spatiului intotdeauna, ar trebui 3 bedrooms and so, deloc usor realizabil pentru marea medie).

Am incercat cu Miruna si separate (de fapt sa doarma in aceeasi camera cu fratele ei, au paturi suprapuse, ca singura in camera poate doar in camasa de fortza) si ma trezeam cu ea inapoi langa mine, ori numai cu capul pe perna mea si cu restul pe jos (venea foarte linistita, fara scandal, uneori nici nu o auzeam). Alteori visa urat (zic eu) pentru ca se scula plangand. Am dus-o asa un timp si apoi am renuntat.
S-ar putea sa fi gresit eu undeva, ma gandesc.

Mai nou acum dormim eu si copiii toti intr-o camera, Mihai la etaj, eu la parter si Miruna alaturi, in lada in care se tin schimburile patului, decretata de ea patul ei, avem in fiecare seara ritualul impodobirii "patului ei" cu saltelutza, pe toate marginile cu diverse chestii moi sa nu se loveasca, cu papasoii de plus favoriti si apoi eu trebuie sa spun povestea (Capra cu trei iezi in 95 % din cazuri) cam pe aceeasi tonalitate si aproximativ cu aceleasi cuvinte-cheie. Bineinteles ca acum, in momentul in care zic "s'am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare minciuna" (finalul-cheie) adormim fulgerator nu numai ea ci toti trei.

Sper sa-i treaca though si sa revenim la 2 in camera.

imi amintesc ca dormitul cu copilul creste riscul de sudden death syndrome

In pat sau in camera? :shock:

Quoteimi amintesc ca dormitul cu copilul creste riscul de sudden death syndrome

au contraire, il scade

tu te referi la riscu' de sufocare cand dormi in acelasi pat.
vezi articolu' asta

din proprie esperienta zic de dormitul in aceeasi camera (paturi separate) pana la vreo 4 ani maxim. Depinde cat de mare si aerisita e camera. E adevarat ca n-am inteles niciodata de ce se opunea tatanemeu sa doarma singur cu mine  (uitandu-ne la tv, sau dupaamiezile,etc) pe langa faptul ca ma rasfata in mod exagerat, treaba cu dormitu a fost o tradare pt mine. Tin perfect minte la vreo 4-5 ani cand mi-a mutat catrafusele in camera mea si a trebuit sa dorm singura dar mi-a explicat pe-ndelete care-i faza (cu toate ca incercasem sa o conving cu tamtam sa nu ma expatrieze) si s-a rezolvat bine d.p. meu d.v In plus m-au pacalit cu stelute de fosfor pe care le vedeam noaptea
Tapi, pana la ce varsta te referi ca e bine cosleepi?

Mah !
Daca e sa descriu un caz concret as zice ca intradevar, usureaza in parte munca mamei. E clar ca noaptea mama are cea mai multa treaba de facut, in timp ce masculul sforaie linistit stiind la nivel de subconstient ca mama o sa rezolve micile frecusuri nocturne si, ca in cel mai rau caz puradelul o sa cada din pat si la urma urmei ce mare scofala daca doarme o noapte pe jos. Pe linga asta, in cazul ca apare intradevar o problema, mai mult ca sigur ca o sa fie trezit.

Pe de alta parte dormitul in aceeasi camera fomeaza un fel de reflex de trezire la adult, uneori depasind anumite limite benefice si conditionind parintele sa se trezeasca la orice fleac, oricit de neimportant. Legat de acest aspect si copilul devine foarte pretentios in timpul noptii si poate transforma in mod regulat noaptea intr-o sursa de distres reciproc.

Dincolo de o anumita virsta cred ca intradevar este cit se poate de util sa expediezi copii intr-o camera separata. Mi-e greu sa datez aceasta virsta, dar cred ca undeva virsta de 3 ani ar fi granita de unde ar trebui ca parinti sa ne gindim sa incepem sa separam putin cite putin pe copii de noi. Taman bine la 3 ani copilul incepe sa mearga la gradinita si lucrurile sunt mai usoare, astfel ca intervalul dintre 3 si 4 ani cred ca este perioada optima pentru a face asta, cu atit mai mult cu cit copilul a invata in mare parte sa-si poata purta singur de grija in chestiile esentiale.
Ramin evident anumite ritualuri cum ar fi trezitul pe la 3 dimineata pentru a pune pustiul/ pustoaica sa faca pipi la oala, pentru a nu te trezi ca iti face in pat pina dimineata, dar in principiu se poate rezolva.

Quote from: Qvadratus on June 04, 2006, 08:42:03 PM
o sa cada din pat si la urma urmei ce mare scofala daca doarme o noapte pe jos.

:laugh2: