Vreau sa-mi schimb cariera!

[doina]

Stiu ca acest post este posibil controversial si supus unor posibile interpretari de tot felul, mai ales in acest forum, dar...voi indrazni sa "plonjez"!

Am zile in care nu cred ca mai rezist prea mult timp in clinical work. Dar n-am nici o experienta de research, nici o tangenta cu "academia", nici o veleitate de bun "salesman"sau "business", mi-e frica de "corporate rat-race", nu am nici o alta pregatire profesionala, deci nu cred ca as fi un candidat "viabil" pentru alte "aventuri". Poate e doar o slabiciune de moment (a mea, a pietii, naiba stie!), dar efectiv am ajuns uneori sa invidiez chiar si pe junii "drug reps" uneori...desi stiu ca viata lor este si ea destul de grea (relativ). Eu, sincer sa fiu, admir si respect din tot sufletul pe Cerbu ca inca are energie pt. primary care, deoarece domeniul este si el destul de stresant. Nu vreau sa bag "fitile" sau "flame", poate ca ma invirt eu in ultima vreme in jurul a din ce in ce mai multi "burned out" colegi, dar si eu aproape ca am ajuns la limita rabdarii re. perpective "profesionale" in clinical work. Bani din ce in ce mai putini, munca din ce in ce mai grea, si raspundere in crestere, cu carul. Poate ca asta e viziunea din "transee" si alte specialitati sint mai ferite (habar n-am). Nici nu vreau sa descurajez in mod inutil pe colegii mai tineri care abia acum se pregatesc cu entuziasm la intrarea in rezidentiat. Una este cind esti mai tinar, mai entuziast/idealist, mai fara obligatii, alta este cind te intrebi daca a meritat tot "circul" si "efortul" la virsta cind devii mai interesat de "lifestyle". Dar eu sint in general inconjurata de pesimisti care spun ca nici unul nu si-ar incuraja copiii sa devina doctori (bineinteles dincolo de chestiunea "vocatiei nobile", de satisfactiile intelectuale, care sint si au fost abundente, in cazul meu, mai ales in specialitatea mea, psihiatrie, o specialitate pt. care am avut interes profesional si motivatie inca de pe vremea cursurilor de "neuroanatomie si neurofiziologie din anii pre-clinici, etc.).

Deci...merita oare un efort (financiar si intelectual considerabil), plus egoismul aferent care ar atinge pe cei care sint inca dependenti de mine financiar si moral...spre "schimbatul carierei"? Nici eu nu mai stiu. Maybe I'm just very tired and depressed today. Old Grinch! Nici nu prea suntem multi adevarati old-timers "clinicieni de transee" post-rezidentiali aici, in acest forum, deci nu prea am posibilitatea sa imi corectez perceptiile subiective poate eronate. Dar eu, personal, unde ma intorc, in real world, tot dau de "dissatisfied" si "malcontenti" in ultima vreme ( nu numai in specialitatea mea, care, recunosc, poate ca este aparte.) Deci nici eu nu stiu ce sa mai cred. Poate ca ar fi momentul sa "switch careers" now, cit mai este timp, cit mai am inca citiva neuroni functionali, sau poate ca ar trebui sa am mai multa rabdare si mai mult altruism, sa mai depun inca alti ani de sacrificii pe "altarul" vocatiei de medic clinician, cu perspectiva unei glorioase "morti pe scut"! Nici nu cred ca am dreptul sa generalizez pesimismul, mai ales in rindul unor colegi mai tineri, aflati abia la inceput de drum, mai ales ca rolul unui medic implica si o oarecare datorie catre metorship pt. colegii mai "tineri". Eu sint un exemplu f. prost. Voi trebuie in continuare sa va straduiti sa faceti ce zice "popa" nu ce face "popa"!Luati-o ca o chestie subiectiva, de moment...un "mid-career/beginning-mid life crisis"! Dar si profesia medicala este in schimbare, uneori aproape anacronica (mai ales re. discordanta intre aspiratiile si metodologia sistemului educational medical/training-ul in profesie si "practica" ulterioara din "real world") mi se pare mie, la acest inceput de secol 21. Bineinteles ca nu este o profesie "perimata", dar este totusi o profesie "artizanala", deci se vor ivi conflicte inevitabile re. extinderea si regularizarea ei la nivel de "masa". E complicat, sau poate complic eu lucrurile, in mod inutil si ursuz! Astept feed-back...de orice fel!

[cnicu]

Si eu am avut momentele mele existentiale... Si acum am si probabil le voi duce cu mine pe "dincolo" ca ele nu dispar. Asa ca eu zic ca vorbesc din proprie experienta chiar daca ceva mai tinara....
Cred ca primul lucru care trebuie sa-l faci este sa-ti pui intrebarea: "Ce vreau sa fac?"
Cu multi ani in urma am citit o carte scris de Steven R. Covey - Managementul Timpului. Nu stiu titlul in engleza si numai am cartea. Ea incepea exact cu intrebarea: Ce vrei sa faci in viata?
Trebuie sa iti gasesti timp si un loc linistit departe de familie/ job unde sa te poti gindi linistita la viata ta de zi cu zi. Dupa ce vizualizezi scena va trebui sa iesi din ea si sa vezi ce nu-ti place si cum ai vrea sa fie o zi din viata. Sau o saptamina sau o luna. Cred ca daca scrii poate sa te ajute. La mine a fost mai simplu, de exemplu familia mea era mica cind am facut exercitiul asta: eu si mama mea, cu cit mai multe persoane in viata ta sint implicate cu atit mai complicat.
De aici trebuie sa pleci.
Bineinteles ca nu trebuie sa visezi lucruri irealizabile: sa merg pe Marte, sa vizitez Titan, etc.
Trebuie sa te gindesti cum ai vrea sa fie familia, jobul, prietenii, totul. Care sint prioritatile?
Dupa ce faci acest exercitiu poti experimenta: cauta o zi libera si fa-o sa fie asa cum ai vrea tu si nu cum e ea. Vezi daca iti place. Poti sa incerci si o saptamina si mai mult daca poti. Apoi reevalueaza intregul proces.
Pot sa-ti spun ca problemele pe care le-am intilnit sint legate in general de familie, esti foarte legat de ea si nu poti sa-ti iei jucariile si sa pleci. Ei trebuie sa existe in continuare in viata ta si de aceea trebuie sa gasit un echilibru subtil ca sa poti merge mai departe.
Apoi este realitatea inconjuratoare.
O sa dau exemplu: daca eu vreau sa ma duc la job si am probleme cu masina eu las masina in service si plec mai departe cu taxiul. Ei in Ro nu prea merge asa. Daca ai masina stricata te duci in service si stai linga mecanic sa vezi ce are, cumperi piesele necesare si eventual ai grija sa nu-ti fure ceva din ea...
Trebuie sa te gindesti la costuri.
Eu m-am trezit acum citiva ani ca sint student si voi fi medic somer. Mai mult, nu am drept nici la  somaj dupa o lege timpita scoasa de unul din guverne. Asa ca m-am pus in fata viitorului si am luat in calcul toate posibilitatile: sa renunt la medicina si sa fac alta facultate, sa ma fac reprezentant medical, sa lucrez in IT, sa fac stomatologia, etc. Am luat in calcul timpul si banii necesari pentru schimbare si nu in ultimul rind m-am gindit cit de mult am muncit sa intru la facultate si fac 6 ani dupa care arunc totul la cos. Eu am considerat ca am pierdut din viata toti acesti ani daca plec si fac altceva.
De aceea eu zic urmatoarele:
Eu zic ca merita sa te schimbi la orice virsta atita vreme cit consideri ca asta e ceea ce doresti. Conteaza cit esti dispusa sa platesti. Vrei sa schimbi specialitatea? Vei avea o cadere a veniturilor. Vrei sa stai cu familia mai mult? Vei avea mai putini bani. Ca sa nu vorbesc de ceea ce ai facut pina acum, cit ai investit in viata ta. Nu te uita la cei din jur. Viata este numai a ta !
Zici la un moment dat ca medicina se schimba si ca real life e altfel decit ceea ce ai invatat. Asa e! Dar daca vezi aceste diferente de ce nu faci ceva sa schimbi? Esti intr-o tara in care sistemul se poate schimba, aici in Ro trebuie sa faci o revolutie ca sa schimbi ceva…
Iar prostia cu ce sa faca copii ma face sa rid… parca sint in Ro unde parintii spun ca vor tot ce e mai bun pt copii si ajung saracii la 30 ani si nu stiu cu ce se maninca viata. Eu cred ca trebuie sa lasi copii sa-si gaseasca singuri drumul indiferent care e acela. Datoria de parinte se reduce la asigurarea nevoilor, educatiei, principiilor morale, sa inteleaga ca numai prin munca poti obtine ceva in viata si ca uneori viata iti mai da un sut in cur si nu ca nu face medicina ca e nasoala…

[doina]

Multumesc pt. atentie si comentariile extrem de pertinente. Asupra unui singur punct imi permit sa ridic un mic semn de intrebare (nu numai din punctul meu personal de vedere, care este "skewed anyway"!, dar care as dori sa se dezvolte in continuare, pe cit posibil, in acest forum, daca exista interes, bineinteles si daca ne putem abtine pe cit putem posibil sa nu il contaminam prea tare cu "prejudecati" ideologice prea puternice, desi stiu ca ele sint inevitabile, si in fond ele domina orice alte conversatii virtuale asemanatoare).

Esti intr-o tara in care sistemul se poate schimba

Ma refer STRICT la sistemul de sanatate asa cum este el perceput din punctul de vedere al medicilor, angrenati in el in diverse etape (educatie, training, practica, teaching, research). Sistemele de sanatate, in general, cred, desi bineinteles nu am nici o expertiza specifica in domeniu, sint foarte inertiale...nu se schimba de loc usor. In SUA, acest sistem de sanatate este destul de fragmentat, deci poate va avea o inertie (rezistenta la "schimbare") chiar mai mare decit in orice alta parte...este bine d.p.d.v. al stabilitatii, dar este in acelasi fel greu de "imbunatatit" hibele, daca ele exista, sau de implementat orice solutii de "schimbare". Asupra acestui punct de fapt nici eu nu sint sigura: re. inertia la schimbare/imbunatatire...daca este cu adevarat mai greu de implementat intr-un sistem fragmentat si conflictual fata de un sistem centralizat si mai rigid organizat.

Sistemul medical din SUA este inalt dezvoltat, bineinteles, in continua evolutie, progres tehnologic, bineinteles...dar exista nemultumiri si dis-satisfactii crescinde si multe opinii contradictorii asupra lui in momentul de fata, chiar aici, pe plan local, atit intre diverse sectoare de utilizatori/consumatori, cit si grupuri de medici (care, in mod sincer, nu au absolut nici o putere de influenta asupra acestui sistem, cel putin nu in momentul de fata), cit si diverse grupuri de interes (unele din care au mult mai multa putere de influenta decit medicii). Perceptia mea este ca nivelul de "acrimonie" locala este in crestere, poate, la fel, in mod inevitabil, din cauza situatiei actuale economice. Nu stiu, nu am date specifice, dar incerc si eu sa ma tin la curent pe cit pot re. opinii/rapoarte think-tanks, comentarii in jurnale de specialitate, etc., desi unele nu sint chiar impartiale. La nivel de "strada", intre colegi...se vaita cu preponderenta medicii din specialitatile "primary care" (Internal Medicine, Primary care, Ob-Gyn, Pediatrie...desi Pediatrii ca grup sint in general mai "easy-going" prin fire!). (Las Psihiatria de o parte, ca ea este Cinderella oricum si este mai "aparte"...aici chiar...ai o flexibilitate mult mai mare decit poate in orice alte specialitati sa iti alegi sub-domeniul de interes in mod poate mai flexibil, desi nici de acest lucru nu mai sint chiar atit de sigura ca este chiar atit de usor in ultima vreme). Dar, si iar, aici intervine poate o perceptie personala, in ultima vreme nici chiar unii specialistii chirurgicali si/sau interventionalisti nu sint prea "fericiti". Poate asta este inevitabil si natural uman...nici o data si in nici un sistem nu esti "total" multumit si tinzi la mai bine. Dar am vrut sa comentez ca exista si destule framintari interne in SUA, din punctul de vedere al medicilor. Si punctul deosebit pe care am vrut sa il ridic este ca, la nivel de profesie, profesia medicala in sine nu are, in momentul de fata, o foarte mare putere de influenta direct implementabila sau care poate fi usor de minuit sau de aplicat asupra sistemului de sanatate, in general. Asta este parerea mea.

(Bineinteles ca la nivel individual, ramine valabila ideea ca "omul sfinteste locul" si, la fel, ideea vocatiei profesionale: cu cit un medic individual este mai constiincios, mai bine pragatit, mai "bun" in toate planurile, are sanse bune de a crea o "oaza" de bunastare in jurul sau, pacienti bine tratati, etc. Sau daca este interesat in mediul academic si se aplica in domeniu la fel de constiincios va avea satisfactii personale, gratificarea obtinuta de a deveni mentor pt. studenti/rezidenti, etc. Sau daca este interesat in cercetare, are posibilitatea de a aprofunda studiile sale si munca in acest domeniu. Si drumul catre unul sau altul din aceste domenii va fi dictat sau calauzit uneori fie de anumite situatii favorizante, fie de obstacole practice, de la caz la caz. Fiecare isi va urmari in fond interesul sau personal si interesele familiei sale, inainte de a pierde vremea cu speculatii asupra "sistemului"!)

[Cetateanul turmentat]

Doina, nu fa greseala sa imiti spiritul de grup. Unu la mana: doctorii sunt niste mari prefacuti, si daca nu au ajuns in pozitia tare la care au visat multora le place sa zica "mama, ce acri sunt strugurii!" (asta tine de "manage expectations in the first place", nu? Si eu am fost acolo. Toti credeam ca noi o sa fim urmatorii laureati Nobel cand eram in facultate, nu? Si cand colo, cand absolvim, iata-ne in transee) si doi la mana: tu nu esti grupul respectiv, tu esti o entitate diferita care are calitati si, cel mai probabil, nazuinte diferite. Asta ca:

perpective "profesionale" in clinical work. Bani din ce in ce mai putini, munca din ce in ce mai grea, si raspundere in crestere, cu carul.

s-a mai auzit pe plaiuri americane cand s-a pus problema primelor asigurari de sanatate si a HMO-urilor. Si atunci s-a zis ca medicii vor dispare si uite ca AMA azi (2004) e mai bine ca niciodata. NU te lua dupa alarmisti si fitilisti ca de astia lumea nu a dus lipsa niciodata.

Ca o paranteza:
Asta cu:

diverse grupuri de interes (unele din care au mult mai multa putere de influenta decit medicii)

chiar o crezi? Parerea mea e ca nu exista in SUA multe organizatii mai puternice decat AMA.

Revin la mid-career crisis: in farma se fac bani frumosi, similar cu cei din practica (vorbesc de Clinical Research; mult mai putin in sales. dar ce sa cauti tu acolo?), minus headache-ul cu malpraxisul. Spiritul e insa similar: se simt amenintati de "price control," de noile asigurari Medicare, de litigations (vezi Vioxx) si de erodarea profiturilor (vezi nemultumirea Wall Streetului i ultima vreme). Ai insa avantajul ca lucrezi cu oameni f inteligenti, de obicei mult ai optimisti si, de cele mai multe ori, faci chestii f interesante. Partea proasta e ca, din cauza presiunilor mentionate mai sus, unele companii de care stiu (Lilly si Pfizer) au un hiring freeze right now. Dar poti sa intri la medzilla.com si sa aplici. Ajuta daca ai ceva articole publicate dar, mai ales, daca ai participat la niste studii sponsorizate de pharma. Baga-le la resume si incepi si aplica. NU fii ingrijorata daca nu sunt in zona unde locuiesti: relocation package-urile sunt regesti de obicei (iti muta casa cu catel si purcel, ti-o cumpara ei si o vand pe urma tot ei ca sa nu te doara capul, iti dau salariul pe o luna drept compensari pt "cheltuieli diverse" si dupa-aia iti platesc si biletele de avion. Cand ajungi acolo iti platesc closing costurile la casa si, pana o gasesti, iti platesc si statul la hotel/cu chirie. Stiu ca pare incredibil, dar iti spun proprie experienta, e mind-boggling!)

Asa ca, medzilla.com e o sansa de a explora si alte optiuni; nu zic neaparat sa o si apuci pe calea respectiva, dar nu ai nimic de pierdut: tot ei iti platesc si zborul la interviu, daca se decid sa te cheme.

Parerea mea! Hac!

[cnicu]

Eu vad sistemul medical din orice tara ca un mecanism cu numeroase rotite foarte bine unse. Un dr din Ro (Dr. Iordachescu de la spit Emilia Irza) povestea ca a  fost in SUA intr-un spital la un fel de observeship. Impresia legata de spital a fost ca ARE VIATA. Intr-un fel asa privesc si eu ce se intimpla in medicina din SUA, de aici din batrinul Bucuresti. Ceea ce vreau sa spun e ca orice sistem care functioneaza trebuie sa aiba un sistem de control, de reglare, de reparare. In SUA nu exista? Ca in Ro nu este, iar rezultatele sint catastrofale.
Eu sint abonat la mescape.com si de ani de zile citesc de studii legate de erori medicale. De ex parca cea mai frecventa eroare chirurgicala in SUA la memebre era sa se opereze mebrul sanatos si era la miini. Care este mecanismul prin care din stadiul de rezultat al unui studiu se introduce o rezolvare a problemei? Cred ca de aici pleaca tot.
Legat de ce spune Cetateanul turmentat privind ceea ce faci tu ca individ este foarte corect. Conteaza ce vrei tu si nu grupul. Asa cum am zis si mai sus depinde de pretul pe care esti gata sa-l platesti.
Oricum si miine e o zi asa ca ma opresc aici.

[plure]

Si pe mine ma apuca disperarea cateodata. Poate in fond am o natura depresiva. Dar merg inainte, intotdeauna inainte. Suntem niste luptatori si asa am ajuns aici, nu?

Cred ca, cu sau fara intrebari si indoieli, vom continua sa mergem inainte.
Compensatia vom incerca sa o gasim in viata de familie si in satisfactiile generate de profesie, atatea cate sunt.

Cetateanul a incercat sa iti ofere o alternativa. Chiar daca nu o vei urma, faptul ca exista deja pune lucrurile intr-o alta perspectiva, nu? Atunci cand ai de ales, parca accepti mai usor ceea ce faci.

[doina]

Oh...da, multumesc pt. suport si sfaturi utile practice. Eu imi dau seama, chiar in mod ce scriu si bat cimpii pe chestiuni de "sistem", ca aceasta conversatie imi este foarte utila chiar mie, personal, deoarece am posibilitatea sa imi clarific unele intrebari/framintari temporare! In mod sincer as dori ca ea sa fie utila si pt. altii, nu numai pt. mine!

Intrezaresc o posibila intrebare din partea lui Cnicu re. eficienta organizarii/administratiei spitalelor, daca am inteles corect. Da, bineinteles, eficienta organizarii spitalelor este f. regularizata si f. bine pusa la punct, cu un inalt grad de formalism, mecanisme de capturare a erorilor si corectie, etc. De aceea poate ca unii medici au fost chiar surprinsi cind au fost popularizate acum citiva ani citeva studii de mare anvergura re. "erorile medicale din spitale" si au fost si aici citeva valuri de mica "paranoia" re. "ce scop au aceste studii" si daca ele sint cumva "menite", in mod suspect, sa mai bata inca un cui in "autonomia" medicilor, si sa consolideze si mai tare "puterea" administratorilor, sau sa "mai dea o piine de cistigat" celor a caror meserie de baza este publicarea studiilor, etc. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! (gen "unde e mai bine", ar fi si culmea!) Eu pun problema in modul cumva al unui observator ironic, nu critic! (Eficienta sistemului medical SUA, mai ales in ceea ce priveste problemele de sanatate acuta sau traume, este poate chiar de invidiat, chiar din punctul de vedere al unor alte tari inalt dezvoltate, ca UK, Franta, etc. Ratele de supravietuire sint semnificativ mai bune decit in orice alt sistem, etc.)

Pe de alta parte...destul de multe specialitati si medici specialisti s-au cam desprins de mediul strict spitalicesc, care este un mediu eminamente acut. Sigur, chirurgia generala este bazata in spital, de exemplu. Exista si un domeniu relativ recent al "hospitalistilor" (doctorii de spital internisti) care trateaza populatia internata cu probleme acute sau cronice acutizate strict pe timpul internarii lor in spital, iar dupa externare, grija este transferata la medicii din cabinetele externe. Unii medici Internisti inca se straduiesc sa lucreze si pe extern (outpatient) si pe intern (inpatient), insa timpul necesar tratamentului bolnavilor internati nu este la fel de bine retribuit ca grija acordata in cabinet, plus exista oboseala garzilor, si, dupa o anumita virsta, multi prefera sa lucreze strict pe outpatient. Sint pareri si preferinte proprii, depinde si de cum isi alege fiecare sa fie salarizat sau pe sistem privat, de lifestyle, etc. Nu ma bag la diferentele de calitate si eficienta intre diversele tipuri spitale (non-profit sau guvernamentale, gen cele Veterans' Administration; asta este un alt punct de contentie larg dezbatut si uneori intrebuintat ca exemplu in luptele dintre cei care argumenteaza pt. sistem de sanatate "nationalizat" vs. "privat").

Din punctul de vedere al rezidentului, el/ea va fi angrenat in sistemul spitalicesc in mod inevitabil...face parte din pregatirea necesara, pe ORICE specialitate!

Dar am si eu o intrebare, si inca o digresiune  :shock: (pt. care imi cer in mod anticipat, din nou iertare!)...re. perceptia ca spitalele in SUA au "VIATA" (asa cum a fost descrisa de colegul care a facut un observership aici)...nu inteleg prea bine...este vorba strict de nivelul rapid de activitate (care este intr-adevar foarte "busy"), sau este vorba de o descriere antropomorfizanta a spitalelor ca un fel de "organism viu" care daca este mai "vital", mai "sanatos" functioneza mai bine, mai eficient, in comparatie cu un organism-spital mai imbatrinit sau "bolnav" care se tiraste mai greu? Deci, se pare ca in RO spitalele sint percepute de medici ca fiind in momentul actual "bolnave", "batrinesti", "osificate", "ineficiente"? As fi foarte curioasa daca ar exista medici/studenti care au avut experiente in alte spitale din EU daca si ei considera spitalele din EU ca fiind, in mod asemanator, "batrine", "bolnave" (ca tot era vorba de "Old Europe"  :wink: ....!)

Ciudat...prin extrapolare...chiar in timp ce scriu imi dau seama ca de ceea ce "am fugit" se iveste din nou: este vorba de perceptia care compara SUA cu centrul Romei antice si o compara cu periferiile "imperiului". Sa aiba oare dreptate autorii (experti, nu ma refer la bietii amatori, cum sintem noi) care se incapatineaza in acest mod de descriere comparativa in ultima vreme? Eu personal am incercat f. f. mult sa nu cad in acest mod de a pune problema, si sa gasesc alte puncte de vedere, alternative, dar este greu...se pare ca totusi foarte multe persoane gindesc in acest mod in acest moment. Este bine, este rau, nu stiu. Dar digresez din nou...este doar o extrapolare speculativa (cu capcanele si deficientele ei). Nu este bine sa generalizam. Scuze pt. graforee. Eu sint inca in vacanta si am avut ceva timp la dispozitie in ultimele zile!

[A CERB]

doina, cred ca ai nevoie de o vacantza. daka te-ai saturat de responsabiliati aiurea si te-ai plictisit de pacienti nerecunoscatori, du-te la VA. e adevarat ca e mai multa patologie, dar nu poti fi data in judecata. banii nu sunt grozavi, dar beneficiile sunt bune. parerea mea. pe mine asta ma bate gandul sa fac, cand ma pun putin pe picioare. daca iti place psihiatria nu renunta la ea.

de asemenea, cred ca iti trebuie un hobby(sau alt hobby). skuze, nu o fak pe psihiatrul.

[doina]

Nu va speriati, sincer, va rog, nimeni...eu personal nu renunt la nimic! Sint in vacanta chiar acum si "pierd vremea" cu idei aruncate! Nu doresc ca subiectul sa "provoace" resentimente si anxietati REALE, in plus...cred ca aici chiar am gresit putin, mai ales in mediul forumistic "on-line", deoarece am introdus un titlu destul de provocativ, poate chiar pot fi acuzata de un "flame", ipocrit intr-un fel, desi NU am avut o intentie initiala specifica in acest sens. Uneori, mai ales cind am timp, chiar o iau razna! Cred ca este poate chiar un proces inevitabil al mediului...si merita auto-corectat!

Dar eu, in fond, sincer, tot as fi interesata de a citi mai mult decit a scrie...deci...dezbaterea poate merita continuata, daca tot am "provocat" subiectul! Intr-un fel sint si eu curioasa, in mod poate voyeuristic, de a citi diverse puncte de vedere...iar pt. mine personal este inca un lux, un fel de raritate, relativ recenta, sa am posibilitatea de a scrie sau de a citi interactiv idei/opinii in lb. Romana, intre colegi medici...de aceea cred ca m-am si intins putin mai mult decit mi-era plapuma, in mod de consumator egoist! As dori chiar sa am si un talent mai bun/util si de "producator", nu numai de "consumator", de a putea oferi informatii utile, nu doar "spin" si/sau "defulare"...dar nu ma pricep prea bine...si nici nu prea stiu exact ce ar fi direct util si interesant. Eu vreau sa invat in continuare si din acest mediu. Daca este posibil. Nu stiu!

P.S. (fitil!) Cred ca Victor e "de vina"!  :shock: El m-a "provocat" initial, undeva, in alt thread, sa "mai zic"!...si, in vanitatea mea naiva...am cazut in capcana!

Recunosc, topicul initial este deprimant! Prefer Ecologistii in acest moment!
:)

[cnicu]

Sintagma ARE VIATA se refera strict ca spitalul in SUA este ca un organism viu. Respectivul dr. a fost si in EU (Germania parca) si desi nu a insistat a spus ca totusi EU si SUA sint comparabile la acest nivel. Diferenta era ca peste ocean sint mai multi bani si un sistem orientat spre bussines. Adica personal calificat este si in EU, dotari si altele.
Eu vad acest lucru ca un rezultat al tot ce reprezinta spital: cladire, oamenii din el, instrumentele si aparatura medicala. Nu ma refer doar ca merge bine ci ca o parte din sufletul/inteligenta celor care lucreaza acolo este transferata spitalului si el i-a viata.
Un alt dr. care a dat DIS-ul in timp ce era aici medic specialist chirurg, mi-a povestit de Franta. Concluzia era ca au personal pregatit si un sistem destul de bine pus la punct, dar!!!!! lipsea informatizarea, adica nu prea erau calculatoare, exista o disfunctionalitate in comunicarea cu alte sectii/spitale din oras (Paris in cazul lui) ex: dai tel timp de 2-3 ore ca sa gasesti un pat pt un bolnav ca nu ai unde sa-l pui (in spitalul tau sau altul din oras), se faceau multe analize inutile ex: povestea de dozarea BOMBEZINEI la majoritate pacientilor internati, care in opinia lui era inutila. Ca sa numai spun multa, FOARTE MULTA birocratie!
Legat de perceptia Romei/SUA cred ca este perfect adevarata. Cu cit te departezi de SUA se degradeaza totul. Desi poate Germania are autobahn-ul facut sa mergi cu 300Km/ora si SUA nu are, cumulul lucrurilor care sint in Roma si banii, puterea care este acolo reprezinta o atractie pentru toti.

[A CERB]

Recunosc, topicul initial este deprimant! Prefer Ecologistii in acest moment!
:)

be careful what you wish for...

cnicu, am uitat... ce ma-sa e aia bombezina?

[cnicu]

Bombezina este un peptid. Se gaseste la nivelul stomacului si functioneaza ca hormon, ceva legat de cresterea/scaderea secretiei gastrice. Se gaseste si in hipotalamus ca neurotransmitator, dar aici numai stiu ce face.....

[Furnika]

Cred ca stimuleaza secretia de gastrina.

[A CERB]

shi ce utilitate ar avea dozarea?

[Furnika]

Habar n-am. Poate are o legatura cu anorexia . Oricum bombezina asta a devenit un 'hot topic', aud mai mereu despre ea.
Am dat un search pe pubmed si am gasit niste chestii interesante.
Abstract
In 1970, Erspamer et al.1,14isolated and characterized the tetradecapeptide bombesin (BN) from the skin of amphibian frog Bombina bombina. Subsequently, several BN-like peptides have been identified in mammals, consisting of various forms of gastrin-releasing peptide (GRP) and/or neuromedin B (NMB), together with their distinct receptor subtypes. It has been proposed that BN-related peptides may be released from the gastrointestinal (GI)-tract in response to ingested food, and that they bridge the gut and brain (through neurocrine means) to inhibit further food intake. Conversely, the suppression of release of BN-like peptides at relevant brain nuclei may signal the initiation of a feeding episode. The present review will describe recent pharmacological, molecular, behavioral and physiological experiments, supporting the contention that endogenous BN-related peptides do indeed influence ingestive behaviors. Particular attention is focused on the relationship between these peptides in the peripheral compartment and their impact on central circuits using GRP and/or NMB as transmitters. In addition, however, we will point out various caveats and conundrums that preclude unequivocal conclusions about the precise role(s) of these peptides and their mechanism(s) of action. We conclude that BN-related peptides play an important role in the control of food intake, and may contribute to ingestive disruptions associated with anorexia (anorexia nervosa, AIDS and cancer anorexia), bulimia, obesity and depression. Hence, pharmacological targeting of these systems may be of therapeutic value.

Role of bombesin-related peptides in the control of food intake
Neuropeptides
Volume 33, Issue 5 , October 1999, Pages 376-386

[manolo]

Bombina bombina...
furnik, asta ar trebui sa fie urmatorul tau nick...

[plure]

Poate era un studiu de la vreo firma farmaceutica ce platea dozarea bombezinei sau alt fel de studiu clinic al spitalului respectiv.


Ar insemna sa dam cu kkt in spitalele frantuzesti daca am spune cum ca acolo se dozeaza la toti pacientii prostii, cand nu e chiar asa (ca peste tot, se incearca limitarea costurilor). Nici macar nu e ca in Ro unde se fac toate analizele fara urma de indicatie pilelor, si nici macar strictul necesar amaratilor care nu-si permit.

[A CERB]

fur-nick, mutzam de iluminare. interesant ce zice akolo, eu tot in ceatza sunt in legatura ku utilitatea clinika.

[cnicu]

Informatia este din anul 1999-2000 cind respectivul dr. a lucrat acolo. Eu l-am intilnit in anul 4 la chirurgie si mi-a fost asistent. Legat de utilitatea clinica era si el mirat cind mi-a povestit ce a vazut pe acolo. Concluzia lui era ca se cheltuie foarte multi bani dar fara cap. Nu stiu cum e azi sistemul med franacez. Din cite stiu eu s-au schimbat unele lucruri.

[Furnika]

Nu stiu bre care e utilitatea clinica, iti zisei. Poate o fi vreo chestie europeana la moda.