News:

So anyway, Vizuina is back online (fură ceva probleme cu PHP 7/5, alea.. și oricum ați uitat)

Main Menu

Povesti de la munte mai putin placute

Started by Qvadratus, February 07, 2005, 11:19:12 AM

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Qvadratus

Sunt convins ca unii dintre noi au si experiente neplacute in legatura cu muntele. Nu ma refer la chestii de genul: "ce rau m-am simtit fiindca m-am certat cu prietenul meu” sau “ce-am mai dat la boboci din cauza conservei aleia de peste stricate".
Sugerez sa povestiti de intimplari din care ati avut ceva de invatat, despre dificultati care v-au pus in pericol in vre-un fel sau altul, despre greseli pe care nu ati mai dori sa le repetati, despre ceea ce stiti ca au patit altii si despre modalitatile prin care ati reusit sa iesiti din situatii de rahat.

Tez

prima de care imi aduc aminte:cu vreo  3 ani in urma,in Bucegi...urcasem pe Valea Alba cu un grup din Bucuresti(ne intalnisem in Busteni si am zis sa formam o echipa :) );pe drum s-a schimbat vremea si cand am iesit in platou pe langa releul de pe Costila era o ceata de nu vedeai om cu om;cunoscand eu(ziceam )f bine zona (fusesem de mai mult de  10 ori p'acolo...) am pus cap compas directia Omul.....dupa vreo 15 minute mi-am dat seama ca ceva nu e in regula,dupa cum evolua poteca(cam atat vedeam,pe ce calc);am scos busola(pe care o luasem din principiu') +harta (luata din al doilea principiu...)si am descoperit ca ne indreptam spre cabana"Unde-a intarcat mutu' iapa";-morala: indiferent cat de bine cunosti traseul si indiferent cat de bine crezi ca stii sa te orientezi,sa nu-ti pierzi busola :lol:


Si  valabil pt tot: nu subestima natura (muntele,vremea,etc) si nu-ti supraestima fortele;am citit undeva(nu-mi amintesc cine a spus,batranetea,deh...) ca moartea pe munte nu e o dovada de eroism sau de curaj ci doar de prostie(exceptiile confirma,as usual,regula...)

Mai revin cu patanii intr-un episod viitor...
You labeled me
I’ll label you
So I dub the unforgiven

Qvadratus

Tin minte ca mergind pe Fagaras, intr-o seara coborim la cabana Negoiu si, ma pune Aghiuta sa dau la cabanier in loc de buletin carnetul de student (scria pe el Facultatea de Medicina). Pe la vreo 10 si jumatate seara coboara val virtej din creasta vreo 5 insi (toti erau tineri intre 18 si 25 de ani), agitati, spunind ca a avut loc ceva accident taman in creasta si ca sa mearga cineva rapid sa salveze persoana. Fiindca, de, cabanierul vazuse pe carnetul meu "medicina", ghici la cine a venit. Salvamontul cum nu era prin zona si nici statia radio a cabanei nu mergea, ce puteai sa faci, asa obositi morti cum eram, eu cu amicul meu (pornisem 2 in Fagaras), cu ceva cioban si cu inca unul dintre turisti de la cabana care afirma ca vine in zona respectiva de munte de vreo 25 de ani, hai sa-l salvam pe nenorocit.
Tinerii respectivi erau cam incoerenti si foarte agitati si nu prea dadeau cine stie ce relatii, spunindu-ne doar ca persoana in cauza era unul pe la vreo 60 de ani, probabil (nu erau in stare sa ne spuna) inconstient si care dupa spusele lor "cazuse" alunecind pe ceva piatra "in creasta" pe "traseu". Pina la urma cu chiu cu vai s-a scos de la cretinii respectivi date suplimentare, ceva de genul ca de fapt accidentul se produsese pe drumul de coborire din creasta, si, ca se parea (??) ca persoana nu cazuse in prapastie ci doar "alunecase" pe niste bolovani. Ma rog, hai sa pornim, ghid fiindu-ne ciobanul pe la ora 11 noaptea. Colegul, meu avea niste besici uriase la picioare, besici pe care isi propusese sa le panseze in seara respectiva inainte de a se baga in pat, asa ca va dati seama cum mergea saracul.
Zis si facut, plecam si, surpriza, primo: nici unul din grupul celor 5 idioti nu vine cu noi. Secundo: la un moment dat ne sesizam ca de la turistul care afirma ca zona o cunoaste ca pe buzunarul lui, incepe sa vina un dampf de tzuica de prune. Tertio, in curind realizam ca nu mai mergem pe marcaj si, cind il intrebam pe cioban ce mama dracului cautam pe unde a intarcat dracul iapa, ala mai intii ne zice ca stie el prea bine drumul si, 20 de minute mai tirziu cind era evident ca ne invirteam ca descreeratii in caldare, ne spune ca de fapt s-a ratacit. Oricum, deja de un sfert de ora el si cu turistul se contraziceau virtos asupra locului si drumului de urmat. La un moment dat disperat, ciobanasul ne marturiseste ca de fapt ne pusese sa iesim de pe marcaj, deoarece ar fi trebuit sa trecem pe linga nu stiu ce loc in care se afla la acel moment o turma de "mioare" si ca lui ii este extrem de frica de ciinii stinei respective si ca a vrut astfel sa ocoleasca zona.
Ce mai tura vura, eram complet rataciti aproape de miezul noptii, coborise si o ceata usoara ca sa fie tacimul complet asa ca eram in buda. Pina la urma la liman ne-a scos turistul, pe o treime beat, care desi cu pruna in nas totusi cunostea locurile si din fericire si s-a orientat gasind mai intii stina cu pricina si semnalizind cu laanternele.
Si-asa, pina la urma am revenit pe drumul spre creasta si intr-un final glorios ajungem la 2 indivizi care coborau impleticit, unul sprijinindu-l pe altul. In fine, cind am aflat toata tarasenia mai sa inebunim de indignare. Culmea era ca tipul de 60 de ani facea parte dintr-un grup de 7 si, din acel grup, tineti-va bine 3 erau copii lui si, culmea culmilor toti erau studenti la medicina. Dobitocii dracului, vazind ca mosul merge greu, il lasasera pe asta singur in urma (in prag de noapte), astfel ca nu a observat nimeni ca saracul tatic alunecind pe o piatra uda s-a izbit cu capul de un bolovan si a picat in nesimtire. Intr-un final au facut si ei o pauza (erau obositi saracii de cit de repede mersesera) si dupa 40 de minute vazind ca nu mai apare s-au dus sa-l caute. Atit de cretini au putut fi, incit atunci cind l-au gasit (plecasera in expeditia de cautare 3 dintre ei), l-au lasat acolo cu unul singur (baiatul cel mai mare) si, restul de 5 au coborit la cabana in pas sprintar sa anunte catastrofa. dupa cum am spus, din cei 5 dobitoci, nu a suit nici macar unul singur inapoi sa ne ajute.
Ma rog, povestea s-a terminat frumos, mosul si-a revenit din comotia cerebrala facuta, pina la urma a inceput sa coboare sprijinit de baiatul lui si astfel l-am gasit noi.
Finalul a fost absolut apoteotic, intre timp deoarece nu mai apaream, cabanierul a crezut ca se ingroasa gluma si a pornit in fruntea unei gasti cu targi (de ce dracu nu ni le daduse noua din prima nu am inteles). ca atare ne-am intilnit precum navetele spatiale si am facut cuplajul la vreo 200 de m de cabana. Cretinii medici in formare care erau copii mosului, au preferat si de aceasta data sa lase pe miinile competente ale colegului meu si ale mele raderea capului si bandajarea accidentatului, precum si indicatiile de ingrijire si supraveghere ulterioara.
Cred ca pina in mormint si eu si amicul meu o sa ne aducem aminte de cit de tare ne dureau pe amindoi picioarele in noapteam aia.

tapirul

acuma, qvadratus, e randu' lu povestea din Bucegi cand ii faceai portie lui cerbu din ceapa lui... :P
cre'că, nu ştiu...

A CERB

mai bine povestiti kum, dupa ce atz adus-o pe Stressu' in outfit de promenada pe munte si ati refuzat sa mergeti dupa apa, ati inceput sa va stropiti cu apa adusa de mine si v-atz mirat ka ma isterizez.
Smile! It confuses people!

Qvadratus

Aia ku Stresu' sigur am s-o povestesk lu' baiatu' si fata mea, nu de alta, dar kind or kandida pentru Parlament, sa nu dezgroape povestea adversarii si sa le konduka partidul la faliment elektoral.

tapirul

asteptam povestea cu stresu'
(povestesc io da' mai incolo ca ma duc in bed acu'. Si mai am juma' de sticla de vin rosu de valerica, si un capitol de stephen king. A si o lucrare de doctorat de terminat. De inceput, that is)
cre'că, nu ştiu...