Copii de ieri, parintii de azi - problemele lor

[Qvadratus]

In urma unui brainstorming la care Cerbul a fost faktorul principal, am decis ca trebuie un topic special pentru cei care vor sa se plinga de dificultatile pe care le au cu odraslele lor.

[A CERB]

mateutza nu face kaka la olitza! help!

[Qvadratus]

Auzi, dar tu la ce virsta ai pus-o prima data pe oala ?

[A CERB]

bey pe oala o pui tu. incearca si in bedroom, you'll be surprised.

mateutza e baiat, daka n-ar fi isteria asta cu pornografii la kopii, tz-ash trimite o poza in kukul gol sa te konvingi.

are 9 luni da' e prekok shi parka nu am vrea sa asteptam pana pe la 3 ani( kazu' riku)

[tapirul]

cervidu tata, la noo luni tu vrai oala? Te cam grabesti (parerea mea). Lasa copilu' sa faca pe oala cand o putea si el.

[Qvadratus]

Mai, eu sunt mai nazist de felul meu, e bine sa incerci sa-l pui pe Tapiru pe oala inca de cind poate sta in fund. O solutie radicala e sa-l lasi in popoul gol  (daca e cald afara si ai o curte unde nu se pot holba vecinii) din momentul in care se tine bine pe picioare si, sa astepti sa simta de citeva ori cum e cind i se scurg toate alea pe picioare si nu  in pampers. Metoda e garantata, iti spun eu.
Oricum, Tapirul trebuie pindit si pus pe oala in jurul orelor la care de obicei "se exprima" in pampers. In olita trebuie sa fie putina apa ceva mai fierbinte, care sa scoata aburi, astfel incit sa relaxeze sfincterul. daca ii dai masa inainte de olita, e si mai bine, ca oricum stimuleaza peristaltica si lucrurile decurg mai usor. in general incearca sa nu pui copilul pe oala in fata TV-ului, ca uita ce are de facut si face cih la sfintul asteapta (pune-i in fata doar niste jucarii mai mititele)

[A CERB]

i'll give it  a try

[tapirul]

interesanta ideea cu apa calda in oala, nu auzisem de ea, dar suna foarte plauzibil.
Practic cerbu, la varsta asta invatatul a orice se face prin conditionare. So, ce zice patratel makes sense. Poti sa adaugi, evident, si rewarding astre the fact. Nu neaparat sa ii dai dulciuri sau mai stiu io ce, si chestiile verbale sunt suficient de powerful.

[Qvadratus]

Mai, uite, treaba cu pampersul intirzie foarte mult formarea unor conditionari si reflexe, ca de altfel si holbatul la TV.
Off topic: personal sunt adeptul unui gen de educatie (daca putem s-o numim asa), mai dure, atit in prima copilarie cit si in perioada pubertatatii, dar pe segmente absolut diferite, in functie de virsta. Eu personal tind sa pun accentul pe notiunea de responsabilizare individuala, chiar daca asta presupune niste pericole in timpul procesului de formare a personalitatii.

[A CERB]

evident ca trebuie ca indivizii sa fie invatati sa asume responsabilitati, desi din pacate tendinta actuala e complet opusa. e vina scolii ca iau note proaste, a lu' mickey d ca ne ardem cu cafeaua fierbinte, a doctorului ca fumam ca imbecilii si facem cancer( vai, nu mi-a facut nici o radiografie in 3 ani) a guvernului ca ne taxeaza si iar a guvernului ca nu taxeaza suficient, ca sa nu mentionam mind control, the aliens, the implants, SIDA, si mai sunt cateva. traim intr-o societate bolnava.

btw, pampers e o konspiratie. al naibii de komoda, dar tot konspiratie.

[Qvadratus]

Mai, eu pe copii mei o sa-i las cit se poate de linistit, sa traga ponoasele actiunilor lor, in general.
Evident, daca o sa fie groasa de tot si asta ar fi in stare sa le afecteze viitorul sau mai stiu eu ceva de genul asta, normal ca taticu', o sa sara imediat la interval (ce naiba, oamenii mai si gresesc, nu e cazul s-o fac eu pe sfintul sau super principialul), dar in rest nema.

[A CERB]

uite, 4-tus, am luat ezemplu de la tine si am hotarat sa avem resonsabilitatzi., am fost ieri si i-am kumparat lui riku un miniaspirator.( avea unul de jucarie cu care ne tot bazaie). de acum inainte este sarcina lui sa-si stranga mess-ul( ne cam disperase cu cereale varsate pe covor). in afara de faptul ca e un zgomot infernal in casa si ca nimeni nu are voie sa calce pe covor ca sa nu faca mizerie unde a kuratzat si inca kuratza riku, totul e ok. kovorul sklipeste, riku e foarte multzumit, la televizor nu se poate uita nimeni, cu okazia asta mai citim si noi.

[Qvadratus]

Sunt corios ce o sa se intimple cu aspiratorul ala dupa ce va disparea aspectul de noutate, al chestiunii....

[A CERB]

n-o sa dispara, de fiekare data cand vin neste cucoane sa faca curat tot sta in fundul lor cu aspiratorul de jucarie. era chiar nedumerit ca ala nu aspira. aku' ka il are pe asta adevarat i l-a kadorisit pe celalalt lu' mateutza.

am observat ca se plictiseste de jucarii, dar nu de chestii pe care le considera adevarate. cu alea" are treaba", nu se joaca. de exemplu, in fiecare zi merge la servici cu eterna lui masina rosie( ku care a distrus parchetul), o pupa pe iulia foarte serios, si pleaca in living. masina nu merge decat daca are cheile adevarate. e un tip foarte serios si ocupat.

[Qvadratus]

E, atunci sunt intradevar sperante.

[Qvadratus]

Cerbule, tu cum te descurci mai, cu copii si cu violenta de la TV ? Eu unul am ajuns sa fiu de-a dreptul stresat, aproape pe orice canal dau si oricind, cineva se impusca, isi da sau da foc la ceva, bate sau e batut, arunca in aer ceva omoara su este omorit,...etc. Nu de alta, dar au inceput sa ma doara degetele de cind tot schimb canalele cind e o scena violenta, ca sa nu se chiombeze fii-miu la ele.
Asta nu e o solutie, aproape ca nu mai exista nici un desen animat, in care cineva sa nu se cirpeasca in mod singeros pe diverse motive cu altcineva, sau sa-i taie gitul. In plus cind eu nu sunt de fata, ce-l imipiedica pe fii-miu sa se holbeze la porcarii ? Fii-mea deocamdata e prea mica sa perceapa anumite lucruri, dar stai s-o vezi si pe ea cum deja chiraie excitata cind bubuie fundul vreunuia, cind e pus pe ceva care face "bum" cu efect.

[Qvadratus]

Cerb, Doina, Tapire help !

Mai, fiica-mea (1 an si-o luna), de vreo 3 saptamini cind nu-i convine ceva incepe si se izbeste cu capul de toate cele, de preferinta cit mai tare si in mod repetat  (scindurile de la patut, perete, podea...etc.)
Sugestii ?

P.S. Eu le-am luat ca istericale, dar totusi......

[tapirul]

Hmmm... Mai trebe detalii.

[tapirul]

(PS fie-ta trebuie educata. Cand nu-i convine ceva, sa il ia pe tat'sau si sa il dea cu capul de toti peretii)

[Qvadratus]

Pai a inceput sa tipe ca din gura de sarpe cind nu ajunge la un obiect/ nu obtine ceva sau cind i se ia obiectul dorit de ea . Replica ce urmeaza in scurt timp dupa ce incepe sa urle, este sa se trinteasca pe jos sau in patut ori unde nimereste ea in acel moment si, sa inceapa sa-si utilizeze capul pe post de ciocan pentru pardoseala, betonul de la balcon, scindura de la pat, peretele...etc.
In urma cu citiva ani auzisem ca asta ar fi semn de deprivare afectiva. Ce-i drept ea de peste o luna si jumatate e tot pe drumuri, a ajuns la al treilea domiciliu in acest interval, spre diferenta de anturajul de acum o luna nu mai e luata in brate la aproape orice semn de chiraiala, in jurul ei sunt alte persoane inafara de noi...etc...

[INDIANUL]

(PS fie-ta trebuie educata. Cand nu-i convine ceva, sa il ia pe tat'sau si sa il dea cu capul de toti peretii)

(PS fie-ta trebuie educata. Cand nu-i convine ceva, sa il ia pe tat'sau si sa ii dea cu capul in gura)

[tapirul]

n-as numi-o deprimare afectiva, dar ma rog, cam in aceeasi grup ar putea fi. Si este si manifestare de getting attention. Trebuie, in primul rand, "ignorata" (adica ea sa nu vada ca faci mare caz de asta), in schimb incurajate (reinforced) manifestarile pozitive. Cand o apuca criza e bine sa o distragi cu altceva si, again, sa nu faci caz de manifestarea ei; la copii mici negative behaviors - si mai tarziu bad language - este cel mai de succes metoda de obtinut atentia. Mii ales daca, cum zici, era obisnuita cu mai multa atentie.
Importanta este consecventa, si educatul TUTUROR din anturaj sa aiba aceeasi reactie, ca degeaba tu faci asa si altii nu.

[Qvadratus]

E un punct de pornire......

Am incercat sa nu-i dam atentie, dar se izbeste destul de nasol si cind nu e nimeni in preajma ei, si mi-e ca-si face rau...

[tapirul]

sa nu ii dai atentie nu inseamna sa nu ii dai atentie de loc. Inseamna sa nu faci caz, adica sa o tratezi matter of fact, sa o distragi, sa ii vobesti calm ca si cum nimic nu s-a intamplat, sa o distragi fara sa pari fortat, "uite, uite elefantul! Uite maimuta!".
Te inteleg ca nu vrei sa se raneasca. Ar fi bine daca ai avea patut cu latri moi, si alte asemena

[mada]

Da, are dreptate Tapi cu ignoratul si distrasul atentiei.

O metoda care functioneaza la unii copii ar fi cam asa:
Cand copilul rasfatat vrea obiectul, INAINTE de a incepe sa se dea cu capul de pereti, ii spui "Nu. nu e voie" / "Nu ti-l dau" / "Nu se poate" pe tonul ca si cand i-ai spune foarte natural "fisss, degeaba vrei tu aia ca pe mine nu ma impresionezi".
Poti sa vorbesti mai mult cu ea - chestia asta pare ca le distrage atentia de la semnificatia cuvintelor  si i-o focuseaza pe tonul vocii tale (oricum nu cred ca intelege chiar toate cuvintele sau nu cred ca poate urmarii un suvoi lung de cuvinte) - dar important e ca mesajul tonului vocii tale sa fie "degeaba vrei ca n-o sa pupi chestia aia. nu ma impresionezi cu nimic".
De obicei la faza asta, multi copii incearca sa "negocieze" facind tot soiul de fetze dulci si rasfatindu-se, poate poate reusesc sa te impresioneze. Sau se duc la alt adult din preajma si incearca sa-l induplece daca pe tine n-a reusit. Important e sa ramaneti toti din jurul ei fermi pe pozitie si sa-i aratati din tonul vocii voastre ca fetzele ei dulci si giugiuleala nu va impresioneaza.

Daca copilul incepe sa se dea cu capul de pereti sau sa se trinteasca pe jos, o ignori ca si cand nimic nu s-a intimplat, ii intorci spatele cu cel mai firesc aer cu putiinta si te duci la nevasta-ta sau la fratii / surorile ei (cine e in preajma) si incepi sa te joci cu ei folosind jucariile favorite ale copilului isteric, cu aerul cel mai natural din lume, ca si cand tu chiar ai chef sa te joci in momentul ala, dar nu cu ea.
Daca esti convingator, fi-ta n-o sa reziste mai mult de un minut sa se dea cu capul de pereti in timp ce voi va jucati cu jucariile ei favorite  si o sa vina sa se joace cu voi si ea. Adica ii si distragi atentia de la datul cu capul de pereti la jocul vostru si ii si faci clar ca istericalele nu numai ca nu produc efectul asteptat de ea (atentia si cocoloseala) ci produc efectul exact opus (oferi atentia altcuiva).
Chiar daca nu iti iese din prima (o sa fie contrariata la inceput de noua ta atitudine si poate o sa incerce o perioada sa opuna rezistenta aplicind tactica ei cu datul cu capul de pereti), daca repeti atitudinea de suficiente ori pina la urma pricepe mesajul.

Am un prieten a carui fiica e tare insistenta la faza asta a "negociatului" (adica inainte de a se trintii pe jos in istericale). El aplica alta metoda (nu stiu daca e cea mai buna dar functioneaza): daca vede ca fica-sa nu se lasa si insista prea mult, urla deodata brusc si suparat un "NU" din ala pe tonul ca si cand ar zice "that's final", de-mi sare mie inima din loc. Dupa asta fica-sa se opreste speriata si se resemneaza cu atitudinea "cu taica-miu nu-i de glumit". Dupa cateva minute, ca si cand nimic nu s-ar fi intimplat, el incepe sa se joace singur cu o alta jucarie si fica-sa uita de obiectul pe care si l-a dorit initial si vine sa se joace si ea.

Eu n-as putea sa zbier asa la un copil, dar am reusit sa potolesc copii foarte isterici, chiar daca nu din prima incercare, aplicind mereu si repetitiv tactica tonului vocii calm, care transmite mesajul "nu ma impresionezi deloc si n-o sa ti-l dau" iar apoi ignoratul total al istericalelor si atitudinea "nu ma mai interesezi si nu ma mai joc cu tine, ma joc cu altcineva si chiar ma distrez de minune jucindu-ma fara tine cat timp esti isterica".

[tapirul]

da, foarte bine dezvoltat si mai ales, very good point despre tonul vocii (mai mult decat sensul in sine al cuvintelor)
CAnd se fac un piculet mai mari copiilor le place tare mult sa ajute. O tactica care merge cu copii necooperanti (nu cei cu istericale, ci cei care refuza sa faca nimic) este sa nu ii bag in seama direct dar, in preajma lor (adica ei pot auzi) sa ma prefac ca nu ma descurc cu un joc, jucarie sau altceva (despre care stiu ca el/ea este familiar). In general nu rezista dea incerca sa te ajute si sa arate ca "they can get it right". Tactica asta merge in general, sa te prefaci ca tu nu stii chestii. Le place enorm (si e foarte self reassuring) sa te corecteze, sa fie ei in pozitia dea a invata un adult ceva.

[Qvadratus]

Multzam mult mult mult de tot, deja am inceput sa tin cont de sfaturile voastre. Foarte interesante atit treaba cu aplicarea orientarii aparente a atentiei in directia altor persoane cit si aceea cu ajutorul cerut celor mai mici.

Oricum, cu fiica-mea e ceva mai bine treaba. Am folosit o combinatie care include ca pilon principal "aplicatzii" de "scuturare" a pampersului cu tot cu poponeatza  :P , in lipsa unui punct de vedere comun al celor care suntem in jurul ei.

[doina]

qvadratus, nu vazusem topicul mai devreme. Mie mi se pare totusi ca sfaturile de mai sus se "potrivesc" poate mai mult la toddlers (2-4 ani), dar bebe-ul tau are doar 1 an si 1 luna, e inca mica mica, probabil ca abia de curand o fi invatat sa faca poate primii pasi, sau e in curs? cum sta cu developmental milestones?

nu te gandi la "deprivare afectiva", ca nu cred ca e cazul; cel mult vezi si tu cum e cu environmentul/atentia; unii bebe asa de mici din fire efectiv nu prea suporta sa fie "singuri" (chiar daca esti la 2 metri departare), de ex. inca incep sa tipe din gura de sarpe/sughituri pina se fac albastri inca daca ii lasi jos din brate si ii pui in pat (stiu ca nu "e bine" sa ii iei mereu in brate, ca sa nu "ii obisnuiesti" asa...teoretic...dar practic exista bebe care suporta mai bine stilul mai "spartan", altii care nu); altii, cam tot la varsta asta (vorbim de intre poate 8-10 luni-pina la poate 15-18 luni, deci inca mici), chiar daca sunt lasati "singuri" de capul lor in patut, se "agata" de vreo papusa/obiect ceva ca un fel de "self-soothing" si daca i-o iei si pe aia din mana, se enerveaza la fel de tare cum s-or fi enervat mai inainte cand ii lasai din brate jos;

vezi si tu cum e "stilul"/firea bebe-ului tau, si te mai mulezi si tu pe el; unii copii sunt f. "independenti" mai repede, altii mereu cer stimulare, pana mai tarzior, luati/tinuti in brate mereu, jucarele; stiu ca trebuie o anumita "disciplina", si/sau dezvatare de "obiceiuri", dar efectiv din fire, in mod practic, cred, unii copii nu suporta stilul mai rigid...depinde si de varsta/dezvoltare, unii sunt mai predispusi mai repede sa se muleze ei pe environment sau pe stilul parintilor, altii nu se muleaza ei usor si vor sa schimbe ei environment-ul dupa nevoile lor de moment, si/sau "invata" mai tarziu decat altii;

daca chiar este vorba de safety, vezi cum a zis tapirul re. sa fie patutul sau tarcul daca se poate cu ceva "capitonaj", ca altfel chiar cred ca cineva trebuie mereu sa fie prin jur; e inca mica;

ca o paranteza, pot sa zic, din proprie experienta, daca o folosi si ea la ceva, acum (desi in cazul meu particular probabil e prea tarziu!)...cred ca "gresala" cea mai repetata/mai mare pe care cred ca am facut-o eu ca parinte (chiar, probabil in mod repetat, la diferite faze de dezvoltare)...a fost sa supraestimez capabilitatile/nivelul de dezvoltare real al copilului...adica uneori am pretins niste lucruri de care ea nu era inca pregatita/dezvoltata indeajuns dpdv neural-developmental la momentul respectiv si nu avea capacitatea de a raspunde la cerintele impuse de mine sau de mediu; mereu, ca toti parintii aia mai "orbiti" si complet inexperimentati, aveam impresia ca era cumva mai "matura" decat era ea de fapt in mod concret la momentul respectiv, plus intram eu in mare anxietate cand ea nu facea fata asa cum imi inchipuisem eu ca trebuie sa faca fata ca un bebe din carti/poze/filme, sau "comparam" cumva cu bebe-ul de aceeasi varsta al prietenilor; stiu ca nu faci asta, in mod rational, ca stii deja ca nu poti sa "compari", deoarece diversi bebe se dezvolta cam pe aceleasi etape, dar unii ceva mai repede, altii poate ceva mai lent (valabil mai ales la inceput-pre-toddler, pre 2 ani), dar chiar daca nu faci asta in mod constient, tot ai anxietate, ca parinte, plus ca anxietatea ta, stii deja, se "transmite" imediat la "buretele mic absorbant" din fata ta!

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fii atent sa vezi cum mai sta ea la alte etape de development, ca sa adaptezi si tu stilul la capacitatile ei individuale de moment. E greu inca cu bebe asa de mic. Plus fiecare bebe are stilul lui, unii sunt mai rigizi/incapatanati si ei din fire, altii sunt mai maleabili, unii suporta "abandonul"/ mai usor, altii nu, unii au un attachment-style mai anxios (adica chiar tipa rau daca ii lasi fara jucarie/fara brate, altii au un attachment-style mai "indiferent"/placid); nu depinde de sex, si nu e nici vorba de "patologie", e vorba de "stiluri".

Re. TV...iar, pt. mine probabil e deja prea tarziu, dar daca as avea eu un bebe mic acum, efectiv cred ca as incerca sa vad cum as putea sa fac in mod practic sa renunt la TV in mod aproape total, sau sa limitez f. f. mult de tot, in mod aproape draconic.  Stiu ca toata lumea zice asta si totusi aproape nimeni nu o face inca!

[Qvadratus]

Ca sa-ti raspund la intrebarea cam la ce nivel de dezvoltare e fiica-mea, foarte sumar am sa creionez citeva chestii:

Are 1 an si aproape 2 luni, suie prin propriile forte cu mine doar sprijinind-o de mina 3 etaje fara probleme (desi e putin obosita dupa asta), se urca singura intr-un pat al carui plan este situat la o inaltime de aproximativ 30-35-40 de cm (nu stiu exact, o sa masor), stie sa se joace in mod activ cu fratele ei in conditiile in care este capabila sa propuna si sa initieze jocul, nu spune decit maxim 4 sau 5 cuvinte, restul silabe simple sau complexe, eventual asocieri nedescifrabile de silabe, recunoaste destul de multe expresii si afirmatii simple, fara a le putea reproduce verbal (am dedus asta din faptul ca executa sau coopereaza la operatiunea respectiva scontata), daca gaseste pe jos ceva de obicei vine si ne arata ce a gasit (exceptind evident, chestiile pe care stie ca nu are voie sa le bage in gura si pe care la fel de bine stie ca o sa i le luam) in unele cazuri are deja notiunile necesare pentru a ne indica ce vrea (de exemplu daca vrea sa o ducem afara din casa ia in mina pantofiorii si ciorapii si vine si ni-ii flutura asociind diverse onomatopee)

E cam greu asadar in acest stadiu sa o limitezi numai la tarc protejat, atit timp cit aproape 100% din perioada de veghe este petrecuta inafara patutului sau a vreunui tarc care sa o limiteze, mergind sau alergind de colo colo, jucindu-se cu fratele ei ori carind diverse obiecte de-a lungul si de-a latul locuintei.

[Qvadratus]

P.S. Si apropo, nu stiu daca ai sa ma crezi, dar eu in ultimii ani nu am avut televizor, pur si simplu am refuzat sa am TV in casa. Acum doar, de aproximativ 3 saptamini,  fiindca stau in casa cu cineva care sustine ca are nevoie de asa ceva, exista scula cu pricina. Din fericire inclusiv persoana cu pricina, face scandal cit se poate de mult cind fii-miu se chiombeaza mai mult de jumatate de ora pe zi la TV. Trec uneori si citeva zile, fara ca plozii mei sa aiba de-a face cu televizorul.

[doina]

:D  Excelent, qvadratus! Chiar f. "avansata" psiho-motor re. la varsta, papusa ta! Nervii astia cu mutatul (sau anticipatia lui) cred ca au contribuit cel mai mult probabil la toata tevatura/anxietatea tuturor!

Bravos si re. TV! Esti tare!!! Thumbs way way up!!!

Prognostic: excelent pe toate planurile! (Serios, chiar cred ca esti un tatic extra-super "competent"!)

[Qvadratus]

E, acu' si cu TV-ul... sa nu ne laudam prea tare..... El mio Bambino pina acum ceva vreme a stat lungi perioade in casa la socrela si socrelo, astfel ca ei fiind mare parte din zi cu teveus deschisus puteam eu sa ma sufoc, incercind sa le zic sa tina mai putina vreme magaoaia in priza sau sa dea pe alt canal cind rulau chestii violente, etc...

Oricum, pe de alta parte e simplu sa zici "gata, de azi vei avea parte de numai atit si-atit timp de privit la Cartoon Network, Animal Planet, Circotasii s.a.m.d.". Problema esentiala este faptul ca trebuie sa ocupi timpul copilului cu ceva si, daca ai multe obligatii e cam complicat, deorece copilul spre tine se indreapta in primul rind si apoi spre jucarii, carti de colorat, e.t.c.... Factorii "timp disponibil", "disponibilitate", "atentie", "oboseala" devin in acest caz foarte importanti. Cresc si costurile, deoarece (cinic zis) solutiile alternative costa mult mai mult decit curentul pe care-l platesti pentru TV. Pe de alta parte emisiuni bine selectate si dozate au rol educativ, formativ si crestere a capacitatii de relatie cu mediul si de intelegere a lui, pina intr-un anumit punct, astfel ca trebuie bine cintarit cit si cum poti sa renunti la o atare resursa.
In tot cazul, prima tentatie (pe deasupra si greu de reprimat) a unui parinte ocupat, este ca atunci cind apare pe acasa si-ii sar plozii in brate intr-un mod ca-re il deviaza mai mult decit are el senzatia ca e posibil de la ocupatii considerate importante, sa lase puradeii sa se lipeasca de Tv pentru a "se mai scoate cu" obligatia de a le asigura cit mai mult timp o relatie directa.

P.S. Nu bag mina in foc ca am inteles cum trebuie semnificatia ghilimelelor....

[doina]

Absolut nici o semnificatie ingrijoratoare! Vroiam cumva sa exprim (in mod mult prea complicat de explicat!) ca sensul comunicativ al afectului frazei respective era ca o bataie incurajatoare pe umar colegial-prietenoasa, nu ca o "sentinta" "serios-incruntata" "cvasi-profesionala" (!)asupra "competentei" tale parentale.

Habar n-am daca am reusit sa explic! Abia acum, ca m-ai intrebat direct, imi dau seama ce usor imi vine uneori in lb. engleza sa folosesc anumite sinonime, cuvinte-cheie, si "turnuri" de fraza in scrisul comunicativ (chiar si pt. corespondenta de tip e-mail de exemplu, fie oficiala, fie intre prieteni) care sa redea "afectul"/tonul "compozitiei" respective, si cat de complicat suna acest lucru in lb. romana! Mi-am dat chiar seama ca as fi pus probabil exact aceleasi ghilimele daca scriam un e-mail in lb. engleza, de exemplu, unui cunoscut-prieten de aici care mi-ar fi pus aceeasi intrebare, daca as fi folosit cuvantul "competent" in acelasi fel de raspuns!  Ba mai mult chiar, mi-am dat tot abia acum seama, ca uneori eu compun anumite raspunsuri, mai ales, se pare, desi nu sunt sigura, alea de care imi "pasa" mai mult (alea in care sunt "angajata" deci mai mult in mod afectiv), mai intai in lb. engleza in minte si apoi traduc aproape simultan, dar totusi cu un oarecare mic decalaj, in timp ce scriu in lb. romana! Cred ca depinde si cat de mult sunt angajata cu atentia la subiectul respectiv, si cat de mult timp am petrecut in ziua respectiva in Vizuina. Adica la inceput tind sa gandesc mai mult in lb. Engleza, dar daca petrec mai mult timp citind si scriind in lb. Romana pe mai multe topice de exemplu, incep un fel de re-imersie in lb. Romana, si, numai dupa un anumit timp petrecut numai in lb. Romana, incep sa gandesc "din prima" in lb. Romana. Daca insa chestia cu "angajarea afectiva" este adevarata, inseamna ca afectul meu comunicativ-lingvistic este deja "reglat" ca "default" pe. lb. Engleza! Foarte interesant! Niciodata nu m-am gandit la chestia asta pana nu m-ai intrebat tu si mi-am dat seama abia pe parcurs, acum in timp ce scriam raspunsul! LOL! E o adevarata varza in creierul meu!!! Si oare prin ce cotloane ale creierului meu o fi amortita si lb. Franceza?! (Nu am mai folosit de mult in mod fluent lb. Franceza, desi uneori incerc sa mai citesc. Eu cand eram mica, am invatat mai intai Franceza cam prin clasa a 2-a, si tin si acum minte ca la un moment dat daca citeam ceva in lb. Franceza inainte de a adormi, visam in lb. Franceza. Engleza am invatat-o abia mai tarziu, prin clasa a 6-a. Dar Franceza nu am avut ocazia sa o folosesc verbal ca adult aproape de loc aici in US, deci de ani si ani de zile...decat poate sa citesc si sa incerc sa privesc filme uneori, cu subtitlurile "turned off." Pacat...memoria afectiva a lb. Franceze "suna" si "se simte" cu totul altfel decat cea din engleza Americana...mai ales ca este mult mai "literara", in cazul meu, si nu cu adevarat "colocviala". Am incercat sa gasesc pe aici ceva Francofoni...dar nu am reusit!)

[Qvadratus]

Ok. O sa deschid un topic separat despre nuante semantice, subtexte si subintelesuri in limba romana, unde asemenea lucruri pot fi scoase din context si discutate in mod relaxat.
Cu atit mai mult cu cit in mediu virtual exista multiple posibilitati de a fi gresit inteles.... :D

P.S. Doina, o sa te citez in quote la primele posturi de la acel topic, astfel ca ulterior am putea edita aici posturile ale caror fraze se regasesc si acolo.