Am vorbit pana acum despre Eliade, Bach si in general despre cei care au fost in lumina interesului publicului. Acest topic este dedicat artistilor mai putin cunoscuti.
Plimbandu-ma pe Covaci in anul III am descoperit inimitabilele vase de sticla mata iesite din mainile mesterului Temistocle Stepareanu. Am inteles ca s-a stins acum un an-doi din cauza unui pneumotorax sufocant. :( Cine isi mai aduce aminte de acest artist? Combinatia de fier forjat negru si sticla fragila (v-ati gandit vreodata la cele doua materiale ca principii masculin/feminin-probabil din cauza asta se imbina atat de perfect) a fost initial inventata de un sticlar francez din secolul al XVI-lea, Guillaume de Broicant de unde si numele unor recipiente rare (si foarte dorite de colectionari se pare) pe nume broicante bretone. Combinatia sticla-metal s-a dezvoltat (daca nu ma insel de un olandez pe nume van Gethen) prin turnarea unui strat foarte subtire de bronz (ulterior patinat chimic) pe sticla.
Frumoasa idee.
(Incepuse si Tudor Octavian cu "Pictori români uitati". E drept ca asa a crescut cota tablourilor colectia lui. Ai vreun Stepareanu? :) )
Dorm intr-o biblioteca. Rafturi si rafturi de volume prafuite, mosteniri repetate, câteva pretioase, multe fara valoare. O sa le las si eu copilului meu viitor, si poate el le va lasa copilului lui, daca nu le va arunca. Insomniac, am scotocit prin rafturile din regiunile cele mai prafuite, cele mai pline de insecte si arahnide si uitari. Am extras un volumas mic:
Aristide Cantili
Ametiste
Poesii si Proza
1897
Tipografia Motzatzeanu si Lambru, Lipscani 2, Bucuresci.
Pret: 2 Lei.
"tz"-urile sunt din original. Volum frumos decorat cu floricele si patat de lacrimi.
Inauntru, poezele sentimentale si stupide. Citez:
Esti o poema infinita de dragoste si castitate,
In fata ta se perde mintea, iar inima puternic bate
Ai farmece nespus de multe, s'atitea de fermecatňre
Caci cu privirea ta divina, intuneci luna, astre, sňre
Uitarea e meritata pentru acest "poet". Totusi, iata-ma, e 2 noaptea, am cartea lui in mâna. Dupa mai mult de 100 de ani, l-am reinviat pentru câteva minute. Oare ce stramatusa de-a mea, clorotica si sentimentala, i-o fi cumparat opusculul? N-o sa stiu niciodata, volumul n-are nici o semnatura. Nu-mi pare rau.
Si totusi. Nu mai e nimeni in viata sa-si aminteasca de acest Cantili, cum era el, ce sperante avea, cum a murit. O viata intreaga, ca voastra sau a mea, din care n-a mai ramas decât o cartulie mucegaita, de care râde un rezident plictisit asteptând somnul.
Ma duc chiar acum sa-mi ard propriile poezele. Riscul ca ele sa supravietuiasca 100 de ani, uitate printr-un raft, e mic, dar nu pot sa mi-l asum.
Nu le ardeeee, sper ca nu le-ai dat pi foc, ă? Le cumpar, cu cat le vinzi neamule?
Da, si dupa aia sa râza nepotii tai de mine?
Pai o sa le tin sub perna si le dau prin testament
Mai bine printezi forumul :)
Vlade nu asta ar fi cel mai naspa lucru (sa rada nepotii Rocsei de tine). Pe mine mai degraba ma inspaimanta (cand am curajul sa ma gandesc) varianta cu "o viata intreaga, ca voastra sau a mea, din care n-a mai ramas nimic" (si prin "nimic" nu ma refer la lipsa unor urmasi biologici care oricum nu ar stii nimic despre noi peste un nr suficient de generatii). Atunci oare chiar nimeni nu isi va aduce aminte de noi? Nimeni nu va mai stii ca am existat vreodata? Dar poate totusi asa ar fi cel mai bine. Poate numai atunci cand nu ar ramane nimic, ne vom putea convinge ca totusi Cineva nu numai ca isi aduce aminte de noi, ci ne cunostea dinainte sa existam si ne va cunoaste si dupa.
To be or not to be, zat iz za chuescion!
Mi-am scos din raft Calendarul Lumea Ilustrata din 1920, scos de faimoasa, pe-atunci, editura IG Herz. Mama ce-mi place. De pe-atunci existau "telenovele", dar fara "tele", foiletoane siropoase pentru gospodine. Dar parca erau mult mai simpatice. Mai gasesti in acest almanah multe lucruri interesante, cum ar fi programul bâlciurilor din toata tara, pe orase. La Bucuresti era pe 15 august, de Mosi.
Deocamdata, uite o poezioara din el, semnata misterios Tilli D.L.
"Spune-mi"
Spune-mi, asa e ca doresti
Sa stii de ce sunt intristat?
Sa stii ce dor m'a ofilit
Si care taina m-a'nselat?
Spune-mi, asa e ca doresti
Sa stii de ce sunt zapacit,
De ce mi-e capul aplecat
Si de ce ochiul mi-e cernit?
Copil ce esti! Orice isvor
Si orice râulet curat
Daca te-ai apleca pe el
Ti-ar spune ce m-a fermecat."
E ca e delicoasa? :)
Daca sunteti cuminti, mâine va dau una si mai si!
Petrica Sarbu(pseudonim Don Simon): autor roman in viata, genial, cvasinecunoscut. A auzit cineva de el?