Sint un tip de 137 Kg si am incetat de vreun an sa-mi doresc sa slabesc sau sa mai fac ceva in privinta asta.
Textul de mai jos l-am scris prin mail unui prieten care ma batea la cap sa slabesc. Cei care bat la cap pe altii sa slabeasca habar nu au ce inseamna sa slabesti multe kilograme.
Scriu mesajul asta pentru ca voi, doctori si viitorii doctori, sa stiti si ce simte un gras cind incearca sa slabeasca mult. In general oamenii slabi nu stiu.
----------
Cind te lupti sa iti iei o masina, la un moment dat ti-ai luat-o si dupa aia gata, o ai, nu mai trebuie sa faci efort. Slabitul nu e ca luatul unei masini. Este o lupta continua. In momentul in care am incetat sa ma lupt - am pierdut. Cu cit slabesc mai mult, cu atit lupta e mai grea. La nivelul de slabit 20 Kg, de exemplu, lupta este imposibil de sustinut.
Si e FOARTE diferita de lupta pentru a pune pe picioare o afacere, de exemplu. La o afacere, poti sa lucrezi 10 ore pe zi, dupa care ai incetat lupta, te duci si te relaxezi.
La slabit, nu poti niciodata sa te relaxezi pentru ca esti TOT TIMPUL in corpul tau - foame crunta, puternica, viscerala, o simti tot timpul. Chiar si in somn - nu mai poti dormi din cauza ei. E o lupta care se da in fiecare secunda.
Inchipuie-ti ca in fiecare secunda iti e ingrozitor de foame. Incerci sa te concentrezi, dar nu poti, ca ti-e foame. Incerci sa dormi, dar nu poti, ca ti-e foame.
Descoperi ca ai fantezii in care maninci. Mincarea devine ceva ca sexul - daca nu faci sex, te gindesti din ce in ce mai mult la asta. La fel e si cu mincarea.
Diferenta e ca la sex macar exista masturbare, care permite eliminarea tensiunii care se acumuleaza fara a face sex.. dar la mincare nu exista nici un mod de a fi satisfacut (la nivelul ala de frustrare) fara a inghiti extrem de multe calorii.
Da, exista niste metode de a umple stomacul, dar lipsa senzatiei de foame inseamna nu numai ca "stomacul este plin" ci si ca "exista o cantitate rezonabila de substante nutritive in singe".
Asa EXTREM DE GRAS cum sint, macar sint fericit. Macar viata mea nu este un chin diavolesc continuu. Macar nu imi traiesc viata intr-o depresie totala, infernala. Cind tin regim, si reusesc sa slabesc destul de mult, asta inseamna viata mea - depresie crunta, ingrozitoare, in fiecare secunda.
Si ma intreb - aia e viata? Prefer o viata de inca 15-20 de ani in care sa ma simt ok, si dupa aia sa inceapa bolile ingrozitoare, sau o viata de inca 40 de ani de suferinta crunta data de foame in fiecare clipa? O viata in care mincarea sa devina principala fantezie si fiecare moment sa insemene a visa la mincare?
QuoteTextul de mai jos l-am scris prin mail unui prieten care ma batea la cap sa slabesc. Cei care bat la cap pe altii sa slabeasca habar nu au ce inseamna sa slabesti multe kilograme.
WRONG:eu am 1.90 m si in primavara aveam 96 de kilograme, facusem burta,aveam tate :D si ma simteam gras.desi la inaltimea asta nu eram chiar obez.acum am
84 de kilograme si scopul propus este de 80.tine cont ca nu am facut miscare ca sa slabesc.am stat destul in casa fortat de invatat.a trebuit sa fac totul din jonglatul cu mancarea putina si vointa.acum nu mai reusesc sa mananc mult.pur si simplu am senzatia ca voi plezni.mancam de multe ori si putin, apa multa inainte de masa.mie unul imi plac vara la nebunie rosiile si branza.asta e mancarea adevarata de vara.am mancat in draci si as mai manca dar a venit un frig.... :D aa sa nu uit:fara paine.nu mancam in bucatarie ca eram tentat sa rup din paine.asa daca vreau paine pana sa ajung in bucatarie constientizez si ma intorc.
ps:sa vezi ca am nevoie de curea ca au inceput sa imi pice pantalonii de pe mine.si nu-mi venea decat o singura ereche de pantaloni.acum e o placere cand ce probez imi si vine. :D
pps:nu am folosit nici un medicament de slabit.la un moment dat beam ceai verde simplu fara zahar acum nu mai beau nici de ala.
Elefantastic, ai dreptate când spui că noi, normoponderalii, nu ştim prin ce treci tu. Concluzia ta, însă, e greşită. Efortul de a reveni la o greutate normală, cu toate frustrările pe care e implică schimbarea modului de viaţă (pe lângă scăderea numărului de calorii e nevoie şi de activitate fizică) e un neajuns insignifiant faţă de beneficii. Viaţă ta fericită de acum va cunoaşte un declin marcat când încep bolile (diabet zaharat, ateromatoză, cardiopatie ischemică, afecţiuni articulare, depresie, etc.). După primul infarct coronarian te vei speria probabil suficient de tare încât să vrei să-ţi schimbi modul de viaţă, dar s-a putea să fie prea târziu.
Mai eu cred ca Elefantastic e constient, la nivel teoretic (rational), de pericolele bolilor.
Deci degeaba il sfatuim noi de bine, speriindu-l cu bolile, ca el e convins deja ca bolile o sa apara si din cate spune, a incercat deja sa slabeasca.
Insa, la nivel emotional, e depasit de problema:
Quote from: ElefantasticLa slabit, nu poti niciodata sa te relaxezi pentru ca esti TOT TIMPUL in corpul tau - foame crunta, puternica, viscerala, o simti tot timpul. Chiar si in somn - nu mai poti dormi din cauza ei. E o lupta care se da in fiecare secunda.
Inchipuie-ti ca in fiecare secunda iti e ingrozitor de foame. Incerci sa te concentrezi, dar nu poti, ca ti-e foame. Incerci sa dormi, dar nu poti, ca ti-e foame.
Descoperi ca ai fantezii in care maninci. Mincarea devine ceva ca sexul - daca nu faci sex, te gindesti din ce in ce mai mult la asta. La fel e si cu mincarea.
Diferenta e ca la sex macar exista masturbare, care permite eliminarea tensiunii care se acumuleaza fara a face sex.. dar la mincare nu exista nici un mod de a fi satisfacut (la nivelul ala de frustrare) fara a inghiti extrem de multe calorii.
Si in priviinta emotionalului in obezitate, cred ca medicina nu a prea gasit solutia problemei. Adica ok, si eu imi sperii pacientii obezi cu bolile, unii pricep, altii nu pricep (de obicei pricep mai mult cei care au suferit deja complicatii ca astia incep sa simta pericolul bolilor si la nivel emotional, nu doar teoretic), si eu le zic ca depinde doar de vointa lor, etc.
DAR mereu ma lovesc de aceeasi problema: unii oameni sint depasiti la nivel emotional cand vine vorba de slabit (mai ales pe termen lung). Parca unii ar avea exacerbat instinctul mancatului (cam cum sint afemeiatii cu sexul, doar ca la astia nu-i nici o problema de sanatate - cand iau vreo boala se trateaza iar de HIV se pot feri). Pur si simplu nu se pot abtine.
Ori medicina nu stiu daca a gasit solutii eficiente pe termen lung la problema asta a emotionalului in obezitate. In priviinta asta cred ca Elefantastic are dreptate.
Da, o sa ziceti "eating disorders" deja cunoscut. Insa care e procentul de reusita la tratament ? Si care e procentul de reusita la tratament
pe termen lung (zeci de ani), ca altfel se ingrasa la loc si o ia iar de la inceput...
Plus ca traim in romanica... cine trateaza asa ceva si pe la noi ? Si cum se compara practica medicilor de aici cu cea din US in aceasta problema ?
De aceea eu as invita-o pe Doina la aceasta discutie. Poate ca ea ii poate da lui Elefantastic niste sfaturi, niste "tips & tricks" ca sa-l invete cum sa depaseasca problema la nivel emotional sau macar cum sa-i faca fata.
BINE BINE ...eu am avut intotdeauna o mica problema in ai intzelege pe obezi.....
adica ce lupta crunta duc ei cu foamea.....dar cand au papat ciocolatzica , sunculitza si inghetzata cum a fost...o dulce desfatare???
hai sa fim seriosi...nu ne nastem (cu cateva exceptzii...cam patologice dealtfel) excesivi de rotunjori......si majoritatea persoaneleor obeze sunt asa...pentru ca ..scuata-mi fie expresia....HAPAIE
Plus de asta, cel putzin astia din generatzia noastra....n-au avut parte de binecuvantarea Domnului McDonalds si a junk food-ului american...si am fost destul de sanatos hranitzi de acasa (cu fasole , soia si linte :D ) asa ca nu putem da vina pe faptul ca toata painea are zahar ca in state sau ma rog..alte chestii de genul
Asa as putea sa zic si eu...ce lupta duc zi si noapte (ca doar sunt in corpul meu) duc cu dorul de mancarica si cum ma aptzin eu de greu...dar pana la ura totul devine obisnuintza si un mod de viatza
Cred ca unele scuze le merita cei care ne-am de neamul lor au fost mai grasi in familie si care au predispozitzi genetice pt. asa ceva ...dar astia care n-au nici pe dracu in familie ...ia mai "slabitzi-ma"....(si se inmultzesc (acuma o sa-mi sara toate femeile in cap...alora carora le creste ingrijorator curu in ultima vreme (fund era ala micutz) ca deh...cum ne protejeaza testosteronul pe noi masculii )
pana la urma sa fim puztin lamuritzi ..caloriile vin de undeva si nu din luna ...cum ma punea pe mine o zanateca de doctoritza mai dusa cu sorcova saraca sa stam cu mana la soare sa ne intre prana prin chackra din palma
Acum 10 luni aveam 92, azi am 78kg. Nu am mai mincat piine, cam asta e tot. Ba nu, la inceput am dat jos vreo 6 kg printr-un regim de 10 zile.
Avantajele slabitului sint de alt ordin decit fiziologic (mi se rupe mie de sanatate cind fumez). A fost mai mult o chestie de status social. In rest, mai vioi ma simt cind ma tund (fiindca ma tund rar) decit de la slabit.
holly holly holly
asa, sa o luam incet, sa ne facem toate poftele!
Deci, nene SALUCO (iti spun asa, ca nush din ce generatie esti mata, de nu ai prins McDonalds in Ro; probabil vorbesti acum fie din ceruri, fie dintr-o insula foarte izolata)!
Quote from: SALUCOBINE BINE ...eu am avut intotdeauna o mica problema in ai intzelege pe obezi.....
Matale ai cumva vise urate noaptea, in care oameni obezi te urmaresc si vor sa iti manance degetelele ce seamana cu niste cabanosi subtiri? Sau o sa inceapa cu codita de cremwurst pe care o ai intre picioare?
Quote from: SALUCO
adica ce lupta crunta duc ei cu foamea.....dar cand au papat ciocolatzica , sunculitza si inghetzata cum a fost...o dulce desfatare???
din nou nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce amintiri chinuitoare ai cu oameni grasi! chiar crezi ca numai astfel de excese duc la obezitate? chiar ai in cap numai cliseele din filme, in care un copil grasut linge o super inghetata sau se infrupta dintr-o mega vata de zahar pe bat?
Quote from: SALUCOhai sa fim seriosi...nu ne nastem (cu cateva exceptzii...cam patologice dealtfel) excesivi de rotunjori......si majoritatea persoaneleor obeze sunt asa...pentru ca ..scuata-mi fie expresia....HAPAIE
in DEX-ul online, a hapai e definit asa: HĂPĂÍ, hăpăiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mânca înghiţind repede şi cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede şi fără şir (mâncând cuvintele). so your point is?
Quote from: SALUCOPlus de asta, cel putzin astia din generatzia noastra....n-au avut parte de binecuvantarea Domnului McDonalds si a junk food-ului american...si am fost destul de sanatos hranitzi de acasa (cu fasole , soia si linte :D ) asa ca nu putem da vina pe faptul ca toata painea are zahar ca in state sau ma rog..alte chestii de genul
cine a pomenit pe acest topic de painea cu zahar? esti sigur ca scrii pe topicul care trebuie? sau titlul ti s-a parut destul de apropiat de motivul frustrarilor matale?
Quote from: SALUCOAsa as putea sa zic si eu...ce lupta duc zi si noapte (ca doar sunt in corpul meu) duc cu dorul de mancarica si cum ma aptzin eu de greu...dar pana la ura totul devine obisnuintza si un mod de viatza
Cred ca unele scuze le merita cei care ne-am de neamul lor au fost mai grasi in familie si care au predispozitzi genetice pt. asa ceva ...dar astia care n-au nici pe dracu in familie ...ia mai "slabitzi-ma"....(si se inmultzesc (acuma o sa-mi sara toate femeile in cap...alora carora le creste ingrijorator curu in ultima vreme (fund era ala micutz) ca deh...cum ne protejeaza testosteronul pe noi masculii )
eu nu sunt femeie si nici fundul mare nu il am (din pacate), dar, citind cum scrii, nu prea imi mai vine sa ma reclam din aceeasi hemispecie cu matale. uite, vezi, daca ai manca mai bine, ai stii si care mai e treaba cu cratima asta, manca-o-ar focu! sa inteleg ca genetica ai facut-o dupa cursurile din Formula AS...
Quote from: SALUCOpana la urma sa fim puztin lamuritzi ..caloriile vin de undeva si nu din luna ...cum ma punea pe mine o zanateca de doctoritza mai dusa cu sorcova saraca sa stam cu mana la soare sa ne intre prana prin chackra din palma
daaa, ne-ai lamurit pe vecie asupra matale! ce mai, de la epocala fraza despre calorii ai putea construi un intreg sistem filosofic. Ce atata Kant, Hegel si Aristotel, SALUCO ii mananca pe toti cu fulgi cu tot!
Si, apropo, cati indieni grasi ai vazut?
pentru elefantastic: multa apreciere pentru ce si cum ai scris, trebuie mult curaj sa recunosti si sa mai si spui asta unui grup (potential) mare de oameni, care pot inclusiv sa te jigneasca (nene SALUCO, atentie la cremwurst!).
nu o sa ma apuc nici sa povestesc din experienta proprie, nici macar sa te mai sperii cu boli, pe care sunt convins ca le stii. ceea ce iti pot spune este ca sunt metode noi, atat chirurgicale, cat si nechirurgicale, prin care se poate altera senzatia de foame si care chiar dau rezultate. daca esti interesat de asa ceva, poti gasi informatii destule pe net sau daca vrei, PM.
inca o data e extrem de important ce ai facut, sa admiti public ca ceva nu e in ordine. de aici, calea pe care o vei urma, tine de tine!
manolo, imi permit sa subscriu in totalitate posturilor tale ;). Asta as fi zis si eu daca as fi citit mai devreme.
elefantastic, cum stai cu glicemia? daca e hipo-, e posibil sa ai neplaceri si din cauza ei (daca apare o interventie rapida a sistemelor de reglare poti avea o gramada de simptome, de la ameteala, dureri de cap, tremor, anxietate la senzatia de foame chinuitoare...)
dust, intrebarea ku glicemia trebuie nuantata.
kongrats, elefantastik pentru post, nu pot fi de acord cu resemnarea ta, pentru ca lucrul cel mai rau acre te paste nu e o moarte timpurie, ci juma de viata de handicap, daca faci diabet si de la el AVC-ul sau IMA si NU mori. nu mai vorbim de gonartroza, dureri, etc.
revenind la glicemie, daca tii minte ca nu merge in jos inainte sa mearga in sus poti tine o dieta( adica sa reduci numarul de calorii, ca doar asta e bottom line) fara sa suferi de ce descrii matale akolo.
cel mai simplu este sa faci un google la" glycemic index" si sa eviti tot ce are numar mare( pentru ca astea cauzeaza hipoglicemie si te tin flamand) in prima parte a zilei( iar in a doua parte sa mananci foarte moderat din alea rele). vei observa ca esti mai putin flamand si ca nu e deloc un chin.( o lista neexhaustiva : cartofi, paine alba, orice zahar, mazare, porumb, dar si banane, pepene, stafide)
ai voie sa " hapai" o data pe saptamana, say on sundays. dar nu mai des.
asta nu e dieta de slabit, ci lifelong.
give it a shot, stiu oameni care au slabit 50 kg.
saluco, ignora-l pe manolo, i s-a urkat Italia la kap( ezista o esplicatie pur fizica pentru treaba asta, dar nu voi intra in detalii)
Quotetrebuie mult curaj sa recunosti si sa mai si spui asta
Tocmai de aia, desi nu am nimic de adaugat in momentul asta, ca sa fie clar ca nu e specific medicinistilor sa isi contruiasca perceptia despre suferinta semenilor pe filosofii de scoala primara gen "hă, hă, hă uite batoza," spun si eu: Elefantastic, tu sa fii sanatos! Probabil ca pentru asta va trebui sa gasesti schimbarile care ti se potrivesc pentru a pierde din greutate, dar nu te lasa convins ca e OK sa fii jignit din cauza greutatii tale.
[My opinions may be biased by my own BMI ~29]
PS: vorbind liber, nu mi se pare neaparat OK sa tintesti sa "slabesti mult" ci sa cauti atent eventualele probleme de sanatate, apoi sa iti modifici complet lifestyle-ul, forever, cam cum zice Cerbu a.i. sa slabesti in timp si
ramai asa. Ma uitam pe niscai studii adineauri de unde rezulta ca cea mai mare problema nue pierderea greutatii ci mentinerea ei... so why bother with draconian diets?!...
totally agree, cerb, thanks. ar fi trebuit sa spun despre asta. Exemplul personal : glicemia mea bazala e 74 si am toate simptomele adrenergice si nervoase posibile la cateva ore dupa ce mananc dulciuri rafinate (de-aia le evit, mai mare daraua decat ocaua)...
pe mine m-a convins regimul Montignac : adio, intr-adevar, zahar / cartofi / porumb / orez, combinatii gen friptura cu cartofi prajiti, dar hello scadere BMI (hihi, nu spui cat, ca inca il bat pe elf "la mustatza") fara foame, fara yo-yo :), in timp ce cantitatile de mancare sunt dupa bunul plac al "pacientului" (evident, exista niste limite :))... Se pare ca exista studii publicate in British Journal of Nutrition care atesta utilitatea acest regim in prevenirea DZ tip II si bolilor cardiovasculare (zice musiu autor regim pe site-ul lui) - inca n-am apucat sa cercetez aspectul asta, dar premisele sunt destul de logice si suna bine (mai putin faza cu folosirea indulcitorilor de sinteza, cu care io completely disagree).
Cu dedicatie pt SALUCO : www.sexyanorexic.com. Am simtit nevoia sa googlesc "big fat sexy" dupa aceea, ca sa imi potolesc vederea agresata... :lol:
Bre, dustweaver, mi-e si rusine sa zic... Eu am slabit un pic anul asta si fara sa vreau, de la Stepuri se pare... N-am facut nimic, no exercise, no hunger, always hypo- and never hyperglicaemic... nik`... And LOTS of sweets :| Asa ca I got nuthin` on ya...
maine vreau sa vad daca mareatza licentza a avut vreun efect d'asta on me :) - dar la cat de "solicitant" a fost examenul, banuiesc ca nu :lol:
elf, te cred, chiar am constatat ca in minunata zi de... redat grile :P am mancat in exclusivitate chestii "nepermise" , dar aia chiar a fost o zi cu oaresce stres ;)
dustweaver te omorrrr pt linkul ala. :lol: imi lacrimeaza ochii.
las' ca vii tu in craiova :wink:
ps:felicitari si tie pentru licenta si mult succes in continuare!
thanks! :oops:
see, thin is bad :lol:
bre indiene, mor de necaz ca aia din craiova teminara si nu apucai sa dau de putinii mei amici ramasi pe acolo, sa le zac si eu o "bafta", ceva... dar se pare ca si ei, ca si noi, n-au prea avut nevoie ;)...
pai cam avura nevoie de bafta.a dat frate-meu ca termina si el acum medicina.la craiova s-a bagat proba practica si saracii nu stiau cum se vor comporta(apropo au fost numai urlete)aia la comisie, cum o sa-i asculte s.a.m.d. ca orice lucru nou.dar se termina cu bine.mi se par ca doar craiova si clujul au proba practica.
Eu, din pacate, nu am nici un tips sau tricks care sa fie cu adevarat dovedit utile pt. tratamentul obezitatii la modul general, care sa apartina in mod specific domeniului psihiatric (daca ar exista, psihiatrii ar fi devenit deja mult mai populari in US decat sunt ei in general, mai ales ca este epidemie de obezitate aici, dupa cum bine se stie!)
(nu ma refer la "eating disorders" propriu-zise, de altfel nici nu cred ca Elefantastic "meets criteria" pt. asa ceva, dupa cum a descris el problema)
Eu doar zic si eu, ca Manolo, bravos pt. curaj postat Elefantastic. Bine ca esti constient. Dupa cum ai pus tu problema, nici nu e mare urgenta aici. E o chestie pe care probabil o vei mai revizita din cand in cand, dar nu e cazul sa sarim toti cu gura pe tine, ca nu esti tu un "caz" atat de complicat sau ciudat! Primul sfat si cel mai acut important si probabil cel mai folositor din toate este: citeste orice vezi aici in mod cat mai critic si sceptic posibil, fara sa te enervezi sau sa pui la suflet!
Parerea mea (complet nestiintifica) este ca exista un anumit punct critic, totusi, pe care nu l-ai atins si depasit probabil in incercarile regimurile anterioare. Dar asta nu trebuie considerata sau privita neaparat ca o "failure" si nici ca o patologie anume. Probabil ca nu esti inca destul de motivat. E chestie si de drive/motivation (in afara de satietate/apetit) cand e vorba de obezitate. (plus ca ai zis ca a intervenit un "mood anume" de depresie/iritatie cand te simteai deprivat, care este iar foarte comun, este de altfel probabil in limite "normale" dpdv homeostatic fiziologic/si neurofiziologic, si care a dus la abandonarea regimului.) Deci numero 1 ce este cel mai important: esti inca SANATOS! Si iti functioneaza si creierul si corpul in limite normale. Mare lucru.
"Tratamentul" obezitatii depinde in mare parte si de homeostazia individului respectiv (in cazurile in care nu exista un factor anume producator de obezitate care poate fi detectat/adresat direct) adica balansul caloric input/output, plus alterari de apetit/satietate. In general se stie ca fast food-ul gen McDonald sau carbohidratele rafinate sau unele medicamente sau patologii endocrine duc la probleme cu fluctuatiile alea wild de glicemie care la randul lor duc la pofta de mancare aberanta/tulburari ciudate de energie, etc.
Eu personal, daca ar fi ceva de recomanadat pt. tine Elefantastic, repet, doar in cazul in care te decizi din nou ca vrei sa tii regim la un anumit punct in viitor, as recomanda sa meargi pe principiul mancatului calitativ (ceea ce, recunosc, dpdv practic, este destul de greu pt. multi oameni in ziua de azi) decat pe principiul abtinerii/deprivarii, ca vad ca ai zis ca la tine personal problema apare cand esti in deprivation/starvation mode. Mancat calitativ nu inseamna bineinteles sa mananci numai legume, sau sa te abtii de la anumite grupe de mancare (desi bineinteles e bine de evitat carbohidratele rafinate si excesul de grasimi saturate si mai ales trans-fats alea din mancarile procesate/semi-preparate), dar inseamna sa mananci asa tacticos, several mese pe zi, preferabil preparate din scratch, adica le gatesti tu personal din elementele de baza, cu elemente proportionate de proteine/carbo/fats, in cantitate mica, si caloricul ingerat sa fie mai mic decat cel expendat. Este nevoie de timp mult la dispozitie (si pt. ales meniurile, si pt. preparat meniurile diversificate, si pt. mancat stand jos de 4-5 ori pe zi), si disciplina pe termen lung pt. ca asa ceva sa aiba succes pe termen lung. Deci recunosc ca este complicat. Deci ce sugerez eu este, calitativ spus, de fapt un regim de "self-indulgenta" si nu un regim de "deprivare". Adica daca vrei sa te mai decizi inca o data sa tii regim, sa il pregatesti in mod anume ca un exercitiu pe termen lung de lux si satisfactie, si NU ca un chin sau un sacrificu sau o deprivare, ca atunci chiar ca n-are sansa de succes, nici dpdv glicemic, nici dpdv "emotional". (Dar asta a fost doar o speculatie bazata doar pe ce ai scris tu, nu trebuie luata ca o reteta cu valoare de generalizare sau o anumita "teorie" ca NU ESTE.)
Chestia ca, Elefantastic, ai zis ca devii si deprimat cand slabesti este poate semnificativa pt. un anumit tip de fiziologie, si s-ar putea sa aiba dpdv teoretic si anumite target-uri medicamentoase anume daca este cazul, dar asa ceva nu se poate "deslusi" la modul virtual, si ar necesita o evaluare mult mai rafinata in lumea reala. S-ar putea la fel de bine sa NU aiba nici o semnificatie fiziologica si sa fie doar o exprimare anume. Dar vezi si tu daca observi fluctuatii calitative anume, distinct diferite de fondul de baza, in cadrul somn/energie/mood care dureaza in mod consistent mai mult de 2 saptamani in sir. Atunci poate ca, in mod teoretic, ai putea avea niste tinte farmacologice centrale care in mod teoretic pot fi adresate si ele si s-ar putea sa ajute, mai ales pt. perioada aia de tranzitie pana depasesti punctul critic (desi principiul pe care l-am enuntat aici e ca un ciocan...vezi receptorii dopaminergici); daca insa s-ar gasi cumva in mod ideal cum poate fi modulata in mod mai optim decat in momentul de fata neurofiziologia legata de drives plus cravings, s-ar rezolva si alte chestii mult mai complicate legate de substance abuse. Au incercat si tot mai incearca multi, ca poate chiar merita, dar nu au reusit nici unii sa gaseasca punctul ala destul de alunecos si eluziv care e legat de drives si cravings. Sau e prea "crude" farmacologia si efectele secundare sunt mult mai nasoale sau cad mai mult pe de laturi decat aduc un beneficiu consistent. E inca in fasa cercetarea in acest sens. Bombardeaza unii anumiti receptori dar creierul e inca mecanism foarte complicat/complex re. homeostazie. Inca o data, orice farmacologie in cadrul tratamentului obezitatii trebuie cantarita f.f f. bine ca risc/beneficiu.
Eu n-am mare lucru de adaugat intr-un subiect atat de complex si supra-dezbatut ca obezitatea (despre care de altfel nici nu m-am mai tinut la curent in ultima vreme decat in mod periferic) decat sa produc un link catre alte linkuri de la Association of Bariatric Physicians http://www.asbp.org/linksframeset.htm si la http://www.nutritiondata.com/ si http://www.nutrition.org.uk/home.asp?siteId=43§ionId=s (vezi si tu daca te duc pe undeva mai departe sa iti faci propriile cercetari). Eu nu am nici o "teorie" anume, ca nu este realist. In general NIH spune ca trebuie sa ingerezi mai putine calorii decat sunt cheltuite, plus ca regimul trebuie sa fie cat mai echilibrat ca sa aiba sansa de succes pe termen lung, si trebuie insotit de exercitiu fizic adecvat.
Asa Manolo...ia cratima aia si arde-mi una peste bot cu ea......(doamne cum am putut sa dau asa repede in taste si sa uit de ea ...unde mi-o fi fost capul...(sigur nu la cremvusti) )
si acum sa le luam punctual...
1.
Cand tzaranul de mine a venit dintr-un capat de tzara la Bucuresti pe la vreo 20 de ani (adica acu vreo 8 ani) ..din cate imi aduc aminte nu era nici un McDonalds deschis sau eventual prin perioada aia se deschisese...ala de la Unirea si era cam singurul si oricum nu crapam (fuga la DEX Manolo si citeste-te ce inseamna a crapa si pe urma fuga la cuv. "peiorativ") pe-acolo ca era scump.....si oricum cu un Mc nu se face fenomen de masa ..ca sa zici ca populatzia baga la greu junk food de genul Mc ca in state ca sa potzi sa dai vina pe ea pt obezitate
Ideea e ca pe la 20 (de ani) eu aveam niste obiceiuri alimentare formate si nu crapam (fuga la dex iar..poate ai uitat) pe la Mc
2.
imi pare rau sa te dezamagesc, dorm foarte bine noaptea...atat cat o dorm.....cat despre coditza mea (aia dintre picioare)e bine merci la locul ei...asa coditza cum e ea...si nu probabil ditamai carnatul ca la dumneavoastra...de atzi simtzit nevoia sa-mi ridiculizati umila mea coditza ("Prietenele stiu de ce" )
3.
nu stiu ce mega ..... vata sau inghetzata sugi tu.....dar daca n-ai aflat inca...DA ....excesele duc la obezitate (tzin sa precizez ca alea alimentare..ca deh iar te mai joci pe urma cu dex-ul sau cu google :idea: )
4.
Painea cu zahar era o referintza la alimentatzia bogata in calorii din state si care din fericire nu-i si pe-aici...
dar ce sa-i faci..."unii nu-ntzelege"
5.
atat partea cu Curu cat si eventual cea cu sexualitatea...itzi pot fi rezolvate la o adica de niste colegi de-ai nostrii...daca ai vreo frustrare (stii , chestiile alea de care tot pomenesti)....... si vrei nu vrei...faci parte din aceeasi specie (nici macar Hemi) cu mine...din pacate sau fericire ..al de sus nu tzi-a lasat chiar atat liber arbitru
6.
ma bucur ca i-ai citit pe toti acei domni invatzati..si ai constatat ca sunt mult sub mine.... abea acum n-o sa dorm bine...eu n-am reusit sa-i citesc pe dea-ntregul pe toti aia si acum o sa ma chinuie intrebarea...Oare chiar are manolo dreptate??? :D :D :D
(oricum , nu-i mancam cu fulgi cu tot ...ca eu nu bag ca spartu-n mine)
In concluzie ...n-am nimic cu nimeni....nici grasi , coloratzi sau orice alte delimitari pe baza a nu stiu ce criterii , nici macar cu tine manolo ..chit ca esti cam sarac cu duhul.......se pare ca e destul loc si pentru tine ...chiar si aici
QuotePainea cu zahar era o referintza la alimentatzia bogata in calorii din state si care din fericire nu-i si pe-aici...
Mda. Am venit vara asta in Romania, am stat 7 saptamani, am bagat la geu paine, bere, mici si alte alea si am slabit. Serios.
Io ma lupt demult sa conving pe unii si pe altii ca in America te ingrasi nu pentru ca te dedai la hamburgeri si prostii, ci pentru ca TOATA mancarea (mai putin aia organica si scumpa, dsi si aici e cu cantec, ca fiecare stat are alta definitie pentru "organic") este foarte high-calory (pe unitate de masa). E plina de corn-syrup, starch, hormoni, chimicareli et comp.
Cu tristete am constatat ca mazarea din Romania a inceput sa se vinda in cutii indulcita cu zahar. Aia fara zahar e mai scumpa. Am senzatia ca si laptele Fulga are zahar.
Da, in US e mare problema cu nutritia. In 2002 64% din adultii peste 20 de ani erau overweight sau obese (30% frankly obese). Cred ca stats au continuat sa creasca de atunci. Mai e si chestia cu saracia, dar aici nu ma bag ca e mai mult problema sociala. Dar au fost diverse papers care ori au zis ca obezitatea duce la saracie, ori saracia la obezitate. Oricum, proportie mai mare de obezi in US se regasesc intre saraci si minoritari.
UW researcher links rising tide of obesity to food prices
http://www.washington.edu/newsroom/news/2003archive/12-03archive/k122903.html, din care citez:
"Obesity in the United States has become a social and economic issue that is resisting conventional medical approaches."
Genetics and family history can predict whether you will become obese but then so can your ZIP code, Drewnowski said. If poverty and obesity are truly linked, it will be a major challenge to stay poor and thin.
Mie mi-a placut ca researcher-ul a fost cat de cat integru si a zis la sfarsit ca "linkul" obezitate-saracie nu e chiar total corelativ, si a pus calificativul "if". Pe de alta parte vad ca zice (tot in articol) ca trebuie mai multa "policy" de la guvern. Ce naiba "policy" poate sa faca guvernul ca sa rezolve si saracia si obezitatea habar n-am. Eu nu vad sincer in mod practic ce fel de policy poate sa rezolve acest fel de probleme. Deja fermierii sunt subsidizati si fructele/legumele sunt relativ ieftine, desi, intr-adevar, poate nu atat de ieftine ca fast food-ul. Ce fel de alte policy poate sa puna guvernul? Sa taxeze pe McDonald mai mult ca sa devina McDonald mai scump decat mai ieftin? Dar atunci ce fac saracii, ca raman si fara McDonald si fara legume? Plus nu e vorba doar de McDonald si fast food, e vorba si de ceilalti aditivi din alte categorii de mancari din supermarket, aia care sunt pusi pt. cresterea shelf-life, prezervativi pt. freshness, pt. culoare/consistenta, etc. Nu e vorba doar de semi-preparate, e vorba si de meat si de poultry si de orice.
(Stiu ca iau lucrurile in mod relativ "simplist", dar, sincer, tare mult as vrea sa aud un exemplu concret re. ce fel de govt. policy poate sa rezolve atat problemele sociale cat si problemele de nutritie din US, si, drept sa spun, nu prea am chef de un "debate" ideologic liberal/conservative).
P.S. Daca va uitati la poza cecetatorului din articolul de mai sus aici http://sphcm.washington.edu/faculty/fac_bio.asp?url_ID=Drewnowski_Adam vedeti ca e si el cam "grasut"!
cred ca linkul la articolul de mai sus nu merge; poate asta merge http://www.uwnews.org/article.asp?articleID=2265&Search=obesity
Pe de alta parte, tot de la UWashington Epi,
Study links obesity, other health problems to adolescent binge drinking!
"A University of Washington study has found that people who began binge drinking at age 13 and continued throughout adolescence were nearly four times as likely to be overweight or obese and almost 3˝ times as likely to have high blood pressure when they were 24 years old than were people who never or rarely drank heavily during adolescence."
http://www.uwnews.org/article.asp?articleID=4972&Search=obesity
kestia ku guvernu e oleaka mai komplikata. nu ne ptem astepta sa rezolve guvernul problema( pentru ca mai e si responsabilitatea aia individuala, mama ei de responsabilitate), desi poate ajuta.
ar putea incepe prin a interzice high fructose corn syrup( un produs criminal si extrem de inutil). ar putea continua prin a obliga asigurarile sa plateasca pentru diagnosticul de obezitate( exista code pentru obezitate, doar ca nu-l poti folosi ca diagnostic primar-dupa cum nu potin folosi diagnostice psihiatrice only in primary care) si medicamente pentru obezitate( asa stupide cum sunt ele), ca si dietary counseling.
se poate incerca o campanie de TV ads, desi in general mesajul trebuie sa fie personal( adeka slabeshte ba, ca faci diabet ca tac-tu si iti taie picioarele, sau orbesti, etc, etc). nu cred ca ar strica, dar nu ma astept la rezultate spectaculoase.
trebuie schimbata si atitudinea medicilor.
eu lokuiesk intr-un zip code din ala prediktiv, si iti pot spune ca o buna parte din oamenii aia cu BMI 35+ se considera "big" but not fat. cand am venit aici( aku 3 ani) mi s-a spus sa nu mentionez greutatea, ca pierd pacientii daca ii jignesc. Am ignorat sfatul, vorbesc despre greutate la fiecare vizita, imi numesc pacientii " fat" si ei rad ca de o gluma buna, calculam BMI, stabilim goal-uri. consecinta? pe la sfarsitul zilei sunt mereu 1.5-2 ore behind schedule, dar cata vreme pacientii sunt dispusi sa astepte inseamna ca nu e tocmai wrong ce se intampla. Oi fi pierdut ceva pacienti, nu zic, dar aia pe care i-am pastrat sunt foarte multumiti.