http://www.grupuldesprijin.go.ro/
http://www.geocities.com/freeromanianjournalists/
un alt site cu jurnalistii:gasiti aici mesajul audio transmis prin telefon celor de la prima de catre jurnalisti pe care televiziunile nu l-au difuzat(cel cu "audio jurnalisti!marie jeanne").
Ziaristii au fost eliberati azi; acum vorbeste Base - multumeste familiilior jurnalistiilor, grupului antitero trimis la Bagdad, presei ... si precizeaza ca nu s-au negociat probleme de politica externa sau eventuala rascumparare... Totodata face un apel la diminuarea volumului de speculatii, avand in vedere ca nu este inca un caz incheiat, si spera ca peste vreo doua saptamani sa spuna toate informatiile care pot fi spuse despre acest caz 8)
A fost trimis un grup sa i pazeasca peste noapte, nu sint aia Legiunea Straina a Romaniei.
Interesant cum presedintele Base a declarat la tv nationala saptamana trecuta cum ca trebuie sa ne asteptam la orice inclusiv la exececutii cu toate ca stia ca vor fi eliberati. E o tactica de a creste presiunea psihica ca mai apoi sa apara in chip de salvator, sporindu-si astfel simpatia in randul maselor. Spun ca stia ca ziaristii vor fi eliberati pentru ca altfel nu si-ar fi permis sa vorbeasca de executii; daca negicerile erau pe muchie de cutit nu ar fi facut nici un fel de declaratie sau cel mult ar fi spus ca 'lucrurile sunt sub control, ziaristii sunt in viata' samd. Oricum bine ca s-a terminat.
a explicat azi declaratia respectiva prin faptul ca ar fi primit o poza in care erau doar ziaristii, fara Munaf - al carui tricou era purtat de Marie-Jeanne...
Nasol e sa nu ai TV.
Ba eu zic ca e foarte sanatos.
Obiectez si la gogomania asta. "Orice final este posibil" este o perla a lui Basescu, fiind in fapt o tautologie... Pina la urma, orice final posibil era posibil... si mai este inca.
M-am referit la faptul ca a pronuntat cuvantul 'executie'. Evident ca orice e posibil, nu te contrazic.
Gogomania nu e a ta, e a mass-media. Nu stiu de ce au transmis trei zile fraza asta, au comentat-o. In definitiv ea nu comunica nimic si nu schimba cu nimic situatia dinaintea declaratiei.
Amu' se subintelege ca si finalul a la Sgrena & Calipari este posibil, ba chiar f posibil.
Mai e, bre, si posibilitati care nu se poate. Par egzampl, se putea ca ostaticii sa fie eliberati prin actiunea in forta a unui comando romanesc inarmat cu pistoale Carpati? Nu se putea! Pai vezi ca nu orice final e posibil, domnu cu tautologia?
Un astfel de final era posibil,dar foarte putin probabil.Cred ca unul imposibil era sa le creasca ziaristilor niste aripioare diafane si sa aterizeze cu gratie,in uralele multimii entuziaste,pe Otopeni.
A,ai dreptate cu TV,vlad.Absenta sa e chiar benefica(cel putin in cazul meu).
IMHO, chiar se putea sa fie eliberati de un comando romanesc. Erau vreo 2-3 paznici, nu era mare smecherie. Mai greu de crezut era finalul in care comandoul afla coordonatele ostaticilor de la serviciile romane de informatii.
In cazul in care se descopera ca si-au inscenat prima rapire, io propun sa ii trimita inapoi in Irak. :roll:
buna idee. eu sunt pro. :twisted:
Quote from: lucisandorA fost trimis un grup sa i pazeasca peste noapte, nu sint aia Legiunea Straina a Romaniei.
Eh, vezi? :lol: nici nu era musai sa fie ...
QuoteIMHO, chiar se putea sa fie eliberati de un comando romanesc. Erau vreo 2-3 paznici, nu era mare smecherie.
Quote from: Cristian Grosu in CotidianulNu sint in nici un caz eroi. Pretextelor profesionale invocate in favoarea plecarii in Irak curajul profesional, informarea publicului etc. le-au luat deja locul detaliile sordide ale povestii: relatia lui Marie-Jeanne cu Hayssam, sponsorizarea de la Munaf, conflictul celor doi arabi cu legea, care ar fi indreptatit un truc prin care ei sa se poata strecura afara din tara, modul dubios in care jurnalistii au plecat in aceasta deplasare de serviciu. Acum s-au intors, o tara intreaga, care i-a urmarit, vreme de doua luni, cu sufletul la gura, i-a intimpinat cu reala emotie. Dar nu sint eroi.
Acesti trei inconstienti, care au ignorat absolut toate masurile de prevedere necesare intrarii intr-o tara de razboi, au creat o presiune fara precedent, care ar fi putut influenta politica externa a Romaniei. Singura veste buna este eliberarea a patru oameni nu jurnalisti, nu arabi, nu romani, ci oameni care au vazut moartea cu ochii. Dar aceasta veste se intemeiaza pe altele, proaste, care au facut posibila aventura irakiana.
Nici sistemul care i-a adus acasa pe cei patru nu este alcatuit din eroi. Dincolo de cistigul de imagine pe care si l-a adjudecat Traian Basescu, dincolo de multumirile de care a facut mare risipa in stinga si-n dreapta, aceasta criza a rapitilor arata fisuri grave intre institutiile statului. Au fost voci care au sustinut ca celula de criza sa dea socoteala Parlamentului sau CSAT. Asa ar fi trebuit sa si fie. Dar te sperii daca privesti pe mina cui ar fi incaput astfel de informatii.
Sint suspecte legaturile lui Vacaroiu cu Taher, despre care nimeni nu stie prea clar ce afaceri invirte, sint de notorietate afacerile lui Hayssam intr-un judet in care nici vintul nu bate decit cu voie de la Hrebenciuc, legaturile dubioase ale tatalui lui Marie-Jeanne cu insusi cel banuit a fi pus la cale rapirea. Daca adaugam si reactia lui Voiculescu, care a incercat sa delapideze emotia publica in beneficiul partidului sau, ne putem intreba in ce masura exista solidaritate intr-o criza in care nu poti avea incredere nici in presedintele Senatului si nici intr-un aliat la guvernare. Ce sa mai spunem de saltimbancii relatarilor si analizelor de presa? Dragos Bota cel care vorbea de cei 40 de arabi care ar fi luat cu asalt hotelul in care erau cazati romanii , Adrian Ursu care baga mina in foc ca jurnalistii sint liberi, stia el chiar si numarul unitatii aliate care i-a salvat , eternul Mile Carpenisan, cel scirbit sa relateze o poveste in care e greu sa verifici informatiile, si terminind cu Ion Cristoiu plimbat ca o jucarie stricata de pe un post tv pe altul si Cristian Tudor Popescu, cel responsabil cu filosofia situatiei , la care s-au adaugat multi altii, prinsi toti intr-un delir al pseudoinformatiilor pe care nu le-ar fi putut filtra decit cu un dram de discernamint.
A fost nevoie de o istorie pe viata si pe moarte ca sa descoperim ca acestor oameni nu le-a folosit la nimic experienta celor cincisprezece ani de nebunie si ca asa-numitele lor analize, departe de a inchega o viziune inteleapta asupra situatiei, n-au fost mai mult decit niste suete in fata aparatelor de filmat. Sa ne mai miram ca Vadim, Voiculescu si Geoana, cu un interes politic precis, au cerut riscind sa schimbe cursul negocierilor retragerea trupelor din Irak?
Daca am fi auzit, in urma cu doua luni, ca in Irak au fost rapiti nu jurnalisti, ci, sa zicem, niste sondori dusi pe-acolo cu treburi la conductele de petrol, am fi avut o isterie mediatica impotriva celor care i-au trimis. Presa ar fi luat de guler patronii, s-ar fi implicat sindicatele de ramura, s-ar fi cerut socoteala ministerelor de resort: cum a fost posibil ca oamenii sa plece fara asigurari, cu o finantare incerta, fara pregatirea prealabila a unei calatorii intr-un razboi. In cazul de fata tema a fost atinsa vag, pentru ca, in realitate, fiecare are ceva de ascuns. Sint, in aceasta plecare a jurnalistilor, toate bolile sistemului de presa din Romania: obisnuita de a lasa jurnalistii sa aduca reclama si sa accepte sponsorizari, complicitatea dintre politicieni, oameni de afaceri si sefi de gazeta, totul pe fundalul unui dezinteres institutionalizat fata de maniera in care jurnalistii se documenteaza. Iar asta nu se intimpla de azi, de ieri, criza ostaticilor e doar urciorul care s-a spart dupa ce a mers, ani la rind, la apa. Parcurgind aceasta lista a incalcarii celor mai elementare norme deontologice, te intrebi la ce altceva ne-am fi putut astepta? Iar acest stil de a face gazetarie a fost institutionalizat de insusi Clubul Roman de Presa, organizatie menita, parca, sa mentina, prin influenta, un sistem aprofesional, din care, printr-o tenace fatarnicie, sa profite asa-numitii nostri directori de constiinta.
Cei trei jurnalisti au fost impinsi in aventura irakiana nu de celula de criza, ci de anomaliile pentru care nimeni nu se va simti vreodata responsabil. Il vom vedea, oare, pe Cristian Tudor Popescu punindu-si cenusa in cap pentru ca, vreme de trei ani poate cei mai grei pentru presa romaneasca , a tacut? Sau pe Petre Mihai Bacanu, care la 24 de ore de la rapire habar nu avea cine e Munaf, sponsorul? Sau pe cei de la Prima? Ma tem ca nu.
O intreaga societate se poate astazi regasi intr-o drama pur umana: a oamenilor care au vazut moartea cu ochii. Poate ca anchetele care urmeaza vor aduce la suprafata detaliile. Dar cu siguranta ca acestea nu vor conferi eroism gestului celor trei ziaristi. Dimpotriva. Folosul pe care-l putem totusit trage din povestea lor e necesitatea, evidenta acum, a unei dezbateri despre prezenta soldatilor nostri in Irak. Dar abia acum, fara nici o presiune care sa afecteze ce-a mai ramas din prestigiul Romaniei. Pina atunci insa, sa rasuflam usurati ca negocierile, cum se vor fi purtat, au reusit si ca n-a murit nimeni. Cauzele crizei ostaticilor vor ramine insa. Pentru ca ele nu vor putea fi negociate niciodata. Asa ceva nu se negociaza.
Quote from: Cristian Tudor PopescuÎntoarcerea victorioasă de la Eurovision a formaţiei României - cu asta mi s-a părut că seamănă braţele agitate pe sus cu degetele în V de Marie Jeanne şi băieţii. Ar fi absurd să le reproşez că arătau vioi şi exuberanţi, dar atunci când printr-o iniţiativă iresponsabilă şi dubioasă pui într-o situaţie limită un stat întreg, cînd se mobilizează pentru repararea prostiilor tale mari resurse umane şi materiale, parcă un sentiment de oarecare jenă, o anume rezervă mi s-ar fi părut mai omeneşti. Şi nu cred că sunt inuman dacă aştept niscai scuze sau păreri de rău adresate ţării de colegii noştri.
Ce ar fi fost, de pildă, dacă sub impactul implorărilor zguduitoare pe care teroriştii i-au silit să le adreseze poporului, preşedinţiei şi guvernului, am fi cedat, ca Filipinele, fie şi numai luând în discuţie sub presiune retragerea trupelor din Irak. Încă o dată România ar fi stârnit zâmbete internaţionale de dispreţ. Este meritul autorităţilor, în frunte cu preşedintele Băsescu, faptul că s-a respins net şantajul, asigurându-se un câştig important de imagine ţării.
Cum au fost însă eliberaţi, de fapt, jurnaliştii, dacă bani nu s-au dat şi politica externă nu s-a negociat rămâne o întrebare. Până când vom cunoaşte răspunsul, nu pot să preamăresc celula în frunte cu preşedintele. Succesiunea ieşirilor ei în public pe timpul crizei, având ca aproape unic comunicator pe domnul Băsescu, a arătat derută, declaraţii şocante şi contradictorii în decurs de numai câteva zile arestarea intempestivă a lui Omar Hayssam, evocarea bizară a simbolului Fecioarei Maria, un apel târziu până la ilogic la organizaţiile clericilor musulmani. Traian Băsescu ba avea accese de râs ca un naş de nuntă ţigănească, ba slobozea nişte declaraţii de-ţi îngheţa sângele în vine despre complicarea situaţiei şi posibilitatea de a vedea şi execuţii în direct. S-a ajuns ca televiziunea Al Jazeera, altfel foarte binevoitoare faţă de România, să atragă atenţia că declaraţiile necontrolate ale preşedintelui român pun în pericol soarta prizonierilor asta după ce dl. Băsescu probozise aprig ziariştii deoarece teroriştii ar fi făcut zilnic în deşertul irakian revista presei române şi, netăcând, noi cică le dădeam idei
Venită după un asemenea lanţ de aiureli, eliberarea pare chiar lucrarea lui Dumnezeu.
Dl. Băsescu zice că meritul aparţine sută la sută SERVICIILOR NOASTRE (n-am litere mai mari în repertoriul computerului) secrete. Vibrantă şi drăgăstoasă e vocea preşedintelui când mulţumeşte şi iar mulţumeşte secreţeilor noştri parcă vezi aievea infiltrând Irakul trâmbe de agenţi cu antenuţe ascunse sub turban sub conducerea căpitanului Stejeran, precum şi antiteroşi vânjoşi la vederea cărora răpitorii îşi smulg cearceafurile cu pătrăţele de pe cap şi izbucnesc în plâns. Oricât ar părea de ciudat, cinicul jucător politic Traian Băsescu exhibă aici chiar un sentiment.
Primii trei preşedinţi pe care i-a avut România au fost în primul rând activişti de partid comunist. Şi Ceauşescu, şi Iliescu, şi Constantinescu au avut relaţii complexe cu Securitatea, dar reflexele lor fundamentale sunt de activişti, de aparatcici, nu de securişti. Un aspect puţin cunoscut al istoriei comuniste este lupta surdă dintre Partid şi Securitate. Creată de Partid, Securitatea a ajuns să lucreze informativ şi să preseze Partidul şi chiar pe Ceauşescu. O culme a conflictului s-a atins în noiembrie 89, la Ultimul Bal, Congresul al XIV-lea al PCR, când, pe culoarele Sălii Palatului, activiştii şi securiştii care înţesau sala se îmbrânceau şi se înjurau printre dinţi. Revoluţia, deşi făcută cu acceptul Securităţii, a dus la strivirea acestei structuri informativ-represive de către activiştii PCR înţeleşi cu Armata. Vreme de 15 ani, sub activiştii Iliescu şi Constantinescu, în politică a avut prim-planul tipul de fost activist PCR. Traian Băsescu, deşi fost membru PCR, nu are structură de activist. Este primul preşedinte în care predomină spiritul securist, întrupând o nostalalgică revanşă a Instituţiei asupra PCR. Băsescu a şi recunoscut intimităţile sale cu Securitatea, spunând doar că n-a făcut poliţie politică. Dl preşedinte are un ataşament sincer pentru grade mari, structuri secrete, ofiţeri acoperiţi, metode de urmărire şi forţă, hotărâri dictatoriale luate în regim militar. Demagogia democratică a activistului îi e străină.
Oricât de mult am fi pătimit în anii din urmă, încercările României nu s-au încheiat. După 15 ani sub comunismul rezidual, ne aşteaptă, ca să ne înghiţim până la capăt moştenirea, cel puţin 5 ani de securism rezidual.
Tema asta e interesanta.. Ma intreb daca CTP vrea sa ne spuna ceva despre el insusi. Ma lasa masca chestia cu sfinta politica externa, deja haite de televizati s-au repezit pe ea si de curind o soomizase insusi CTP.
Quote from: Dan Tapalaga in EvZCum de nu s-au aruncat cu fata pe pista implorind mila ziaristului-stie-tot: iertare, marite CTP, ca n-am venit cu capetele sub brat! Ca nu ne-au taiat jugulara si ca n-am improscat trei metri de singe pe prima pagina! Ca nu v-am oferit o tipsie cu testele noastre retezate de macete ca s-o varsati peste chelia odiosului de la Cotroceni! Indurare ca ne bucuram ca prostii cind ne revedem familia, ca respiram contemporani cu dv. si ca, in general vorbind, am indraznit sa ne intoarcem vii acasa! Iertare ca n-am plecat in Irak pe banii lui Taher, fie-i numele slavit in paginile ziarului pe care cu onoare il conduceti!
Rezervati un loc pe raftul speciilor mutante din presa romaneasca pentru Cristian Tudor Popescu si Ion Cristoiu! Sa sparie gindul si gainile avorteaza pui vii cind gigibecalii presei navalesc in studiouri. Cei doi au maculat cu opiniile lor, deloc respectabile, un moment de gratie si emotie pura: intoarcerea celor trei din moarte. Indiferent cit de suspecta e istoria rapirii, natiunea a trait luni dupa-amiaza bucuria simpla si fireasca a eliberarii. Doar ca fiorii opiniei publice si lacrima ei discreta nu si-au mai avut loc la televizor. Gigibecalii presei au luat luni seara trei televiziuni sub stapinire, executindu-i sumar pe cei trei ziaristi si pe cei care poarta vina grea de a-i fi eliberat. CTP a vomitat prelung, iar Ion Cristoiu l-a tinut de frunte. Pe ultimul, cind a ajuns la teroristii din decembrie si la scenariile unu, doi si trei, l-am pierdut. Primul insa a avut parca misiune. Responsabil cu marea deturnare. Sa rupa degetele ziaristilor ridicate in semn de victorie si sa le schimonoseasca fata luminata de fericirea revenirii acasa. Sa-l scoata pe Traian Basescu vinovat de rapire, de recuperare, de asumarea raspunderii, de intoxicari, de manipulari, de bilbiieli, de dictatura... Mai lipsea sa-i scoata pe nas declansarea razboiului din Irak. Incredibila mobilitatea comadoului Popescu-Cristoiu: iata-i la TVR 1, la stiri si apoi in editia speciala, hop la Antena 1, tusti la B1 TV.
Cei doi nu accepta un lucru simplu: lui Basescu, de data asta, i-a iesit, iar ziaristii, ce surpriza, traiesc si sint acasa. De miine, ne vom pune un milion de alte intrebari. Azi insa dati-i cezarului ce-i al cezarului si ziaristilor exuberanta libertatii! Popescu si Cristoiu au depasit cu buna stiinta clipa de glorie a presedintelui. Au facut-o pentru ca sint, asa cum am mai spus-o, activati in momente-cheie. Tot ei se opun reformei in justitie sau, cind Partidul guzganului rozaliu ia apa, ii sufla in pinze. Sint un fel de CSM antireformist al presei, cu Clubul lor cu tot. Televiziunilor nu li se poate reprosa ca i-au gazduit si ca le-au difuzat aberatiile pentru ca ele functioneaza pe principiul gigibecalian al audientei. TVR are insa o problema. A ratat startul, amorezindu-se apoi de cuplul sinistru. Nu-i exclus insa ca isterizarea gigibecalilor din presa sa aiba o explicatie mai prozaica: Basescu nu i-a chemat la Cotroceni. Au iesit din joc. Ei, ginditorii de la Hamangia, titanii presei dezumanizate.
Comentariile de pe site-ul Gindul sint la fel de haioas. Nici nu pot sa cred ca CTP le mai citeste, in afara de doi fesenisti rataciti nu ii da nimeni dreptate.
si un comentariu ceva mai haios:
http://www.expres.ro/comments/showtext.php?id=584463
QuoteATACUL CETEPEULUI ROZALIU
Hotarat lucru, criza ostaticilor a dus la descoperirea unei noi forme de viata printre ziaristii romani, cetepeul. Este un animal cu doua picioare, chelios, spre a arata tuturor ca are cap sub pär, dar extrem de periculos, datorita singurului sau instinct, nu va mai ganditi la prostii cä este mai frigid ca o bere rece. Singurul lor instinct, spuneam, este "banulamine".
Acest instinct face ca cetepeul sa sufere metamorfozari ciudate, cameleonice chiar, facandu-l greu de recunoscut in diverse situatii practice.
Astfel, cand vine vorba de raspundere, de asumarea raspunderii unor opinii, instinctul ii spune "BA NU LA MINE !" asta dandu-i rictusul caracteristic de constipat bolnav mintal.
Cand vorbim, in schimb, de placinte, se transforma in "BA NU ! LA MINE !" ceea ce ii aduce un aspect mai uman, inselator chiar. In acest ultim caz, exista relatari sporadice, ce-i drept neconfirmate, despre cetepei zambind. Totusi, oameni de stiinta seriosi au lansat ipoteza unui tic nervos.
Asupra unui aspect exista, totusi, unanimitate in comunitatea stiintifica, anume asupra metamorfozei inexplicabile, inca, a limbii cetepeului. Cand ii place ce pica printre degetele stapanilor sai, limba cetepeului este fina si matasoasa. Lingand resturile ce pica, cetepeul nu uita sa-si mai treca, din cand in cand, limba peste partea posterioara a stapanului, manifestand usoare tendinte scatofage. Cand stapanul nu-i mai arunca nimic, limba i se bifurca si vorba îi devine sâsâitä; se banuieste ca in aceasta stare muscatura lui este veninoasa.
Dar cel mai mult cetepeului îi place publicitatea de stat, hrana lui preferata, si banii altora, moment in care instinctul ii ordona implacabil: "BANU' LA MINE !". Atunci cetepeul este cel mai urat si mai periculos, transformandu-se intr-un slugoi agresiv al celui care detine cascavalul, daca-i arunca si lui firimituri, sau, daca i se spune "bai cetepeule, a-ntzärcat bälaia", intr-un dusman de moarte, cu o nuanta inselatoare de justitiar, al aceluiasi nefericit detinator de cascaval, fie el actionar majoritar la vreun ziar sau presedinte de tara. In acest caz imaginatia lui bogata si bolnava inventeaza situatii si dialoguri care, amestecate cu o logica tulburata profund de lipsa de cascaval, sunt aruncate pe piata sub forma de editoriale, un fel de "manele gazetaresti", pe care femeile la menopauza le citesc intre doua telenovele.
S-au vazut cazuri cand, datorita sevrajului provocat de lipsa de publicitate de stat, un cetepeu a confundat eliberarea unor ostatici cu executia lor si a scris editorialul in consecinta. Grupati in colective redactionale, rautatea lor poate transcende gîndul si,
în loc sa se limiteze la a face terapie in grup, ei isi publica defularile sub forma de cotidian.
O mare enigma pentru cercetatori este modul lor de inmultire, pentru ca studii psihologice aprofundate au demonstrat ca sexul este o notiune necunoscuta lor. Se banuieste ca se inmultesc prin marcotaj. Si, daca nu se stie cum se inmultesc, s-a stabilit in mod clar ca 99% din ei mor de icter mecanic, provocat de supararea generata de succesele celorlalti.
Pana cand vor fi puse la punct teste stiintifice pentru depistarea preventiva a cetepeului intr-o faza recuperabila, va rugam sa fiti atenti la ce spun si ce interese au cei mai prezenti ziaristi in talkshow-urile mioritice.
Ochii pe "BANULAMINE".
Vad eu ca s-a dat liber la vinatul de cetepei.
Pina la urma noi ce discutam? Eu zic ca s-au dat bani si ca acum se forteaza de catre jurnalisti "versati" recunoasterea situatiei.
Dupa ce ca fata pesedistului avea ceva $, dupa ce ca banii au fost dati din banii de acasa ai lui Tariceanu (ca Basescu nici nu are la fel de multi si nici nu e asa indragostit de un scaun care nici nu i se clatina), dupa toata povestea asta ca daca recunosti ca ai dat $ incepe o serie de rapiri (uitati-va la Fr.)...
ca la noi la nimenea, parca vad leak-ul de iinformatii cu suma platita...
vad ca in ultimele zile se tot bate apa in piua cu explozia cauciucului la aterizare;ascultati la mine sfatul expertului(nu intrebati cine este expertul ca nu va spun-e cam prea public forumul)
la aterizare nu se intampla prea des sa explodeze cauciucul dar se poate intampla;cauciucurile pt avioane sunt formate din straturi suprapuse(in general 7).cand se duc 2-3 maxim 4 din straturi(nu neaparat pe tot cauciucul pot fi in zone izolate)cacuciucul se schimba(deja la 3 straturi duse se supravegheaza fiecare aterizare).avand in vedere ca toti urmau sa fie cu ochii pe avionul care aducea ostatecii este foarte putin probabil(aproape imposibil)ca sa fi trimis avionul cu cauciucuri tocate(maxim 1 strat daca era sa fie dus ar fi putut fi daca nu cumva erau cauciucuri noi-noute).in conditiile astea singura explicatie pt explozia cauciucului la aterizare este o piatra(cat de mica-ea conteaza la fortele alea si viteza aia).ce exista pe pista in momentul aterizarii este foarte important pt aterizare.in cazul asta o piatra ar fi putut duce la explozia cauciucului(in mare masura).americanii stau si inspecteaza pista de la un cap la altul cu un cordon de oameni pt a indeparta posibilele obiecte.foarte pretentios la aterizare cat si la decolare este F-16 are este un adevarat aspirator(gura de admisie a aerului este plasata sub cockpit la o distanta foarte mica de pista astfel ca aspira tot felul de prostii).
ce ziceti de povestea "Capra cu 3 jurnalisti" povestita de nea basu' la "marea" dezvaluire?imposibil sa nu fi vazut ceva:a vb basu 1h.40 minute si apoi au inebunit toti sa analizeze si a comenteze.
Eu am ramas cu impresia ca s-a platit pentru eliberarea ziaristilor (astept sa vad ce fac "lubtatorii" cu banii si cati civili se curata cu ocazia asta). Ziaristii par cam toti "in the know". Marijanei i-ar prinde foarte bine o vacanta la vila Jilava.
A fost eliberata Florence Aubenas.
Ai nostri au afirmat ca au fost impreuna cu ea...ea zice ca nu...Probabil lucrurile se vor clarifica marti, cand F A a promis o conferinta de presa.
http://permanent.nouvelobs.com/etranger/20050612.OBS9830.html
Mda... ce ziceti de asta:
La journaliste Florence Aubenas a par ailleurs démenti avoir été détenue
en Irak avec les ex-otages roumains, contrairement ŕ ce que ces derniers
avaient affirmé peu aprčs l'annonce de sa libération. A une question des
journalistes quant ŕ savoir si elle avait partagé sa captivité avec les
Roumains, Florence Aubenas a répondu aprčs avoir marqué une longue
hésitation : Ťnonť.
(Le Figaro (http://www.lefigaro.fr/international/20050612.FIG0176.html?205657))
Marinarul cu gura spurcata si Chirac ar trebui sa aprinda o lumanara lui Ceausescu ca au folosit reteaua de spioni recrutata si finantata de el ca sa ii recupereze pe ametitii astia din irak:si francezi si romani.
revin si cu argumentul pentru care macar o lumanare ar trebui aprinsa lu' Ceausescu..
sursa:http://www.lefigaro.fr/international/20050616.FIG0213.html
QuoteAubenas : la piste roumaine conduit aux anciens baasistes
Quel est le point commun entre les réseaux des services secrets roumains issus de l'ex-Securitate, la police politique du régime communiste, et les réseaux Julia apparus dans l'affaire Aubenas ? Leurs liens avec les ex-baasistes. Les uns comme les autres ont effet la particularité d'entretenir des relations étroites avec les anciens partisans de Saddam.
A Bucarest, c'est la réactivation des vieilles amitiés héritées du temps de la Securitate qui a facilité les tractations pour obtenir la remise en liberté des trois Roumains détenus vraisemblablement dans les męmes sous-sols que la journaliste française et son guide. Tout au long des années 70 et 80, la Securitate avait tissé un solide réseau de relations avec le monde arabe. La Roumanie avait accueilli plusieurs centaines de milliers d'étudiants arabes. Un certain nombre d'entre eux avaient été recrutés ou formés par l'ancienne police politique communiste. C'est ainsi que lors de la révolution de décembre 1989, on parla des ŤArabes de Ceausescuť qui tiraient sur la foule.
Le régime de Nicolae Ceausescu contribua aussi ŕ soutenir des extrémistes arabes. La Securitate mit ses camps d'entraînement ŕ la disposition du terroriste Carlos et de divers groupes palestiniens. Les liens privilégiés entre la Roumanie et les pays arabes, dont l'Irak de Saddam Hussein, avaient abouti ŕ des échanges entre les services secrets respectifs.
Inflitrées par la suite dans les services secrets ou militaires de leurs pays d'origine ou reconvertis dans les affaires en Roumanie, ces Ťtaupesť ont été réactivées par le président Traian Basescu lors de la crise des otages. Cette information a été confirmée ŕ l'AFP par un expert proche des services de renseignement, selon lequel Ťles anciens étudiants n'ont dans un premier temps pas réagiť aux signaux des autorités roumaines, en quęte d'un Ťcanal de communicationť avec les ravisseurs des trois journalistes, Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci et Eduard Ohanesian.
ŤLa décision a alors été prise d'identifier l'agent qui avait recruté chacun de ces ex-étudiants afin que les vieux réseaux soient réveillés. Cette mesure a aussitôt porté ses fruits et ŕ partir de ce moment-lŕ nous avons commencé ŕ obtenir des informationsť, a précisé cette source. Selon cet expert, toujours cité par l'AFP, l'un des renseignements a permis ŕ Bucarest d'apprendre que Florence Aubenas, la journaliste du quotidien français Libération, et son guide Hussein Hanoun, étaient détenus au męme endroit que les Roumains.
Interrogés par les journalistes, ŕ quelques jours d'intervalle, sur un éventuel rôle de Damas dans la libération des otages roumains, le président Triain Basescu et son ministre des Affaires étrangčres Razvan Ungureanu avaient poliment gardé le silence, un sourire complice aux lčvres. Et mardi soir sur FR 3, le premier ministre roumain Calin Tariueanu a confirmé que les services secrets roumains et français ont travaillé en Ťétroite collaborationť.
Des anciens baasistes, des réseaux de l'ombre et en arričre-plan des caves ŕ otages irakiennes, la Syrie. A Paris, les pistes sont semblables. En dépit d'une absence de preuves, Damas est toujours soupçonnée d'avoir joué un rôle équivoque dans l'enlčvement de la journaliste française et de son accompagnateur irakien. Quant ŕ la connotation baasiste, elle est plus que jamais d'actualité avec la résurgence des réseaux Julia.
Car les déclarations de Florence Aubenas ont d'une certaine façon remis en selle le député UMP, dont l'entourage entretient des contacts avec les milieux issus de l'ancien régime. Celle-ci a affirmé que le chef de ses geôliers, se présentant comme Ťle bossť puis comme Ťal Hadjť, lui avait affirmé avoir parlé Ťdeux fois directement au téléphone avec M. Juliať.
ŤCe qu'elle dit est exactť, commente le député, pour Le Figaro. Didier Julia donne ensuite des détails supplémentaires sur les deux coups de fil : ŤLe 23, j'ai dit ŕ mon interlocuteur de se mettre en rapport avec les autorités françaises. Le lendemain, il m'a rappelé. Nous parlions en arabe. Il menaçait de renvoyer en pičces détachéesť Florence Aubenas. Il est ensuite passé ŕ l'anglais et a commencé ŕ parler chiffres. Je ne voulais pas aborder ce genre de question et je lui ai dit que je ne comprenais pas, ce qui explique les propos rapportés par Florence Aubenas, lorsque l'homme dit que je parle trčs mal l'anglais.ť
C'est ŕ ce moment que Didier Julia affirme avoir pris la décision d'organiser la rencontre du lendemain, dans le bureau de Pierre Vimont, le directeur de cabinet du ministre des Affaires étrangčres. Aucun des acteurs du drame ne nie cette rencontre, ni la participation de ŤK.ť, un Franco-Tunisien qui fait partie des collaborateurs de Didier Julia. ŤC'est moi qui l'ai envoyé au ministčreť, affirme le député.
Qui est le mystérieux Monsieur K. ? L'hebdomadaire Le Point, qui sort aujourd'hui, affirme qu'il s'agit de Karim Guellaty, un Franco-Tunisien aux multiples facettes, auteur d'ouvrages spécialisés sur l'informatique et d'un Que sais-je ? sur le droit musulman, en collaboration avec Frédéric-Jérôme Pansier. Karim Guellaty dément : ŤJe ne suis pas M. Kť, affirme-t-il. Le Point assure connaître le nom d'un deuxičme collaborateur de Didier Julia, cité sous l'initiale ŤJť dans l'enquęte de Libération. Il s'agirait de Khaled Jassem, Ťun marchand de légumes franco-irakienť qui Ťjouirait d'excellents contacts familiaux dans les milieux militaires irakiensť. Didier Julia commente : ŤJe le connais, je l'ai rencontré souvent, mais je ne l'emploie pas. Je n'en sais rien, mais il a pu aider : un de ses frčres, c'est vrai, est général en chef dans l'armée irakienne actuelle.ť
Selon Libération, ŤJť aurait proposé au journal d'Ťacheterť pour 50 000 dollars la cassette vidéo diffusée le 1er mars, dans laquelle Florence Aubenas fait appel ŕ Didier Julia. Ce dernier se dit Ťheureux que cet appel ait pu aider Florence Aubenas, qui a dit avoir été libérée de ses liens aprčs la diffusionť.
Genul asta de prostie imi aminteste de pensionarii care aprind lumanari la mormantul ceausestilor si de parcul de amuzament pe teme comuniste facut de un militian pe langa Craiova in care e si o capela.
Sunteti doar niste sclavi carora le-a murit stapanul si acum ca s-au vindecat urmele biciuirii va e dor de cazarea si masa gratuita. Patetic.
si cui te adresezi utilizand pluralul, ca nu mi-e prea clar...? :lol:
QuoteGenul asta de prostie imi aminteste de pensionarii care aprind lumanari la mormantul ceausestilor si de parcul de amuzament pe teme comuniste facut de un militian pe langa Craiova in care e si o capela.
Sunteti doar niste sclavi carora le-a murit stapanul si acum ca s-au vindecat urmele biciuirii va e dor de cazarea si masa gratuita. Patetic.
in primul rand:POST REPREZENTATIV PENTRU FANE INCURCA LUME.
in al doilea rand: :D ai muscat cam greu dar ai muscat in final.m-ai facut sa repet postul cu "aprinsul lumanarii" ca sa iti atraga atentia si sa-ti dai arama pe fata.pt tine era primul post si cum inca nu muscasesi carligul unditei l-am repetat ca sa te atraga momeala pe care de asta data am aranjat-o in asa fel incat sa nu se vada carligul..si in sfarsit ma distrez copios cum ai luat-o
:damnfunny :damnfunny :damnfunny :damnfunny :ROFL
A little too low for my standards, but if you get your kicks that way, enjoy!
da recunosc a fost cam low lovitura.raman cu speranta ca nu vei vorbi mult subtire si ca (poate :D)te vei juca cu nepotii in preajma.
rad si acum:e destul sa postezi o momeala care contravine ideilor tale ca apari din neant si o insfaci.mersi de portia de ras.
totusi nu vrei sa-i raspunzi lui dustweaver despre care "voi" vorbeai?il vezi cumva si pe napoleon?ne spui si noua ce vorbesti cu el? :lol: sau erai atat de manga incat ti s-a dublat imaginea.asa da atunci inteleg care "voi"
:lol: