Zilele trecute s-au implinit 60 de ani de la eliberarea Auschwitzului.
Credeti ca peste 40 de ani se vor mai comemora victimele WW2?
Nu stiu exact o cifra dar se pare ca au fost 50 de miloane de morti in WW2; Hitler este responsabil de fiecare mort in parte sau nu? Credeti ca soldatii au executat doar niste ordine sau au omorat si din exces de zel, sadism sau pura placere? Exterminarea evreilor, tziganilor, homosexualilor, comunistilor, handicapatilor si a altora a avut vreun efect pentru mai tarziu-sa spunem pentru noi, care traim in 2000? Efectele legii rasiale se mai vad si in prezent, mai sunt in viata chiar cativa bunici fosti 'hitlerjungen' si copii nascuti in casatorii facute pe criterii rasiste dar peste cativa ani se vor sterge si astea.
In sfarsit, credeti ca politica rasiala va reveni candva pe scena? Si daca da, sub ce forma?
Subiect interesant.Momentan prea obosit pt posturi lungi.In ordinea intrebarilor tale:Probabil se vor comemora,dar cu mai putin tam-tam....Nu pt toti dar pentru o buna parte.....Toate variantele....Orice element din trecut afecteaza prezentul,acu in ce masura e de discutat.....exista inca tentatia nationalismului exacerbat ce sare parleazul in ograda rasismului...sorry de laconicitate,detaliez maine.
QuoteIn sfarsit, credeti ca politica rasiala va reveni candva pe scena? Si daca da, sub ce forma?
a revenit. se numeste Baygon ants & crawlers
Gresit. Sunt minele antitanc.
Personal, sunt convins ca peste 40 de ani este foarte probabil ca o noua criza majora de talia Razboiului Mondial (sunt printre cei care cred ca de fapt a fost un unic si mare Razboi, cu operioada de 21 de ani de armistitiu), sa estompeze ceea ce s-a intimplat in al doilea sfert al secolului 20. Comemorarea victimelor WW II se va estompa astfel in fundal, mai importante devenind problemele carora lumea va trebui sa le faca atunci fata.
Politica rasiala promovata de nazism a reprezentat doar apogeul unui curent cu radacini adinci in secolele anterioare. Aceste radacini au capatat coerenta in secolul 19 si au dat lastari vigurosi la inceputul secolului 20, cu consecintele de rigoare pentru evolutia ideii de rasism sub auspiciile unor regimuri de extrema dreapta. Deoarece cei care au cistigat lupta au fost de partea cealalta a baricadei, ideea de rasism a disparut de pe scena politicii nordatlantice si eurasiatice pentru aproximativ o jumatate de secol, revenind oarecum in forta dupa colapsul sistemului politic de stinga. Doctrina politica identificata prin cognomenul Rasism reprezinta un hoit care nu putrezeste niciodata, un fel de mumie bine conservata care renaste atunci cind conditiile sunt propice, de fiecare data insa sub o alta forma, adaptata epocii in care renaste.
Actualmente la concurenta sunt doua atitudini: cea de mondializare si de integrare si cea de autarhie si de izolare in baza unor criterii aparent bine definite, cum ar fi religia si mai putin originea etnica. Atit timp cit prosperitatea economica si stabilitatea politica acopera ca o pojghita de ulei ce se intinde marea framintata a civilizatiei umane, succesul este al primei tendinte. Din pacate acest lucru este temporar la scara civilizatiei, Marea Cursa avind de fapt si de drept scop, creearea unor oaze de omogenitate civilizationala relativa. Aceste oaze vor constitui in deceniile framintate care vor urma, poli de autarhism compatibili cu radacinile culturale si elementele comune de dezvoltare ale unor intinse arii geografice. Ce se va intimpla intre acesti poli este greu de anticipat in acest moment.
In acest context, notiunea de Rasism tinde sa sublimeze, asociindu-si mai mult ca niciodata valente culturale cum ar fi elementul religios. Elementul religios tinde si el sa se deformeze, inca de pe acum opunindu-se de exemplu notiunii de musulman pe cea de civilizatie indoeuropeana, notiunii de rasa asociindu-i-se din ce in ce mai mult criteriul de etnicitate (cu tot ce cuprinde acest termen: criterii de spatiu geografic, religie, evolutie socioeconomica comune).
Efectul cel mai important al rasismului de sorginte fascista a fost chiar compromiterea pentru multa vreme a notiunii de rasism in sine, o parte din tensiunile care se acumuleaza in prezent fiind de fapt consecinta evolutiei mult prea rapide a ideii de civilizatie multiculturala. Fara aceasta compromitere, probabil lucrurile ar fi evoluat mai lent, iar evolutia multiculturalismului s-ar fi facut pe baze mult mai solide. Departe de a fi un rasist, nu pot sa nu constat realitatea unor idei care prind teren, in sinul unor colectivitati prea rapid supuse presiunii multiculturalismului. Este greu de spus sub ce forma se vor contura doctrinele politice viitoare care vor absorbi aceste idei, atit timp cit interesul companiilor multinationale va controla in buna parte geneza acestor doctrine politice. Dupa cum se vede insa departe de a se stergeefectul legilor rasiale se regenereaza si cauta sa ia avint sub noi forme.
Un alt efect pervers al rasismului asa cum a fost el conturat in prima parte a secolului 20, a fost compromiterea ideii de control populational, in speta a notiunii de control al nasterilor. Departe de a fi in sine un lucru rau, controlul natalitatii ar fi servit in primul rind unor tari sarace, la care decalajul major intre dimensiunea populatiei si resurse a fost si este principala sursa de instabilitate economica, politica si de generare a distrugerii mediului inconjurator. Preluat de curentul de gindire de stinga, cu radacini puternice atit in Occident cit si mai ales in zona de influenta sovietica, antinatalismul a fost piedica principala in conceperea unor programe de control al populatiilor in zone cum ar fi Africa Subsahariana sau Centrala, Asia de Sud sau de SudEst. Epoca propice conceperii si aplicarii unor astfel de programe ar fi fost perioada anilor 70, cind pe teritoriile scapate de colonialism noile state au cautat sa implementeze modele coerente de dezvoltare. Din pacate in lipsa unei viziuni reliste asupra problemelor, sperantele politice si germenii de dezvoltare economica locali, s-au transformat in suprapopulare si presiune demografica cu toate consecintele de rigoare pentru lumea de astazi.
Este greu acum dupa 60 de ani sa spui de ce europenii deceniului 4 s-au inhamat cu atita entuziasm carutei rasismului. Motivatiile politice si economice nu sunt cred eu argumente suficiente. Entuziasmul cu care soldatii au trimis la moarte evreii, tiganii si handicapatii este cu atit mai greu de inteles, cu cit doar 4 decenii il separa de pacifismul socialismului si liberalismului de sfirsit de secol 19 si de toleranta si stabilitatea gindirii epocii victoriene. Soldatii nu au omorit doar fiindca li se dadusera niste ordine, ei au omorit fiindca se circumscriau unui paradox: abandonarea unui intreg sistem de valori culturale creat de gindirea iluminsmului european, sistem grefat nefiresc unei constructii politice mondiale doar parcelar circumscrise mariajului dintre structurile postfeudale moderne si unificarea politica caracteristica apogeului civilizatiei industriale. Clivajul dintre dezvoltarea socio-industriala si cea a gindirii politice prea bogata in resturi de feudalism, a fost sursa principala a genezei acestui paradox, in falia culturala creeata astfel intrind usor modelul strimb al sistemelor de gindire care propovaduiau si valorizau anihilarea altor rase si modele culturale. Echilibrul dintre avintul industrial, gindirea iluminista si constructiile politice care guvernau Noua Ordine Mondiala a aparut deabea dupa WW II.
In prezent asistam din pacate la geneza unui nou dezechilibru intre elementele fundamentale care stau la baza stabilitatii mondiale. Din nou constructia politica ramine in urma evolutiei socio-economice. Din pacate, spre diferenta de epoca primei jumatati a secolului 20, de acesta data nu avem la indemina un model validat de gindire cum a fost cel iluminist, un nou model adaptat evolutiei care are acum loc la nivelul intregii civilizatii. Situatia este asadar cu mult mai tragica, dezechilibrul fiind cu mult mai mare si efectele lui cu mult mai adinci. Colapsul ideiilor de stinga, compromise in acelasi fel in care fascismul a compromis ideea de rasism, lasa gindirea politica fara unul din pilonii ei de baza, aparenta victorie a liberalismului social care a guvernat o jumatate de secol evolutia civilizatiei occidentale fiind de fapt cintecul de lebada care anunta preludiul unei infringeri din care vom avea de pierdut toti. Fara elementul stabilizator al ideilor de stinga, conservatorismul de sorginte Nord-Atlantica este si el in deriva, nemaiputind actualmente sa gaseasca in el insusi puterea de a se reforma si de a evolua intr-o alternativa completamente viabila.
Daca ar fi sa facem o sinteza, WW al secolului 20 (am precizat ca nu sunt adeptul ideii ca au fost 2 razboaie), a reprezentat sfirsitul unei epoci si geneza unei noi ordini mondiale avind la baza coerenta dintre gindirea politica, evolutia economico-sociala si evolutia sistemului de valori culturale. Din pacate colapsul ce a urmat dupa jumatate de secol stabilirii Der Neue Order nu lasa in urma nici modele pertinente de dezvoltare, nici modele culturale de larga adresabilitate si nici idei politice novatoare validate ca fiind viabile. Avem la indemina doar integrarea si multiculturalismul asociate unui sistem politic confuz derivat din cel care a succedat WW, grefate pe o stabilitate economica din ce in ce mai fragila, cu crize economice care revin periodic din ce in ce mai des si pe arii geografice din ce in ce mai mari, in conditiile tranzitiei de la civilizatia industriala la cea informationala. Niciunul din elementele acestei constructii nu este certificat sau validat. Niciunul din aceste elemente nu se adapteaza (desi se vrea) Noii Lumi care se naste. In caz ca as face o paralela, as face-o mai degraba cu sfirsitul secolului 18, cu epoca in care sunetele de trimbita ale epocii moderne si-au cucerit prin convulsii majore dreptul de a inlatura Lumea Veche de pe harta lumii.
Altfel spus Dumnezeu fie cu noi !, ca dupa cum se vede, sperante de mai bine deocamdata nu prea sunt.
termin aku de cetit" The Blitzkrieg Myth" de John Mosier, o carte foarte haioasa in care nenea asta ia la puricat teoriile clasice despre cum s-a luptat in WW 2, si mai ales cum s-a castigat. demoteaza ( cu argumente si cu cifre) cam tot ce stim despre strategic bombing, tankuri, etc. rekomand cu kaldura.
o sa increc.. Inca lucrez la Fukuyama...Si la cei ce urmeaza...