Nelamuriri despre barbati

[A CERB]

Evident, am pitit pe undeva si un motiv oarecum egoist (mai in gluma mai in serios, ar fi bine cateodata sa ma mai ierte de jelanii, fie si nemarturisite dar limpezi ca lumina zilei).

Nu-ti askund.

Iar aia cu "nu stiu sa-i mai comita pe barbati", desi amuzanta in vorbe si-mi placu, tre' sa recunosc ca e intr-o oarecare masura reala... pe de alta parte, de ce ar mai vrea ele sa-i comita? Problema cred ca e bilaterala, cumva, pentru ca mi se pare ca azi sinceritatea e zburata pe geam demult.

Pai eu nu vorbeam de minciuna ( aia e evident nelalocul ei si relatia nu are sens) ci de chestii mai nebuloase, mai putin definite, chelcashozul ala pe care spui tu ca il vor domnii si nu il vad unde trebuie. Fara a minti pe cineva, nu trebuie sa-i dai la inceput chestii pe care  evident nu le cauta( cine ma place, ma place asa cum sunt), putin mister goes a long way, iar acceptarea package deal-ului vine mai la urma, zic eu. Este, totusi, o chestie de imagine. ca sa-ti dau um exemplu,  prospectivul fiancee stie/banuieste  ca faci caca, nu trebuie sa-i arati.

[danhia]

overall , am cumva impresia ca e mai simplu pt barbati sa fie singuri decat e pt femei. isi pun mai putine intrebari si au mai multe ocupatii. multi dintre ei , cred ca se lasa antrenati in relatii dintr-o oarecare inertie ulterior lucrurile merg de la sine, daca nu sunt diferente prea mari.

[trix]

Stimate Cerbe, primo ca la faza cu "nu-ti askund" ai fost simpatic (si acum zambesc putin "in capul meu"). Al doilea, ca nu e vb de niciun prospective fiancee, parol, ca sa nu ne intelegem gresit. E vorba de prieteni, oameni care mi-s dragi asa cum sunt si cu care imi petrec mare parte din timpul liber, si-asa foarte putin, din motive pe care poate am sa vi le povestesc candva... Adica acei oameni despre care stiu ca vor fi "acolo" indiferent de toti cei prospective sau effective fiancees care ar trece prin vietile noastre.

Apoi, nici eu nu vorbeam despre minciuna in sine, ca actiune constienta, voita si materializata, caci asa cum spui si tu, relatia nu are sens asa. Tot asa unele lucruri, ca exemplul tau, sunt doar chestiuni de pudoare, din punctul meu de vedere. Misterul deja e o aaaaalta poveste (si poate ar merita un topic separat, cred ca ar fi interesant). Eu vorbeam doar de o oarecare falsitate pe care o vad la tot pasul, despre incercarile (pentru mine evidente) de a parea "altfel" - mai buni, mai frumosi si mai destepti, simplist vorbind. Gen, poti sa pretinzi ca esti Lancelot vreme de 3 luni de "flame" si de fapt sa fii "imparatul e dezbracat" ... Desigur, chestiunea e aplicabila (cel putin) in mod egal si in cazul "zanelor". Si ma jur ca rezultatul nu-mi pare deloc a fi o acceptare ulterioara a package deal-ului, ci, ulterior esecului, mai mult un refuz de a incerca orice altceva si o blazare completa in directia asta... pe scurt "ti se cam ia".

Si Danhia, in jurul meu e cam la fel de simplu si pentru femei sa fie singure - pana la urma nimic nu le impiedica sa-si gaseasca procupari. Ai dreptate, ca manifestare - ei chiar isi gasesc alte preocupari. Doar ca pe ele le obsedeaza mai ales ideea ca sunt singure, si de aici o oarece "disperare de cauza"... De-asta se vede mai urat, as zice, starea "de nervii capului" la o tipa singura, din pacate. Iar cu inertia, sa-mi fie cu iertare, nu prea stiu relatii care sa fi inceput din inertie si care sa supravietuiasca macar decent. Deci nu prea mi se pare viabila povestea...

[A CERB]

Scuze, dar nu prea sunt de acord. Marketingul este absolut necesar si se intampla mai putin decat e nevoie. De aia vezi o gramada de barbati foarte OK( si fizic si ca personalitate) casatoriti cu femei nu neaparat frumoase( si unele chiar foarte urate, fizic vorbind), dar care au stiut sa-i comita, cum spuneam mai sus si vezi o gramada de femei frumoase si nu neaparat proaste care ignora un caracter ok la un barbat ok pentru ca il vor pe Lancelot de care spui tu si care pana la urma este un idiot care a inteles treaba cu marketingul, dar nu e interesat de casatorie, sa spunem.(  wow, that was a mouthful).  Cea mai urata, dar mai atenta la detalii are sanse mult mai mari sa fie fericita si intr-o relatie stabila decat cea frumoasa dar care viseaza cai verzi pe pereti pentru ca se simte entitled.

Toti suntem o suma de calitati si defecte, asta e package-deal-ul, unele defecte destul de compatibile(  sau ignorabile)  altele nu, unele posibil de ameliorat, altele nu. La fel ca bagajul genetic. Evident ca vrei sa ai un bagaj perfect si sa fii perfect sanatos si sa traiesti mult fara probleme, cum presupui la 15  ani ca se va intampla. In timp realizezi ca anumite chestii se aduna, mai o tensiune, mai un diabet si trebuie sa make do with what you have, nu cu ce ai vrea sa ai.

Cand vorbeam de acceptarea package dealuluil, nu vorbeam de fata care plays nice pana pune shaua pe el si dupa aia intoarce foaia. Asta este deceptie clara si duce la dezastru. Vorbeam de acceptarea treptata a partenerului ca o suma de defecte si calitati, nu numai imaginea pe care am vrut-o initial. Cu alte cuvinte, relatia se maturizeaza, se muta oarecum pe alte premize fara sa aiba o fundatie mai putin solida, din contra.

[trix]

Vorbim partial acelasi lucru, dar cu alte cuvinte. Si nu tre'sa te scuzi ca nu ai de ce. Putem ft bine sa nu fim de acord pana la urma, e o lume libera (ce platitudine, au-au)... Deci n-am zis ca am ceva impotriva marketingului, e inevitabil si probabil necesar (btw, ai citit "Eseurile de indragostit" ale lui de Botton? usor plictisitoare, dar merge, ca exercitiu de indragostire si dez-indragostire - si are acolo o descriere ft draguta a marketingului - gen cum incercam sa fim ceea ce asteapta celalalt de la noi, sa ne potrivim cu imaginea ideala pe care celalalt si-o creeaza despre noi). Dar dupa mine marketingul nu inseamna ca te transformi intr-o cu totul alta persoana, ci doar ca iti arati niste calitati un pic mai "roz" deca le ai si mai treci singur cu vederea (si cu discutia eventual) niste defecte. E normal ca in cazul asta sa vina si acceptarea package deal-ului, am inteles ce voiai sa spui. Asa cum zici si tu, e pana la urma maturizarea unei relatii.
Revenind la partea cu Zana Zorilor si in realitate Spaima Ciorilor (psihologic vbind), e inevitabil sa se duca pe apa Sambetei pretentia de relatie. Si dupa ce se rupe o data, de 2 ori, de 3 ori in exact acelasi fel, iti mai vine sa incerci? Si daca nu-ti mai vine sa incerci si te loveste depresia? Ce faci?... Pentru mine asta era problema initiala.
E usor sa zici: ele sunt de vina, nu mai stiu sa comita  - dar nici ei nu mai stiu sa convinga... sorry pentru gender issues,  nu vreau sa transform discutia intr-o chestie sexista, pentru ca, ti-am zis, mi se pare ca problema e de ambele parti, poti sa citesti propozitia si pe dos daca vrei.

[A CERB]

Pai chiar ca vorbim despre acelasi lucru. De unde am plecat?

[homefree]

trix, dar de ce crezi ca oamenii doar vor sa para mai grozavi decat sunt? Uite, cand ma vad mai tuta, zau imi doresc sa schimb situatia, nu doar aparenta.

[A CERB]

Hai sa-ti raspund eu. Oamenii vor sa para mai grozavi altfel, nu cum cred ei ca sunt( daca).

[trix]

Homefree, eu nu vorbesc despre acele lucruri pe care le faci sa te schimbi intr-o directie in care crezi tu ca ar fi bine. Pana la urma e normal sa incercam sa facem din noi tot ce putem mai bun si mai frumos (adica, ma rog, eu cred ca e normal...). Totusi vorbeam despre acele eforturi evidente de a parea altceva decat esti. Comparatiile din posturile anterioare au fost, cred, voit exagerate, dar graitoare. Alt exemplu: un amic, baiat foarte destept si citit de altfel, iti poate vorbi despre arta universala cam 100 de ani (si nu aiurea in tramvai), si totusi imaginea lui in cercurile apropiate (pe care se straduieste din rasputeri sa o mentina) este de clubber, big spender, viata de noapte grupa mare etc. etc. - exemplu care de altfel sustine exact ce zice Cerbul. Despre chestii de genul asta ziceam.

Stimate Cerbe, ma bucur tare ca ne-am inteles.  :smiley2:  Si plecasem, eu cel putin, de la imaginea aia pe care o tot vad, cu (aprox.) "vai, sunt singur si ocazional imi plang de mila, dar nu fac nimic sa remediez situatia". Si intrebarea era de ce? Ca in capul meu de blonda nu inteleg depresiile astea emo style (ca tot e la moda pe acilea). Pana la urma cred ca sta in puterea fiecaruia sa faca oarece in acest sens, in masura in care exista dorinta reala si nu ai predispozitia de a cauta noduri in papura unor oameni, asa cum spui si tu, foarte ok... Iar daca nu exista dorinta, de ce mai jelesti?!?

[danhia]

eh pai vezi tu de aici pleaca inertia si compromisul de la a nu cauta nod in papura.
ca asa te poti intelege pana la urma cu oricine, nu-i mare lucru. dar lipseste senzatia aia de '' cand iti place'' si orice faci diferit nu mai are gust de schimbare, si vine asa intr-un mod natural , fara sa fie fortat.
exista o diferenta mare intre a fi singur pt ca nu ai gasit pe cineva cu care sa-ti placa sa fii si a fi cu cineva doar pt ca se poate :P
ori posibil ca sunt eu mai romantioasa in ultima vreme.

[trix]

Enfin, partea cu cautatul nodului in papura apare, in subiectul mentionat, candva dupa ce si-au dat seama ca totusi respectiva le place - explicatia mea (naiva, dar probabil cea mai la indemana) e ca probabil nu destul...
Altfel, sunt sigura ca compromisul e ceva normal - pentru ca e imposibil sa gasesti pe cineva cu care sa te intelegi la modul ideal si natural, cum spui tu, si forever. Dar - intr-adevar, compromisul nu trebuie sa ajunga pana la a te pierde pe tine, si nici relatia sa existe de dragul de-a fi "in randul lumii". Chestiile astea mi se par foarte triste.
Si te-nteleg, poate pentru ca mi se cam pare ca si eu sunt mai romantioasa lately (hm... sa fie vara? azi-noapte mirosea a tei in Gradina Icoanei...), cred insa ca o arat mai putin "in public"...

[vlad]

CERBU + TRIX = LOVE

Ce faci nene noaptea în Grădina Icoanei? E plin de personaje dubioase. (De ex. io.)

[A CERB]

Mai bine da-tz cu parerea ta psihopatica. Ce skrie la carte. Personalitatea ramane asa cum e formata pana pe la 25 de ani, sau se modeleaza toata viata?

[vlad]

Rămâne aşa săraca. Se modelează foarte puţin, într-un sens sau în altul, fie se atenuează global spre bătrâneţe, fie se agravează global, spre bătrâneţe, ca-n sd. Diogene. Da de schimbat direcţia, nu prea mai merge.

[trix]

Dezmint orice acuze nefondate - Cerbu' e om serios!  ;D
Pe de alta parte, duminica noapte in Gradina Icoanei cautam mai intai un concert cu copilasi din East End de la tine, Vlad, apoi un filmulet care nu s-a mai dat (Le ballon rouge) si drept pentru care l-am inlocuit cu o plimbare si cu niste cafele + nougat glace exceptionala intr-o dugheana turceasca... Ieri seara insa cautam casa de pe colt, din spate de la biserica anglicana (cea cu turnuletul care da spre Gradina Icoanei), care e santier acum si in care cred ca se pot face niste poze de exceptie (hi-hi, am verificat poarta si e descuiata... cred ca o sa prestez o "expeditie" pe-acolo). Iar daca tu esti personaj dubios (asta chiar a fost tare), stai sa-i vezi pe prietenii mei cum sunt...  :whistling:
Revenind on topic, da' nu e asa ca exista exceptii? De la povestea cu peste 25... ca eu stiu vreo 2 si chiar laudabile. Sau poate abia dupa 25 sa fi iesit la suprafata partile bune?...

[dustweaver]

Rămâne aşa săraca. Se modelează foarte puţin, într-un sens sau în altul, fie se atenuează global spre bătrâneţe, fie se agravează global, spre bătrâneţe, ca-n sd. Diogene. Da de schimbat direcţia, nu prea mai merge.

Aoleuuu...

[vlad]

Da, ştiu :( :( :( :(