FEMEIA

[tapirul]

ei, se mai si dormiteste every once in a while... asta in cazul in care nu se zugraveste si dormitoresti in bucatarie

[tapirsis]

"Îmi plac berile
nu verile
nu strâng averile

PĂ NOI NU NE CONDUC FEMEILE


(doar ideile...)"

[vlad]

Am vrut sa pun asta in continuarea discutiei de la "nelamuriri despre barbati", dar se cam exagereaza cu offtopicul.

Eu am 27 de ani (aproape). Am petrecut adolescenta si câtiva ani dupa ea convins fiind ca femeile sunt ceva radical de diferit de barbat, ca intre "genuri" e o prapastie de netrecut, ca trebuie sa  te transformi intr-un fum, sa-ti pierzi realitatea ca sa ajungi de partea cealalta. Ca femeile nu sunt "oameni" propriu zis, ci mai curând niste fiare mitologice demne de a fi expuse intr-un bestiar medieval.

Ma inselam. Citisem prea mult Baudelaire ("ne cherchez plus mon coeur, les betes l'ont rongé"), sau Stendhal, sau alti indivizi care, giganti in lumea noastra, au fost total neindemânatici cu femeile. Am fost nevoit sa-mi revizuiesc parerea. Femeile sunt oameni ca si noi. Comunicarea cu o femeie nu numai ca e posibila, dar poate fi imediata, de la suflet la suflet. Daca ele sunt "c***e", atunci si barbatii sunt la fel de c***e, sau poate mai mult, poate mult mai mult.
Mai mult, dupa cum stim cu totii dar ne facem ca uitam, e o femeie in fiecare dintre noi, o anima, dupa cum e un barbat in fiecare femeie.

N-a disparut de tot vechea mea "teorie". Ramasitele ei s-au reorganizat, ar putea fi rezumata la o expresie devenita deja cliseu, dar geniala, a lui Goethe, din Faust: das ewig weibliche, eternul feminin . Acel ceva care, nu numai ca ne face viata frumoasa si  ii da un rost (viitorul barbatului e femeia :) ), dar le face pe femei, spre deosebire de barbati, nemuritoare, arhaice in sensul de eterne. Femeile nu mor de tot, ele pot renaste una in alta, sunt mereu cu noi. E foarte reconfortant gândul asta.

[Neo]

Eu am 27 de ani (aproape). Am petrecut adolescenta si câtiva ani dupa ea convins fiind ca femeile sunt ceva radical de diferit de barbat, ca intre "genuri" e o prapastie de netrecut, ca trebuie sa  te transformi intr-un fum, sa-ti pierzi realitatea ca sa ajungi de partea cealalta. Ca femeile nu sunt "oameni" propriu zis, ci mai curând niste fiare mitologice demne de a fi expuse intr-un bestiar medieval.

Ma inselam. Citisem prea mult Baudelaire ("ne cherchez plus mon coeur, les betes l'ont rongé"), sau Stendhal, sau alti indivizi care, giganti in lumea noastra, au fost total neindemânatici cu femeile. Am fost nevoit sa-mi revizuiesc parerea. Femeile sunt oameni ca si noi. Comunicarea cu o femeie nu numai ca e posibila, dar poate fi imediata, de la suflet la suflet. Daca ele sunt "c***e", atunci si barbatii sunt la fel de c***e, sau poate mai mult, poate mult mai mult.

Pana aici sunt total de acord cu tine. Dar...

Mai mult, dupa cum stim cu totii dar ne facem ca uitam, e o femeie in fiecare dintre noi, o anima, dupa cum e un barbat in fiecare femeie.

N-a disparut de tot vechea mea "teorie". Ramasitele ei s-au reorganizat, ar putea fi rezumata la o expresie devenita deja cliseu, dar geniala, a lui Goethe, din Faust: das ewig weibliche, eternul feminin . Acel ceva care, nu numai ca ne face viata frumoasa si  ii da un rost (viitorul barbatului e femeia :) ), dar le face pe femei, spre deosebire de barbati, nemuritoare, arhaice in sensul de eterne. Femeile nu mor de tot, ele pot renaste una in alta, sunt mereu cu noi. E foarte reconfortant gândul asta.

Aici trebuie sa te contrazic (numai umpic). Femeile sunt diferite de barbati, si tocmai aceasta delicioasa nonconcordanta de personalitate face relatiile interesante. Oi fi eu mai homofob, dar partea cu o femeie in fiecare barbat suna gay rau :)
Barbatul cauta ceva in completarea lui, complementar, nu adiacent intr-un mod non-congruent (sper sa nu fie exprimarea prea alambicata :) ). Daca am purta in noi acel etern feminin, nu am mai simti lipsa unei femei. Cel putin nu atat de acut cateodata.

Sunt de acord ca si noi avem momente de slabiciune, asa cum si femeile au momente de forta. Diferenta e ca noi le mascam pe ale noastre (nu intotdeauna, mai simtim si noi nevoia sa "plangem" pe umarul unui prieten), ele incearca sa le potenteze pe ale lor (aproape permanent - e foarte la moda imaginea femeii puternice). Daca la asta te refereai, sunt perfect de acord cu tine.

[Tasha-meseriasha]

neo, ce e ala "umpic"?

Aici trebuie sa te contrazic (numai umpic).

o fi "untic"? nu, ca nu se leaga. sau, domnu' "urasc mircuishtii", oi fi vrut sa scrii "un pic"?

[clebs]

vlad a scris

Am petrecut adolescenta si câtiva ani dupa ea convins fiind ca femeile sunt ceva radical de diferit de barbat, ca intre "genuri" e o prapastie de netrecut, ca trebuie sa te transformi intr-un fum, sa-ti pierzi realitatea ca sa ajungi de partea cealalta. Ca femeile nu sunt "oameni" propriu zis, ci mai curând niste fiare mitologice demne de a fi expuse intr-un bestiar medieval.

...eu inca cred acelasi lucru dar... despre barbati

[vlad]

Aici trebuie sa te contrazic (numai umpic). Femeile sunt diferite de barbati, si tocmai aceasta delicioasa nonconcordanta de personalitate face relatiile interesante. Oi fi eu mai homofob, dar partea cu o femeie in fiecare barbat suna gay rau

N-am zis ca nu suntem diferiti, ci doar ca nu suntem din specii diferite.
Cât despre chestia gay rau, n-am vrut sa zic ca noi barbatii umblam in fuste si cu cercei, nici vorba. Dar ca avem o parte feminina, e foarte adevarat. Ea e undeva sub ape, C.G.Jung ii spunea anima, si merita sa o descoperi, nu in sensul homosexual din filme ("in touch with your feminine side"), ci in cu totul altul. Acela de a cunoaste frumosul irational din noi, de a-i invata regulile. Repet, asta nu ne-ar face cu nimic mai "femini". Am fi, zic eu, mai putin orbi.

[tapirul]

pai neo, esti cam homofob. Si stereotip pe deasupra; "femininul din barbati suna gay" Ha.

O diferenta pe care o vad eu vlad (eu inca cred ca suntem doua specii diferite, totusi) este aceea ca femeile se maturizeaza complet in adolescenta (este o cerinta biologica maybe), pe cand barbatii pastreaza intotdeauna o doza de imaturitate, de copil, in ei (cred ca am mai spus asta pe undeva)

[danya]

o fi din vreo chestie genetica in legatura cu spiritul matern.

[tapirul]

la aia ma gandeam si eu.
eu sunt adept al lu' evolutionary psychology. Tre' sa ne intelegem trecutul ca sa ne stim prezentul.

[vlad]

Noi ne nastem la 0 ani si murim pe  la 70, in timp ce femeile, când se nasc, au deja 1000 de ani :)

Ma enerveaza cuvântul "homofob". Mai corect ar fi "homosexualofob". Dar nu mai scriu la Gramatica, s-a pierdut sirul acolo.

De fapt, ma enerveaza si cuvântul "homosexual", pentru ca ma enerveaza cuvântul "sexual", ezplicam la Gramatica de ce. Cum zice tapirul, sa invatam trecutul: eu cred ca am avea deja enorm de invatat din etimologie.

As prefera "homoamor" :)

[aiurica]

pai neo, esti cam homofob. Si stereotip pe deasupra; "femininul din barbati suna gay" Ha.

O diferenta pe care o vad eu vlad (eu inca cred ca suntem doua specii diferite, totusi) este aceea ca femeile se maturizeaza complet in adolescenta (este o cerinta biologica maybe), pe cand barbatii pastreaza intotdeauna o doza de imaturitate, de copil, in ei (cred ca am mai spus asta pe undeva)

dar in acelasi timp am observat ca rezista mai bine si mai frumos cuplurile in care tipa este usor (sau mai mult uneori) copilaroasa in relatia ei cu el.
si da,si eu cred ca suntem specii diferite,si da femeile au un mare avans dpdv al maturitatii afective(nu sunt reguli asa cred eu) cel putin cinci ani in plus.

[Qvadratus]

Influenta ciclului ovulatoriu asupra bacsisurilor pe care le primesc dansatoarele din buric

Interesant...
http://www.unm.edu/%7Egfmiller/cycle_effects_on_tips.pdf

P.S. Sunt interesante si trecerile in revista ale altor articole de acelasi gen