Temeri

[vlad]

Vouă de ce vă e mai teamă pe lumea asta? Un fel de top al temerilor. Şi când anume? Adică, pentru ca o temă să fie mare, nu ajunge ca obiectul ei să fie cât mai groaznic, mai trebuie ca teama în sine să vă ocupe un timp şi un spaţiu semnificativ în conştiinţele voastre.

[clebs]

moartea

[tapirul]

...vine pe banda de magnetofon.

Mie mi-e teama de durerea fizica. Nu cred ca as fi fost un bun spion.

[A CERB]

EVIDENT, UN BUN SPION NU AJUNGE SA EXPERIMENTEZE DUREREA FIZICA.scuze petnru majuskule, error.

[tapirul]

.scuze petnru majuskule, error.

whew.. Credeam ca urli la mine...
Nu stiu vlad, pleci de la premisa ca am avea temeri profunde... Avem?
Temeri minore mai degraba...

PS auzi vlad, tu faci vun studiu, mai recent? ca vad ca ne intrebi de damblale, temeri....Daca publici ceva ne pui si pe noi la acknowledgment...

[vlad]

Nu fac nici un studiu.

Io sper ca avem temeri profunde. Altfel ar insemna sa fim un pic inconstienti, sau superficiali. 
Hai ca doar Clebs a raspuns pâna acum.

[tapirul]

pai poate iese de un studiu fara sa vrei
Raspunsul lui clebs e cam clişeu, fie-mi scuzata indrazneala.  Sau poate detaliaza si nu e cliseu. Teama de moarte general si difuz? Concret? Ce e aia "teama de moarte"? As putea spune ca e mormal, e la toti, e de fapt unul din cele doua instincte de baza a vietii, conservare a individului si conservare a speciei. Noi nu vrem sa murim, vrem sa traim
Cioran (parca) spunea ca asta ne ridica pe noi oamenii deasupra animalelor, capacitatea de a trece peste acest instinct primordial (se referea la capacitatea de sinucidere specifica, spunea el, speciei umane)
Ca sa dau si eu un raspuns mai cliseistic, o sa spun ca nu de moarte ma tem, ci de vesnicia ei.
Eu unul nu ma tem de moarte per se. Ma tem insa de durerea care poate fi asociata mortii; si eu am raspuns la intrebare, mie mi-e teama de durerea fizica. Nu am experimentat niciodata durere fizica mare (poate tocmai de aia mi-e teama). De fapt e mai narrow, nu mi-e teama de durerile organice (din boli), dar ma gandesc cateodata ca nu as rezista la tortura.
Nu cred ca as putea sa fiu un bun sinucigas tocmai penru ca moartea ar fi dureroasa si brutala. 

[lester bangs]

"Traiesc de cand ma stiu cu teama ca nimic din ce ma inconjoara nu e altceva decat iluzie. Si imi e frica de ce se ascunde indaratul valului. Un prieten drag sufletului meu ,Phil Dick, imi marturisea deunazi aceeasi teama. Acum el este mort. Acum el stie adevarul"
(fragment dintr-un articol de Lester Bangs aparut in Rolling Stone 1982)

[lester bangs]

Acum si eu sunt mort. Acum si eu stiu adevarul.

[vlad]

Zi ni-l si noua. Sau nu ni-l zi, ca parca ai luat ovărdoză din aia, nu? Nu ezista adevar in droguri.

[tapirul]

numa' in vin
Acu, vlad, tu ce temeri ai?

[A CERB]

mie mi-e groaza sa nu pateasca copiii ceva. sunt destul de proactive cand e vorba de injuries, nedumerind multa lume cand am fost in Ro. Totul in Ro mi s-a parut extrem de unsafe, though( spatii inguste, mobile colturoase, parchete superlustruite, praguri la usi, etc, etc, etc)

[Qvadratus]

Si consoarta e la fel ca tine, sau pe invers ?

La noi ea e cea care isi face un milion de probleme, in timp ce eu mai uit calm cum baiatul urla ca din gura de sarpe din cauza ca a facut un cucui.

[tapirul]

da, da' toti am crescut mari in spatii inguste si mobile colturoase. E okay sa fii ingrijorat ca copilul va pati ceva, da' trebe sa ii lasi totusi o libertate de miscare.

[vlad]

Numa din alea banale. Mi-e si mie frica de moarte, nu numai a mea, dar si a tuturor celor din jur. Aproape in fiecare zi ma gandesc la asta. Cand urc la vecina mea de la ultimul etaj sa-i mai duc de mancare, ma rog in gand sa nu fi murit (are 85 de ani).
Mi-e teama ca ar putea sa ma paraseasca C. Nu i-am dat nici un motiv, din contra (cred eu), dar am teama asta, ca e prea frumoasa ca sa fie de-adevarat a mea.   
Mi-e teama de medicina, ca n-am cum sa stiu, sa calculez si sa previn cantitatea de rau pe care le-o fac oamenilor incercand sa le fac bine. Mi s-a intamplat sa nu dorm noaptea din cauza asta, dar cica se intampla tuturor, pana cand mai cresti si devii complet inconstient.
Mi-e teama de autovehicule. N-am carnet, si nici n-o sa am. Nu mi-e foarte teama atunci cand sunt pasager, dar mi-e teama cand sunt pieton, si mi-ar fi teama si sa conduc eu.
Mi-e frica de mine insumi adesea. Nu e o metafora.

A, si, de vreun an, nu mai pot sa ma uit la filmele unde se hacuiesc sau se impusca in draci. Nu ca mi-ar fi frica in mod real, dar pur si simplu nu le mai suport. Ma enerveaza, imi vine sa dau cu TV-ul de pamant, sau cu domnul care schimba rolele, dupa caz.

[vlad]

Cerb, eu am scalpul plin de cicatrici groase colectionate in copilarie, de atatea ori l-am crapat. (Ce sa mai zic ca si acuma imi adaug semne la colectie, cu rolele sau prin casa unde e si mai dangeros.)
Mama prietenului meu Mihaita (care e al 3-lea copil), nu se mai ingrijoreaza, zice: "e copil, cade, se ridica..."

[Qvadratus]

Stii cum e T, cu libertatea de miscare ? E ok atunci cind e vorba de tine insuti, insa cind te uiti la puradel si-l vezi cit de handicapat e in raport cu pericolele potentiale din jur, iti vine sa nu-l mai lasi niciodata din mina de frica faptului ca n-o sa-l mai vezi intreg.

[tapirul]

stiu bre prea bine, am pastorit 3 ani puradei de 3-5 ani, si acolo responsabilitatea e mare, mai ales in america lu' liability. Treaba tocmai asta e, sa poti sa treci peste inhibitiile astea. In mod realist of course

[Qvadratus]

Mda Vlade, asa ziceam si eu pina cind mergind cu baiatul pe linga o sosea prin iarba, preventiv i-am zis vazind ca vine o masina sa o ia mai la stinga (reţine, eram cu totul inafara soselei !), drept care baiatul hipnotizat de masina respectiva si terifiat de faptul ca spre stinga se afla o panta care lui i se parea periculoasa s-a blocat si a tisnit ca din pusca spre dreapta fix in sosea .....
Noroc ca din principiu soferul respectiv o lasase mai moale cu viteza si astfel a putut opri la timp !

Evident, treaba cu panta (in realitate un fel de plan cu grad mic de inclinare care cobora spre o curte, aflata citiva metri mai incolo) am aflat-o deabea cind am putut ulterior scoate ceva de la el, care sa semene a explicatie pentru faptul ca a luat-o la dreapta cind eu i-am zis sa o ia la stinga. Oricum, mai era cel putin un metru si ceva in stinga lui de teren absolut plat, pina ar fi ajuns la inceputul inclinarii, dar asta nu a contat absolut de loc, lui pur si simplu ii era frica de chestia ai !

[INDIANUL]

Cerb, eu am scalpul plin de cicatrici groase colectionate in copilarie, de atatea ori l-am crapat. (Ce sa mai zic ca si acuma imi adaug semne la colectie, cu rolele sau prin casa unde e si mai dangeros.)

Tu te plangi? :laugh3:
Gandeste-te daca ai avea 1.90 si ai lua in freza de la tocuri de usa din lemn, la grinzi solide de beton(din sala de curs de la medicina), la crengi de copaci si diverse chestii din fier ;D Din proprie experienta iti spun ca grinzile de beton sunt ale mai nenorocite. Daca frigi un cap in ele juri ca ai luat un baros in cap ;D Sa nu uit de genunchii plini de cicatrici de la invatatul mersului pe bicicleta.

Patra, creca daca as avea copil as face ca voi, care aveti copii. In plus urasc tampeniile de la "caught on camera" cand aia mici cad in cap sau in alte pozitii si ala de filmeaza se pune pe ras.

[tapirul]

e unu in corvallis, faimos deja (a aparut si in presa locala) care a sudat doua cadre de bicileta unul deasupra altuia, a modificat si pedalele (le-a mai ridicat, cumva) si pedaleaza de acolo de sus. Daca treci cu masina pe langa el este undeva deasupra capotei, din masina ii vezi pedalele Nu;s cum se suie pe ea, da' io l-am vazut pe strada 9, aia cu trafic mare).
arata cam ca asta (daca nu cumva chiar aia e...)
cea mai inalta din lume insa e cam cat o casa:

patra, cand fie-tau o vrea o bicla ca asta, atunci da, caz de ingrijorare...

[nanika]

cred ca cel mai tare mi-e frica sa nu reusesc in ceea ce mi-am propus,normal ca mi-e frica de moarte,dar cred ca deja m-am obisnuit cu ideea ca nimeni nu scapa de ea,asa ca incerc sa le fac pe toate lasand deoparte asta,mai ales ca nimeni nu stie ora care va veni.......

[tapirul]

indiene, fostul coleg de camera (un argentinian), care are tot vreun metru noozeci, isi ridicase saua de la bicileta de mie imi venea pe la urechi (s-a dus si a cumparat un tub d'ala mai lung, ca default venise prea scurt).. vorbind de temeri, mi-era frica si sa ma uit la biciclleta lui.

Vlad, am putea vorbi de temeri (cum ai definit tu) sau, mai extins, de "nelinisti interioare" (cum zicea Tutea). Ce zici?

[vlad]

Pai, nelinistile interioare, tot ca temeri le resimt, eu unul. Dar, daca preferi, folosim termenul tau.

Pana la urma, nelinistile astea "metafizice" (vorba lui Ţuţea, asa e), sunt destul de fizice.

[tapirsis]

Mie imi este frica de ridicol (adica sa nu fiu eu prinsa in), aici intrand si inconfortul total pe care il resimt (la serviciu) cand ma intreaba cineva ceva si eu nu stiu (nu conteaza daca e treaba mea sa stiu sau nu chestia respectiva, de obicei asta se soldeaza cu cautari disperate de materiale cu subiectul respectiv si finalitatea extrem de previzibila ca mai aflu ca nu stiu si multe alte chestii pe langa aia originatoare de stres).

Asta am mai zis-o si pe al topic: teama irationala de situatiile potential periculoase pentru copiii mei, din jurul meu imediat sau mai indepartat, fie ca sunt credibile (termenul asta l-am invatat la cursul de protectia muncii) sau nu.

Si, da, fara nici o metafora, si mie mi-e frica uneori de mine.

[A CERB]

nu stiu, bre, mie nu mi se pare ridicol sa nu stii. doar sa nu stii ca nu stii.

[dustweaver]

Mi-e teama de degradare sub toate formele ei. Percep (probabil eronat) batranetea ca una din ele (or am prea multe issues prin copilarie, ca multi altii :)). Suferinta fara leac asemeni (adjectivul "terminal" mi se pare infiorator). Nu ma tem de durere cata vreme consecintele ei nu sunt ireparabile (aka mutilare).