News:

So anyway, Vizuina is back online (fură ceva probleme cu PHP 7/5, alea.. și oricum ați uitat)

Main Menu

de ce avem nevoie pentru a fi fericiti

Started by manolo, January 21, 2005, 11:09:12 PM

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

manolo

un subiect ceva mai serios si sper eu la fel de profund ca multe discutii interesante de aici.

astfel, va intreb pe voi, fratilor intr-ale mictionatului din picioare, ce va trebuie pentru a fi fericiti?

sunt acceptate si raspunsuri gen mertan-Angelina Jolie-milionul de coco-director de clinica-etc, dar sper ca ca veti da silinta sa scrieti ceva mai substantial.

parerea mea inca nu o expun, astept sa va dezlantuiti!
Sa moara mama! Ba sa moara ma-ta!

victor

parerea mea inca nu o expun, astept sa va dezlantuiti! :lol:

Qvadratus

Him... de obicei cind cineva ridica o asemenea problema are si un motiv serios, asa ca presupun ca sunt oarecum aproape daca nu de intelegerea, macar de perceperea acestui motiv.

Let’s do it! (vai de mama voastra, ca o sa fie un topic lung !)

Deci: Intr- vreme ceva mai indepartata stabilisem o ecuatie de genul fericire personala = un venit decent + {[o familie + copii] X decizia de a pune intotdeauna familia proprie pe primul plan } + “oi mai vedea eu”. Ecuatia respectiva am constatat ca era extrem de simplista si nu  lua in calcul foarte multe aspecte esentiale, singura calitate pe care i-o mai pot vedea acum fiind aceea ca este un model “decent” de abordare cind nu prea stii cu ce se maninca anumite lucruri.
Intre timp am ajuns la citeva concluzii (nu neaparat definitive):

Concluzia 1: Notiunea de “fericire” este un cuvint “nefericit” ales pentru a descrie ceea ce de fapt noi intitulam “multumire”. “Fericirea” poate fi inclusa (optional) in categoria “multumire”, fiind de fapt doar o stare particulara care dureaza putin si tine de fapt de nivelul anumitor endorfine al caror “salt” la un anumit moment produce aceasta fericire. Situatile care conduc la o productie temporar crescuta de endorfine sunt statistic destul de rare.

Concluzia 2: Multumirea este ceva careia ii realizezi dimensiunile atunci cind de obicei nu o mai ai.

Concluzia 3: Multumirea nu este ceva mare si bine conturat pe care sa o pui undeva si sa zici, “Uite, ASTA e fericirea mea !” In principiu cred ca este formata dintr-un sumum de lucruri simple si de obicei destul de la indemina in anumite situatii, numai propria noastra trufie si dorinta de a ne raporta neaparat le ceilalti, impiedicindu-ne de multe ori sa vedem ca nu mai departe de lungul nasului sunt multe din elementele ei constitutive. Prostia si infumurarea (din care fiecare avem cite o doza mai mare sau mai mica) sunt principalele piedici in “aflarea” multumirii DISPONIBILE la un anumit moment.

Concluzia 4: Multumirea nu este ceva “liniar” si cuantificabil. Este o stare care se apropie oarecum de notiuni precum ar fi “echilibru” si “armonie” (cel putin asa o percep eu – am eu ce am cu conceptul asta oriental de “armonie”). Aceasta stare poate sa se afle la diferite nivele, in sine contind IN PRIMUL rind nu nivelul la care te afli ca individ din punct de vedere social, economic, marital si relational. Cel mai mult conteaza zic eu (dupa cum am precizat mai sus) modul in care te raportezi la ceea ce se afla in jurul tau.

Concluzia 5: Daca ar fi sa descriu printr-o noua ecuatie modul prin care AS ABORDA eu problema, as zice “Multumirea” = MAI INTII o casa, un copil si-un pom + mai apoi ceea ce poate fiecare sa faca in plus pentru el insusi si eventual pentru lumea asta in care traim.

“O casa” as traduce prin asigurarea a ceea ce reprezinta primele nivele ale piramidei lui Maslow: aer, apa, hrana, imbracaminte, un acoperis deasupra capului si stabilirea unui parteneriat de durata cu o fiinta din propria ta specie (recte una bucata femina in acceptiunea celor mai multi dintre noi). Notiunea de “parteneriat” trebuie sa includa automat criterii precum ajutor mutual  si fair play reciproce, intr-o desfasurare temporala si intr-o cantitate dincolo de niste minime acceptate, pentru a-ti oferi daca nu o certitudine macar un anume grad de securitate.

“Copilul” reprezinta un criteriu discutabil, care imi este necesar mie, dar care nu este in mod obligatoriu necesar si celorlalti. Eu unul dupa o initiala perioada de “valorizare apriorica” a notiiunii de “descendent” urmata de o perioada de “egoism si demitificare” si ulterior de “protest impotriva obligatilor” am ajuns sa constat retroactiv ca multumirea mea interioara depinde SI de faptul ca am copii. Sunt de acord cau cei care vor zice ca nu fac decit sa fiu un jalnic rob al instinctelor care guverneaza specia (daca nu ma insel  - lucisandor - parca afirmase asta la un topic despre familie, pe Imed), numai ca mie nu-mi pasa de parerea altora in acest domeniu.

“Pomul” reprezinta din nou o notiune controversata, deoarece reprezinta ceea ce as numi eu actul de a da inapoi IN MOD CONSTRUCTIV macar o parte din ceea ce ti-a fost oferit tie pentru a te dezvolta, a ajunge si a trai ca  individ adult. In termeni “mercantili”, “pomul” ar fi simbolul notiunii de “contract” pe care tu esti obligat sa-l inchei cu mediul din jurul tau (mediul natural + familie + societate). Acest contract este incheiat pe principiul ca daca “ai luat” trebuie “sa dai inapoi la schimb” ceva, mediului, familiei, societatii. Si ca sa revin la firul originar al discutiei, daca nu esti de acord sa te supui acestei relatii contractuale, ea ajunge sa fie o sursa de “nemultumire” si “nefericire” pentru tine ca individ, deoarece cele 3 elemente (din care familia este neobligatorie ca existenta) ajung sa intervina asupra ta pentru a-si recupera o parte din investitiile lor in tine. Este drept ca unii dintre noi pot sa incerce sa ignore “parafarea si ducerea la indeplinire a contractului” si citiva chiar reusesc sa o faca cu succes. Si ca sa inchei acest paragraf, “pomul”, prin actul sadirii lui in pamint si al ingrijirii lui ulterioare pina reuseste sa-si gaseasca o viata independenta de atentia pe care i-o acorzi, reprezinta primul semn al faptului ca esti de acord sa iti asumi obligatia de a duce mai departe spectacolul vietii, cel putin asa cum ai gasit-o tu atunci cind ai deschis ochii in lume.

Ultimii 2 termeni ai ecuatiei de mai sus sunt cel mai greu de definit in relatie cu “multumirea” sau cum a spus Manolo “fericirea” personala.
Tin minte ce soc am avut atunci cind mi s-a nascut primul copil. M-am simtit ca si cum pina atunci fusesem complet guvernat de un program de a carui existenta eu nu stiam. Odata fiul meu nascut, a fost ca si cum acel program (care de fapt era un fel de “entitate”), ar fi  venit la mine si ar fi spus: “Amice uite care-i treaba, noi pina acum am avut nevoie de tine si am oferit vietii tale un sens. Problema este ca acum noi nu mai avem chiar asa de mare nevoie de tine, ba chiar la o adica ne esti indiferent. Te lasam de aici inainte in plata Domnului si numai de tine depinde sa imaginezi si sa pui in aplicare un scop de care sa avem noi nevoie si astfel sa revenim pentru a oferi vietii tale din nou un sens.” Pur si simplu m-am simtit golit pe dinauntru un timp, si nu-mi gaseam locul, situatia de a fi un simplu “apendice” OPTIONAL necesar copilului meu pina la maturizarea lui si atit (la urma urmei e suficient teoretic si un singur parinte care sa creasca copilul, adica mama), fiind de natura sa ma faca sa ma simt foarte aiurea. Deabea dupa un timp am realizat ca aici este cheia a ceea ce in general este identificat de drept cu notiunea de “a fi barbat” si a trece la stadiul din viata care se numeste “maturitate”. Mi-am redescoperit ambitia, dorintele de a domina si de a interveni in mersul lucrurilor din jurul meu, dorinta de a dirija si de a oferi alternative altora, dorinta de a ma angaja in lupta pentru a-mi promova interesele sau/si ideile. Ceva mai tirziu, dupa ce am oferit celor din familia mea maximul din ceea ce puteam oferi punindu-ma pe mine ultimul, am realizat si faptul ca sunt dator nu numai fata de ei ci si fata de mine insumi, astfel ca este necesar un adevarat echilibru intre satisfacerea nevoilor lor si celor ale mele. In prezent familia nu mai  este Alfa si in acelasi timp si Omega vietii mele, acum Omega este reprezentata de cuvintul “EU”.
In prezent asadar (ca sa revenim la oile noastre), “multumirea” dupa cum am spus mai sus, in partea a doua a ecuatiei are notiunea de “EU”, care in mod obligatoriu trebuie sa fie in cantitate suficienta si in echilibru cu “copilul” + “pomul” + partea din “casa” reprezentata de familie.

Si ca sa ajungem la ultimul termen al ecuatiei, “ceea ce poate fiecare sa faca in plus eventual pentru pentru lumea asta in care traim”, vreau sa spun ca este poate cel mai dificil lucru. PRESUPUN ca la un anumit moment al vietii, IN CAZ CA ai ajuns la un anume echilibru interior, ITI POATE VENI pofta SA INOVEZI SI SA CONSTRUIESTI, sa lasi ceva oamenilor care vor veni dupa tine, mai mult decit simpla dorinta de “a nu muri de tot” odata cu incheierea periplului vietii care ti-a fost sortite. Acest chef este unul pe care ti-l descoperi in timp sau nu, pe care ajungi sa ti-l satisfaci sau nu. Insatisfactia pe care ti-o poate creea “nehranirea” acestei dorinte, dupa parerea mea poate fi un lucru care sa contribuie la “minarea” “echilibrului” si “armoniei” de care spuneam mai sus ca sunt necesare “multumirii” sau altfel spus “fericirii” depre care vorbea Manolo.
Daca ar fi sa dau un exemplu, as vorbi despre un film pe care l-am vazut in urma cu citiva ani (nu mai stiu cum se numea si cine juca, parca Dustin Hoffman cred), in care personajul principal era un rechin al finantelor, unul care punea mina pe firme aflate in dificultate pentru a le vinde la bucata si a cistiga in felul acesta foarte bine. Ajunsese un adevarat expert in a da un brinci suplimentar spre prapastie firmelor aflate in situatii dificile, numai pentru a pune mina pe ele, a le dezmembra si a le vinde cu profit. La un moment dat ca incununare a carierei lui de pina atunci ajunge sa acapareze o companie de constructii navale foarte mare, care fara interventia lui ar fi reusit sa se salveze de la faliment (prin intermediul prietenilor lui politicieni reuseste sa blocheze obtinerea unor contracte de constructie a unor nave). Nu mai tin minte prin ce modalitate, tipul realizeaza ca de fapt avea o profunda nemultumire pentru faptul ca toata viata se ocupase numai cu distrugerea a ceea ce altii construisera, astfel ca pina la urma ajunge sa-si investeasca banii in acea companie si sa o propulseze in topul celor care construiau nave. (devenind in acelasi timp un om care “construieste, inoveaza si lasa ceva in urma lui”).

P.S. Pentru Manolo: ti se pare suficient de profunda discutia ?

manolo

dom Quadratus, sanatate la nevasta si copii! Da, evident ca e profunda. Asta e si ceea ce speram sa iasa.

Dom doctor Ciofoaia, cam pesimist, domnule! Inteleg ca viata e mai curva uneori, dar nici asa! Uite ca lumea incet, incet, rumega si apoi scrie! Asta nu e topic pentru toate gaurikile....
Sa moara mama! Ba sa moara ma-ta!

Qvadratus

Quote from: manoloUite ca lumea incet, incet, rumega si apoi scrie!

Daca tot rumeg, pot sa si mugesc in semn de foame ?

P.S. Am glumit, stai linistit !  :D

victor

astept cu interes parerea ta, boier dumneavoastra. hai sanatate si virtute! :)

Qvadratus

La urma urmei omul a propus un subiect de discutie, nu trebuie neaparat sa-si exprime si el o parere (zic eu).

P.S. Cred ca voi doi va cam intepati unul pe altul "Off topic"  :D , nu crezi ?

Qvadratus

Si ca sa nu uit, mai am o concluzie: de fapt reteta fericirii nu exista. Ecuatia de mai sus te ajuta cel mult sa-ti definesti o arena unde sa lasi multumirea interioara sa se desfasoare in largul ei.
Daca aceasta multumire binevoieste sa apara, evident ....................

victor

Quote from: manoloparerea mea inca nu o expun, astept sa va dezlantuiti!

mamaie - eu tot astept sa te dezlantui matale :lol:  teasingul asta ... mare potlogar cine l-a aplicat in marketing :) Nu-ti suna a "Ce le innebuneste pe femei?" sau "Bucuresti, acum ai cu cine vota!" :lol:

manolo

Domnul Admin De Pe Imed victor, eu zic sa va apucati de lucruri mai serioase, precum resuscitarea imedului sau mai bine (sau mai bine cu umbra ta) sa va apucati de invatat pentru rezi. nici nu stiti cum trece timpul! mai ales daca il pierdeti cu postari din astea puerile, precum imensa majoritate a celor de pe tapirie... sa inteleg ca aveti deja un post de prep si nu mai dati rezi? ce bine totusi ca au votat legea aia, nu? exact acea lege e lucrul de care aveti dvs nevoie pentru a fi fericit si a avea timp de bazaconii
Sa moara mama! Ba sa moara ma-ta!

victor

sa inteleg ca inca mori de curiozitate in legatura cu ce fac eu si ce nu fac eu? ;)

tulai maica - ce-l innebuneste pe manolo :lol:

victor

stai sa nu uit - ca imi zisesi undeva ca ma ierti crestineste pentru ca te atac pentru tampeniile pe care le spui -si pui asta in carca rezultatului meu la rezi.  cand ma intrebi in spiritul dreptatii si adevarului daca cred in Dumnezeu?  :twisted:

ps. nu ar trebui sa fii asa de suparat ca nu te-am sprijinit la candidatura de fonctii in organizatii studentesti la care lipseai la alegeri datatoare de locuri eligibile pentru turism medicalo-sindical :) fonctia trece, omu' ramane la fel - deh...

manolo

hehehe, si ziceai ca nu mai raspunzi...

daca memoria te ajuta (mai tare decat la rezi), o sa iti aduci aminte ca am renuntat eu la a mai candida, anuntand ca nu pot merge la MM. mai mult, daca vroiam doar turism, aveam deja loc asigurat pe lista Katjei...

nu, chiar nu ma intereseaza ce faci. din nou spun, daca citeai forumul asta, ai fi vazut care sunt planurile mele de viitor. dar de, daca la sectiunea respectiva nu a atacat inca nimeni imedul, nu e de interes pentru tine...
Sa moara mama! Ba sa moara ma-ta!

victor

Quotehehehe, si ziceai ca nu mai raspunzi...

unde maica?

cum - sa te lasi sa aberezi de unul singur? noo - tre sa te sustinem: hai mai cu spor, se poate :)
-

stii unde ai gresit tu? ca nu ti-ai convins macar organizatia ta - ssm-u' din iasi sa te sprijine. probabil ca stiau ei ce stiau

Qvadratus

Victor, poate ar fi util sa faci si tu dovada ca esti in stare de a-ti da cu parerea apropo de subiectul topicului, nu de alta, dar te-ai apucat sa sustii teorii fara a ne dovedi ca ai motive sa sustii aceste teorii

Tez

Quote from: qvadratusHim... de obicei cind cineva ridica o asemenea problema are si un motiv serios, asa ca presupun ca sunt oarecum aproape daca nu de intelegerea, macar de perceperea acestui motiv.

Asa este...de obicei in momentele in care trebuie sa faci niste alegeri ce consideri ca iti vor influenta cursul ulterior al vietiii...dar din ce remarc aici,apropo de teoria ta,se pare ca frecventa descarcarilor de endorfine e direct proportionala cu intensitatea cu care iti zgaltai interlocutorul(si nu va ganditi  la altceva,pacatosilor.... :) )
qvadratus a punctat foarte bine in "Concluziile" lui multe dintre  aspectele ce se regasesc si  in parerea mea despre fericire...suficient  pentru a incerca sa nu fiu redundant

chiar astazi,intr-o discutie cu un prieten ,am avut un dialog pe tema asta;mi-a spus ca are o perioada de acalmie care intr-un fel ii creeaza o stare de neliniste...difuza,datorata prezumptiei pe deplin justificate ca va urma o furtuna...aici am fost de parere ca acest gen de manifetari meteo sunt inerente vietii iar succesiunea lor imprevizibila pt un om normal...ceea ce conteaza e sa-ti dezvoltii o atitudine ce sa-ti permita sa treci prin majoritatea lor cu aceeasi nonsalanta ca printr-o ploaie de vara....
Nu voi diseca analiza  casa+copil+pom intrucat e o reflexie a unei alte experiente de viata grefate pe un alt tip de personalitate(cel mai probabil) pe care o respect si in care ma regasesc doar partial...
In schimb  as sustine ideea ca fericirea sau absenta ei sunt de fapt niste iluzii cat se poate de abstracte generate de repere concrete....spre deosebire de multumire,care poate fi constientizata,fericirea e identificata cel mai adesea retroactiv;atunci cand exista sincronizarea "esti fericit si iti si dai seama de asta" in general latura gandirii rationale face tusa si bea o bere lasand sufletul sa se desfasoare...unii ar numi-o onanie intelectuala(  : :lol:  :lol:  :lol: );supusa unei analize post factum,s-ar putea ca senzatia respectiva sa se comporte ca o floare de gheata atinsa cu mana,dar va lasa un parfum de "am fost fericit"(care s-ar putea datora si altor cauze...)
Daca ar fi sa se scrie vreodata o carte cu adevaruri universal valabile si aplicabile,la loc de cinste ar trebui sa stea faptul ca un sistem supus unei constrangeri se deplaseaza in sens opus acelei constrangeri; cu cat vei cauta mai abitir fericirea ,cu atat se reduc sansele de a o gasi...in schimb daca vei incerca sa reduci efectele unor stimuli ceconsideri ca te fac nefericit(sau initial doar nemultumit)ai sanse mult mai mari
Mie mi  se pare ca sunt fericit (si voi continua sa ma autoamagesc ,poate, cu asta  )atunci cand admir un rasarit de soare undeva pe-un picior inalt de plai....cand sunt in stare sa ma trezesc dimineata zambind(si asta nu se intampla foarte des)...cand  pot sa rad din suflet in situatia in care  altii s-ar jeli  sau cand sunt in stare sa apreciez toate micile piese pe care le gasesc dintr-un puzzle pretentios numit viata....uneori multumirea interioara poate atinge un rafinament si o intensitate  ce favorizeaza aparitia clipelor de fericire
You labeled me
I’ll label you
So I dub the unforgiven

Qvadratus

Victor, ma tot framinta si pe mine ideea de a afla daca totusi ai ceva de spus in legatura cu subiectul topicului asta (ca tot ma sucaleste la cap Indianul ca resuscitez topice, si vreau sa-i aduc argumente in sprijinul celor spuse de el).

Tasha-meseriasha

Eu am voie sa postez (am legatura directa cu FHM...)
Eu zic ca nevoie doar de:
1)Sanatate
2)Timp
3)Idei
Restul se intampla.
God is dead. Long live God.

Floarea de zacusca.

Tasha-meseriasha

Shit, am mancat un "?". Asadar, eu am voie sa postez?
God is dead. Long live God.

Floarea de zacusca.

tapirul

ai si edit pe deasupra....:P
welcome back. I missed you
cre'că, nu ştiu...

elfstone

Me too, da` daca vii cu toata gradinita dupe tine o sa fie o leaca prea fascinant :twisted:
"I'd rather be happy than right, any day of the week"

tapirul

fericiti cei saraci cu duhul.. Io nu am mai citit imedul demult, asa ca nu's despre ce vorbiti...
cre'că, nu ştiu...

dustweaver

Quote from: elfstoneMe too, da` daca vii cu toata gradinita dupe tine o sa fie o leaca prea fascinant :twisted:
Quote from: but Tasha, on imed, Trident, mi-am pus poze pe forum. Si ne-am mutat la tapiru', ne-a gazduit cu amabilitate...
:welcome  :sulkoff:
"Bă, ia mutaţi-l pe linia a doua, că m-am enervat."
"Totuşi, dacă ar fi fost exces de antiquarci, noi am fi numit pur şi simplu antiquarcii quarci şi quarcii antiquarci".

Furnika

No...eu de ce primesc emailuri de pe grupul Tashei? Adica, m-am alaturat grupului vostru de dialog si acum primesc pe mail tot ce se posteaza acolo. Aseara am vazut tot ce au vorbit Tapiru si Tasha.  :oops:  :oops:  :oops:

tapirul

Quoteadica, m-am alaturat grupului vostru de dialog si acum primesc pe mail tot ce se posteaza acolo.
Pai.. well.. cam asa functioneaza un grup din'asta... ca un listserv...te inscrii si dupa aia asisti la toate discutiile..
cre'că, nu ştiu...

Furnika

Habar n-aveam ca asa functioneaza.
Stie cineva cum se blocheaza spamurile? :P

stefan

Mergi la optiuni si disable "mail update" sau cum ii zice. Poti sa citesti si sa folosesti grupul fara sa primesti fiecare mesaj nou in inbox. Parole d'honneur!
Copyright (c) 2006 by Ştefan Talpalaru. All rights reserved.
http://stefantalpalaru.wordpress.com/

Furnika


Tasha-meseriasha

Si mie mi-a fost dor de voi. Si nu vin cu gradinita dupa mine. Daca vine cineva o sa vina unul de care n-o sa va para rau ca a venit.
God is dead. Long live God.

Floarea de zacusca.

Furnika


Qvadratus

Quote from: MD_Tashao sa vina unul de care n-o sa va para rau ca a venit.

Adica vrei sa ne sugerezi ca numai de acesta avem nevoie pentru a fi fericiti ?

tapirul

cerbu abia asteapta sa vina unu' care sa il faca fericit.. :P
cre'că, nu ştiu...

A CERB

nu, bre, eu am fost kiar benign fata de ultimele evolutii pe imed( in afara, evident, de topiku ku poponautzi, dar aici kiar nu aveatz hi expectations to begin with)
Smile! It confuses people!

Tasha-meseriasha

Rectific: o sa aduc pe cineva, adik poate mai multi, care nu vor provoca scandal.
Asa e bine?
God is dead. Long live God.

Floarea de zacusca.

tapirul

e bine eniuei. Aici supravietuin oricum.
cre'că, nu ştiu...

stefan

Sărvaivăl of dă fităst. Vine cine vrea, rămâne cine poate.
Copyright (c) 2006 by Ştefan Talpalaru. All rights reserved.
http://stefantalpalaru.wordpress.com/

tapirul

to go back to the subject.. Am postat pe undeva motto-ul lu' Alcoholics Anonymous ... erea cam asa:
QuoteGod, grant me the serenity to accept the things I cannot change, the courage to change the things I can, and the wisdom to know the difference..
cam asa si cu fericirea....
cre'că, nu ştiu...

vlad

Dar de ce vreti sa fiti neaparat fericiti?
Eu unul sunt fericit, dar nu mi-am dorit asa ceva. Hmm.

Furnica, io de-abia acuma am vazut ca esti masona.

vlad

Ar fi pacat sa abandonati discutia asta, ca e interesanta.

De ce am eu nevoie ca sa fiu fericit? De NIMIC. Sau mai bine zis n-am sa stiu niciodata de ce am nevoie ca sa fiu fericit.

Cred ca fericirea este o mare taina. Incercam sa-i gasim explicatii in exterior, in mediu, dar nu e asa. Fericirea e o endogenie, ca schizofrenia, dar in sens invers. Tot asa cum un episod psihotic se poate decomepnsa in contextul unei situatii "stresante", dar nu este provovat de acesta, la fel si fericirea. Situatiile "fericite" sunt doar ocazii care "decompenseaza" fericirea.
Continuând analogia: in cursul unui episod psihotic, nu ai insight, sau critica bolii. De-abia dupa remiterea lui iti dai seama ca de fapt erai bolnav. Tot asa, de cele mai multe ori nu iti dai seama ca ai fost fericit decât dupa ce nu mai esti.


Ma gândesc serios daca am putea aplica modelul organodinamic al lui Henri Ey (singura teorie care mi se pare plauzibila despre schizofrenie) la fericire.

Sa nu fiu inteles gresit, nu cred ca fericirea e o boala. Cred doar ca, pentru a o putea explica, ar fi nevoie de un salt dialectic prea mare, poate imposibila. Cred ca fericirea e inexplicabila, imprevizibila si incurabila. Nu o putem aduca asupra noastra, si nu putem sa o izgonim, voluntar.

Eu am m-am imbolnavit de fericire din senin, fara prodroame, tocmai când ma multumea foarte tare nefericirea mea, si eram in culmea gloriei, infasurat in manta-mi :)

Furnika


vlad

Quote from: FurnikaCuuucuuu. :P

Asta e vreun salut secret mason?

dustweaver

Quote from: vlad
Quote from: FurnikaCuuucuuu. :P
Asta e vreun salut secret mason?
chiar asa, cum sa stie o banana? they don't grow cuckoos among bananas :lol:
"Bă, ia mutaţi-l pe linia a doua, că m-am enervat."
"Totuşi, dacă ar fi fost exces de antiquarci, noi am fi numit pur şi simplu antiquarcii quarci şi quarcii antiquarci".

vlad

Contrar aparentelor, acea banana de care vorbesti e Insusi Castravetele Mascat, doar ca fara masca. Avatarul de pe imed era prea mare pt. vizuina. Castravetele Mascat asteapta sa ITI CERI scuze.

dustweaver

ITI CER SCUZE, o, Insusi Mare Maestru Castravete Mascat din Loja Cucurbitaceaelor ... Ignoranta mea nu are, totusi, nici o scuza...
"Bă, ia mutaţi-l pe linia a doua, că m-am enervat."
"Totuşi, dacă ar fi fost exces de antiquarci, noi am fi numit pur şi simplu antiquarcii quarci şi quarcii antiquarci".

vlad

Nici o problema. Castravetele nu s-a suparat. Zi mai bine ce te face fericit(a).

vlad

Deci?

Pasamite suntem prea tineri ca sa ne dam cu parerea despre fericire.

Când o sa fim batrâni, o sa ne dam seama ca fericirea se culege in firimituri, pe drum. Ca nu exista o mare fericire, la care sa incercam ajungem, nicaieri, nici macar in America. Când scriu aceste aiureli, in dreptul  geamului meu niste copii se joaca si se aud niste pescarusi. Daca as fi batrân, mi-as da seama ca asta e fericire.

dentist

O poveste Sufi ne istoriseste despre un mare mistic care traia in liniste si singuratate pana cand a fost trezit intr-o zi de un mesager de la Dumnezeu. Misticul s-a frecat la ochi si s-a ridicat pentru a vedea prezenta angelica stand inaintea lui.
"Dumnezeu este foarte multumit de tine", a spus ingerul. "Rugaciunile tale au fost auzite si acceptate. Eu sunt aici ca sa-ti indeplinesc dorintele tale. Doar cere si ele iti vor fi imediat indeplinite.
Misticul era confuz. "Ai ajuns un pic cam tarziu.", a spus el. "A existat un timp cand aveam nevoie de multe lucruri, si aveam multe dorinte, dar acum nu mai am. Dorintele mele au disparut. Eu m-am acceptat pe mine insumi si sunt multumit. Nici nu mai conteaza pentru mine daca exista sau nu Dumnezeu. Eu continuu sa ma rog, dar doar pentru ca eu ma simt bine facand asta. Ma rog la fel cum respir. Ai venit prea tarziu, eu nu mai am nici o dorinta."
"Dar Dumnezeu s-a oferit", a spus ingerul. "Nu il pot supara pe Dumnezeu spunandu-i aceasta. Te rog, de dragul meu, cere ceva."
"Ce sa cer?" a spus misticul. "Sunt fericit si implinit. Nu imi lipseste nimic. Totul este perfect. Dar daca tu insisti voi cere; spune-i lui Dumnezeu ca eu imi doresc sa continuu sa raman fara nici o dorinta. Da-mi lipsa dorintelor."
Meditati asupra aceastei povesti si asupra felului in care fericirea poate fi atinsa prin eliberarea de dorinte si cum se leaga acestea de viata voastra.

textul e copiat.dar e absolut superb.

homefree

Cele 4 adevaruri nobile din buddhism spun exact acelasi lucru (totul e suferinta, cauza suferintei e dorinta, leacul suferintei e indepartarea dorintei, indepartarea dorintei e nobila cale)

vlad

Si totusi, avem dorinte. Sufletul meu e marea ce bate rabdatoare in dig. Sufletul meu e nemuritor, dorinta mea nu o sa ma omoare.

Furnika

Vlad inca mai ai nisip in papuci? Lasa marea, digurile, briza, sufletul si nemurirea. Esti in Bucuresti acum.

vlad