"Locuri cari au fost"

[trix]

Mi-am permis sa parafrazez pe Indianul (ca-i la indemana), intelegeti voi scopul generic, iar acum in mod special ca sa va dau o veste pe-o parte trista, pe-o parte buna (ca orice veste care se respecta).
Partea trista, pentru mine si pentru altii, e ca se inchid "Motoarele"...  :cry: Si odata cu ele se duce si mirajul oazei de sub cer...
Partea buna este ca se renoveaza Teatrul National: http://www.tnb.ro/?page=stiri-la-tnb#60 (mai in josul paginii putin). Sper ca rezultatul cel putin sa nu fie un monstru hidos, cum sunt din ce in ce mai multi in oras. Si sa ajung mai des sa-l vad pe dinauntru  :oops:.

[danhia]

nu pot sa cred ca se inchid. si unde muta sandramaua?

[trix]

Nu stiu inca - dar sper sa aflu in curand si-ti las detalii...
Cine stie daca are sa mai fie la fel? O sa-mi lipseasca senzatia de libertate si lipsa de griji si de oameni vii, care mai simt si viseaza...

[danhia]

imi e nespus de dor de Bucuresti. Nu neaparat de locurile pe care le stiam, ci de atmosfera din locurile alea.
Vad si aici , rarisim ca nu prea am timp , oameni care ies prin oras, frecventeaza localuri d-astea. insa nu reusesc de niciun fel sa intru in amosfera .:( cred ca am home sick de vreo luna.

[trix]

Ai dreptate, e chestiune de atmosfera, de feeling. Intre timp atmosfera de la Motoare sa mutat la MŢR (adicatelea Muzeul Taranului Roman, si-s norocoasa ca e la 2 pasi de biroul meu).
E frumos in Bucuresti zilele astea, cred ca si mie mi-ar fi dor... Au inceput sa "miste" oamenii, aseara am fost pe Lipscani/Blanari etc. - spre surprinderea mea totala era plin de oameni - care se plimbau. Mi s-a parut extraordinar! (unde se arata ce defecta sunt si cum mi-a modificat perceptia "despre lume si viata" statul intr-un birou de la 12 ore pe zi in sus) Mi-e dor de o plimbare pe stradute, am eu stradutele mele cu liniste...

[tapirul]

eu, la "Locuri care au fost", o sa pomenesc renumita (pentru unii) Cecenie... banuiesc ca multi dintre voi nu o stiti, sau o stiti asa cum a ajuns dupa perioada ei de aur. Cecenia era barul din spatele lui B2, in Grozavesti (nu stiu cum se mai numeste acum). Inca de pe vremea cand in campus nu era voie sa se vanda bauturi alcoolice (da, a existat o astfel vreme, trebuia sa ne ducem in gara Basarab pentru o bere). Ei bine Cecenia, teoretic, nu este in campus (ca este in afara aleei care delimiteaza campusul); initial fusese un soi de birt de arabi cu shaorme si ce-or mai fi avut, apoi ss-a transformat in barul ala non-conformist, fara pretentii, cu mese si scaune arse de tigara, fara servit la masa, ce serviciu la masa?? din cand in cand venea cate un barman plictisit sa culeaga sticlele de e masa - trebuia sa te tii de stcla daca mai aveai bere in ea ca o lua alminteri - si dezlipea furios etichetele pe care noi invariabil le lipeam de masa. Acolo am avut noi cele mai bune vremuri, cele mai faine discutii, cele mai brave betii.

[vlad]

Nu ştiu nene dacă mai există Cecenia voastră. Tare mult se schimbă lucrurile, şi mereu spre rău, şi ştiu că vorbesc ca un boşorog, dar aşa e.
Trix, să mă ierţi, dar ce legătură are MŢ cu Motoarele? Băi nene. Horia Bernea făcuse ceva incredibil de frumos pe care actualii şefi nu încetează să-l chicizeze şi să-l strice constant în ultimii ani. Auzi, "Cafeneaua ţăranului". Cum adică, nene, "Cafeneaua ţăranului"???? Ăştia chiar vorbesc serios?
Iar cartierele vechi sunt în continuu măcinate, arse, umplute de excremente, violate, etc.
Cât despre noua viaţă culturală a Bucureştiului, pffffff. Mă plimbam şi io liniştit, pe Ion Bogdan-Caragea Vodă-Polonă (o parte a cartierului copilăriei pe care încă n-au dibuit-o căcănarii nou-îmbogăţiţi). Până la urmă am ieşit pe la Institutul Francez, am intrat în Ioanid. În Icoanei, o manifestare a MŢ. Nişte puşti stăteau pe jos, fumau narghilea şi pictau tricouri. Ce legătură are asta cu ţăranul român, poci să întreb? Pe copaci, nişte poze, şi nişte hârtii pe care scria "TOLERANŢĂ toleranaţă TOLeranŢĂ", "DiverSITATE diversitate", etc. Give me a break.
Mai departe, pe Arthur Verona, mare manifestare culturală mare. N-am înţeles nimic din ea. Pe de o parte, era invitată orchestra de cameră Radio. Pe de altă parte, nişte arhitecţi puneau nişte poze pe la nişte tarabe. Până aici, merge. Dar la celălalt capăt, vis-a-vis de Biserica Anglicană, nişte puştani mâzgăleau pereţii unei case vechi. Grafiti, artă nene, ce ştim noi. Asta în semn de respect faţă de Bucureşti, parcă. Prinprejur, toată floarea culturală a Bucureştiului, recte puşti cu tunsori cretine emo şi rebelde, aşezaţi pe trotuare şi bâţâind din cap oligofren la muzica din căşti. Triplu bleah.

Da, sunt un boşorog retrograd. Da, nu-mi place grafiti, nu cred că orchestra Radio ar trebui să acompanieze nişte golani de la Tonitza care bâzgălesc zidurile. Iubeşti Bucureştiul? Du-te şi sparge geamurile monstrului de tablă şi sticlă pe care l-au ridicat lângă Armenească: aud de la prieteni armeni că deja structura de rezistenţă a bisericii se crapă, după ce s-au chinuit câţiva ani să o refacă. Sau măcar scuipaţi în el de bloc infam. Cu toţii. Nu, cluburile nu sunt cultură, viaţa de noapte a Bucureştiului e de fapt o adunătură de căcănari care tuşesc acum la manelele pe care le ascultau când erau mai pârliţi. Mergeţi la Sala Radio, da puneţi-vă barem o cămaşă cât de cât când mergeţi la Sala Radio, că nu e cool să veniţi în bermude. E greţos. Nu mai mergeţi la Cărtureşti, e un magazin snob care vinde doar coperţi frumoase între care fie zac pârţuri, fie pagini care rămân veşnic necitite şi care ar fi meritat o soartă mai bună.

Bucureştiul, cât mai e, e în cu totul şi cu totul şi cu totul altă parte.
Mă scuzaţi, vizuinişti, trix, cerb, etc., nu cu voi vorbeam desigur, ci aşa, singur. Nuş ce m-a apucat.

[trix]

Vlad, eu te inteleg, intr-o oarecare masura. Dar ce nu vezi tu este ca oamenii pe care eu ii intalnesc la Motoare, la carciuma de la MŢR sau in Loft de exemplu, ignorand pleiada de pusti emo et co., sunt oamenii care citesc, care merg la concerte (poate mai putine la Ateneu, dar fie...) - oameni care stiu sa vada frumusetea din interiorul Muzeului Ţaranului si care au vazut TNB-ul si din interior (si nu numa'). Sunt sigura ca pe unii chiar ti-ar placea sa ii cunosti, in real life terms. Deci mie nu-mi pare rau pentru Motoare asa cum se vad ele din afara - ci pentru unii dintre oamenii pe care ii vedeam acolo, si pentru ca era un loc rupt de lumea "reala", rupt de asfalt incins si de beton si sticla in care zac zi de zi, un loc in care eu, cel putin, pot sa mai vorbesc despre o carte si despre o muzica si despre un vis, cand si cand. Si sa mai vad si stelele, cateodata, fara sa am chiar tot iluminatul stradal in ochi.
Ti-am povestit in alta parte ce am cautat eu la Street Delivery duminica seara. Nu stiu daca povestea aia de dimineata de care-ti ziceam, cu vecinii de pe Arthur Verona - care mi-ar fi placut, pentru ca mie-mi place sa ascult pe cei mai in varsta povestind - era chiar ce reiesea din afis. Poate din pacate nu...
Iar cu grafitti - well, cred ca ideea vine dintr-o arie mai post-industriala asa, si ca urmare cred ca-i mai potrivit sa-i "mute" intr-o zona de genul asta. Stiu gramada de fabrici mai mult sau mai putin in functiune care sunt suficient de slute per se si slutesc si orasul, carora poate ca le-ar prinde bine. Nu consider ca-i arta - sau in orice caz mai are pana acolo, cale lunga, sa-i ajunga, dar in unele cazuri chiar serveste ideea de frumos (si am vazut cu ochii mei, da' pe alte plaiuri mai putin mioritice). Unele lucruri trebuie sa "mearga" impreuna, iar felul in care le-au adunat week-end-ul asta n-a fost cel mai fericit. Nu stiu, ma gandesc. Poate daca eram, demult, mai curajoasa si mai destupata la minte, acum eram arhitect si le dadeam lectii...
Din pacate insa, am ajuns cam blazata si cam obosita ca sa mai am reactii ca a ta. Poate ar fi mai bine ca tine.

[danhia]

ptiu drace ca te enervasi.

cu toate astea , vlad eu ii duc dorul. poate ca se vede putin altfel de la departare, poate toate amalgamurile alea din Bucuresti au o aroma mult mai bogata decat orice gri ordonat de prin alta parte. si emo kids care stau oligofreni sub copac imi sunt parca mai simpatici decat niste pusti care dorm in voma pe pardoseala unei toalete din vreunui local occidental.
si ma trezesc ca imi e dor de darapanaturile din Bucuresti amestecate si blocuri de sticla, si asta mai ales cand merg pe strazi care seamana una cu alta, cu case identice, cu plan urbanistic identic cu orasul invecinat.
cred ca Bucurestiul de azi e exact ca si romanul de azi. un pic de la tara, cu oleaca de poleiala si spoiala, dar in esenta vesel si plin de viata.
Tot te vad suspinand dupa gratia Bucurestiului pe cand era Mic Paris, pe cand oamenii erau mai eleganti( mai de la departare asa cred caci altfel societatea buc anil02 20 era si ea plina de lichele) taranii erau mai tarani doar pt ca aveau tarabe si vindeau castraveti din gradina nu de la turci, dar indraznesc sa  vreau sa te contrazic. As vrea sa te opresti putin din oftat si sa te uiti in jurul tau, sa gusti putin occidentalism, si apoi sa te intorci in Bucuresti. O sa vezi cat de real e, catpoate fi de ''altfel'' si cat de mult poate sa vibreze. Nici nu-ti dai seama ce traiesti si asta ma enerveaza la tine.Nah ca acuma m-am enervat si eu.

[trix]

Da, si asta - danhia ai dreptate - si cred ca vibratia aia de care zici vine din oameni, asa cum sunt ei, mai buni sau mai rai, mai seriosi sau mai lichele, mai educati sau doar visatori...
Ce zici tu imi aminteste cumva si de ce citeam deunazi (nu mai tin minte unde insa), si anume ca poate televiziunile noastre insetate de iesit din comun ar trebui sa faca o transmisie in direct dintr-un orasel din Germania sau din Elvetia, ca sa arate cum isi vad oamenii de treaba. Dar cum stim cu totii ca mai ales bucurestenii "se afla in treaba" mai mult decat isi vad de ea... peste tot exista niste motive. :!:
Si, da, poate ca tuturor ne e dor de calm, de liniste, de senin si de lucruri curate, de frumusete in sensul pur sau doar elegant... dar in lumea in care traim, si mai ales in Bucuresti, totul se misca pe fast fwd incat eu ma simt silita sa gasesc asemenea lucruri peste tot, acolo unde si atat cat se poate. O sa-ti povestesc, Vlad, intr-o zi despre Paris si despre urateniile lui, desi poate n-ai sa ma crezi (si desi iti jur ca n-am vazut oras mai frumos, mi se pare ca respira frumusete si ca e probabil singurul din lume in care m-as muta, cu mintea de acum)... Eu asa imi mai dau seama ca Bucurestiul - al tau, al meu, al altora si-al danhiei din amintire - are lucruri frumoase aproape la fiecare pas. Cateodata mi-e greu sa le vad. Incerc doar sa nu uit ca exista.

[vlad]

Voi îmi aduceţi aminte de o fată care îmi spunea că e normal ca un port să fie decrepit şi mizer, face parte din farmecul lui. Aşa e. Însă eu nu m-am distanţat suficient de Bucureşti, ca să mă pot bucura de pitorescul ororii care are loc în el. Desigur, mă bucur de autentic, şi îmi face plăcere să trec în fiecare dimineaţă prin atotmirositoarea Piaţă a Sudului, mă plimb de nebun prin bazaru lu Nichi Scorpionul, m-am îndrăgostit de Rahova şi trag de feare într-o sală din Ferentari. Nu ştiu mare lucru despre Bucureştiul anilor 20. Ceea ce detest sunt două chestii: mai întâi de toate, noii îmbogăţiţi, care, dacă ar putea, ar dărâma şi Muzezul Ţăranului, şi Patriarhia, şi tot, ne-ar demola pe toţi şi ne-ar vinde cu mai puţine remuşcări decât ceauşescu, de fapt, iată un cuvând bun, detest aceşti noi ceauşeşti care calcă în picioare oraşul, şi sunt din ce în ce mai mulţi. Iar apoi, legiunile snobilimii bucureştene, care zic că dispreţuiesc manelele, merg în cluburi, se fac că citesc Dilema şi pufnesc neointelectual, dar care de fapt nu înţeleg nimic şi nu sunt în stare de nimic. Arhitecţii (intelectuali!) care construiesc azi noul Bucureşti sunt de 1000 de ori mai condamnabili decât vecinul meu manelist.

Iar Bucureştiul nu o săl urăsc niciodată, pentru eu însumi sunt Bucureştiul. Sunt o parte din el, şi el e o parte din mine. Şi îl iubesc, Danhia, aşa cum spui tu că ţi-e dor de el.

[danhia]

sunt de acord cu tine ca vezi toate mizeriile . dar stii pe de alta parte , nu au cum sa nu fie. evoluam intr-un mod absolut aberant, ceva asa ca o buruiana obligata sa creasca intr-un loc stramt( conditii UE). ne dezvoltam ca societate intr-un mod cat se poate de twisted dar nu are cum sa fie altfel . nu avem cum sa sarim dintr-o data la raceala si ordinea si politetea occidentala, si nici nu mai orbecaim in intuneric comunist.
stau eu aici in Gri-ul meu si socotesc ca e imposibil sa ne dezvoltam altfel. NU avem structura pe care sa construim astfel incat sa semanam si sa fim ca altii. si nu avem nici suficient insight ca sa filtram ceea ce ar trebui sa invatam si sa adoptam.
De aici snobilime, de aici cladiri claie peste gramada, de aici furia asta de a ne insusi tot ce e nou si de a condamna tot ce e vechi, fara insa a ne regasi in vreun fel in noutate. E greu de tot , si e cumplit cum se intampla lucrurile. Dar vor merge in continuare la fel. vom invata improvizand si gresind mult , iar de recladit Bucurestiul nu-l vom recladi decat dc-l vom darama. As aminti aici ca maj capitalelor europene au fost reconstruite dupa razboi  fara sa treaca insa printr-un comunism atat de drastic cum a fost la noi.
en fin, e un spectacol zic eu .
insa uneori ma simt si eu ca un paritne care-si vede copilul schilodit si antrenat in fel si fel de anturaje mizerabile. cu toate astea inca ma regasesc in Ceea ce inseamna Bucuresti mai mult decat m-as regasi vreodata printr-un parc englezesc cu frunza copacului taiata milimetrian si zambind glacial catre necunoscuti, care la randul lor zambesc si ei absent deopotriva.
ps. sufar de dor de casa de vreo 2 sapt. ma scuzati daca ma ambalez. :!:

[tapirul]

asta este poveste veche, de fapt. Patapievici demonstreaza tare frumos, in "7 conferinte despre situatia de fapt" ca noi romanii asa am abordat modernitatea inca de la inceput. El foloseste metaforele "altoire" (modul in care a evoluat, organic, in ceea ce numim acum Europa occidentala) si "aruncare la cos" - preluare nediscriminata a modernitatii.

[trix]

Copii dragi, iar ajungem la discutia cu formele fara fond - care e istorica, as zice... Si va jur ca de la o vreme incoace mi se pare ca incep sa vad bucati de Franta decupate si lipite in Bucuresti. Desigur, ft probabil nu-s cele mai fericite bucati, si evident consumerismul urla tavalindu-se fericit, dar asta e... As prefera sa le vad pe alea din muzee, cu "aceasta sala a fost renovata si amenajata cu sprijinul XYZ", unde XYZ = mare firma din ind. petroliera mondiala. Totusi urasc de-acum ziua in care are sa mi se spuna, in orice magazin, "buna ziua, doamna"/"la revedere, doamna"/"o zi buna, doamna" - clisee pe care le uram in Franta din toate puterile, pentru ca erau, sau poate doar mi se pareau mie, cumplit de false. Prefer sa fiu ignorata natural - pentru ca macar asa traiesc cu impresia ca omul ala e viu si misca si are alte ganduri decat prezenta mea (indiferent cat de banale sau triviale ar fi ele) si nu este o masina de salutat cu zambet.
Pe de alta parte, Vlad, tare incep sa ma tem de ce-ai crede despre mine daca m-ai intalni pe strada sau intr-un context "social"...

[danhia]

cum asa? esti emo? ;D

[trix]

Danhia, si acum ma hlizesc (colegii de birou cred ca m-am tacanit - nu ca n-ar avea deja unele indicii...). Totusi - sunt cam batrana pentru asta...  :whistling:

[Furnika]

Totusi urasc de-acum ziua in care are sa mi se spuna, in orice magazin, "buna ziua, doamna"/"la revedere, doamna"/"o zi buna, doamna" - clisee pe care le uram in Franta din toate puterile, pentru ca erau, sau poate doar mi se pareau mie, cumplit de false.

Nu mi se par neaparat false, sunt indiferente.
Pe mine ma calca pe nervi expressile de genul:
- un bun sfarsit al diminetii
- un bun sfarsit al serii
- un bun inceput de dupa-amiaza sau chiar (poate exagerez)
- un bun inceput al sfarsitului dupa-amiezii.

[trix]

Furnik, mi se pareau false din cauza zambetului aferent... sau, poftim, de complezenta. Nu stiu, poate sunt doar o expresie de civilizatie la care eu n-am ajuns. Dar senzatia de artificial ma depasea... Iar alea de le zici tu... Dupa mine sunt ridicole, oare ei nu se prind?!

Hmmm... de ce am impresia ca m-am intristat cumva? Just a thought...

Revenind cat de cat ontopic, aseara la Motoare am vazut Heima, cu si despre Sigur Ros... mi-a placut mult. Lasand la o parte muzica - foarte speciala, dupa mine, iar Glosoli ma urmareste si acum - partea de imagine mi s-a parut extraordinar de bine aleasa/prelucrata. Iar felul in care oamenii merg la concertele lor, de la 3 la 99 de ani (ca la "Bunul gospodar" si mai multe nu) mi se pare incredibil...

[danhia]

:( eh ce n-as da sa vad si eu astea.
nu poti sa le inreg pe tel mobil pt strainezi?
au aici un club de teatru , dar i-am vazut ieri imbracati in niste costume de animale si albe ca zapezi prin oras strangand bani. nu le pot acorda benefit of the doubt, si cred ca orice spectacol ar face  o sa fie lousy. mai bine stau si ma uit cum ploua.

[trix]

Danhia, uite trailerul: http://www.youtube.com/watch?v=aICEZEwMyUg ! De altfel cred ca filmuletul se gaseste si pe ceva freeware pe net, dar nu stiu unde exact - ca-mi spunea un prieten ca l-a descarcat dupa ce i-am povestit de el... Daca vrei muzica lasa-mi un pm cu adresa de mail si-ti trimit ce mai am eu pe la birou.
Apoi, din cate tinui minte, tu esti in UK (correct me if i'm wrong), da' in cazul asta ai concert cu ei in curand: http://sigur-ros.co.uk/tour/index.php (pe 24 iunie chiar la Londra).
Ieri dupa birou am fost intr-o carciuma unde se canta folk miercuri seara - am plecat pe la 1 jumate... incredibil sa vezi copiii la 20-22-24 de ani cantand Karma ("ai venit/ploaie cu zenit/ne-ai adus nemarginirea noua..."). Eu una ma bucur tare ca mai exista.

[vlad]

În faţa magazinului arăbesc din spatele blocului meu din Rahova, au făcut o terasă cu televizor, pentru Euro 2008. Când nu e meci, bagă muzică lăutărească. Şi manele, bien sur, şi din alea mai vechi.
Aaaa, şi mai toate gagicile umblă în fustă scurtă :)

[trix]

Merci de idee, zic  ;D - tot nu pot sa vaz meciurile acasa, ca ieri mi-au taiat lumina! :oops: (Am petrecut o parte de noapte ft. romantica, pe intuneric aproximativ bezna, intr-o incercare nereusita de a lucra cate ceva. Mai prozaic a fost dimineata cand n-am putut sa calc, chestiune de care cam sufar...)

[dustweaver]

ps. sufar de dor de casa de vreo 2 sapt. ma scuzati daca ma ambalez. :!:

S-ar putea să-ţi treacă. Nu glumesc. :)

Sau, eu ştiu, poate nu trece, ci-nveţi să-l înăbuşi.

Bucureştiul, cât mai e, e în cu totul şi cu totul şi cu totul altă parte.

Of. Uite-aşa, speram ca generaţia asta (da, "tineretul din ziua de azi") să fie-n stare să identifice snobismul când încearcă să treacă drept artă/ tendinţă/ spirit civic etc. Poate că prea au venit multe deodată... şi tot "odată" e...

Furnik, mi se pareau false din cauza zambetului aferent... sau, poftim, de complezenta. Nu stiu, poate sunt doar o expresie de civilizatie la care eu n-am ajuns. Dar senzatia de artificial ma depasea...

Hehe. Sau:

"Aţi găsit tot ce căutaţi?" Da, de fapt am găsit şi chestii pe care nu le căutam, mersi.

"Cu ce vă mai putem fi de folos în seara asta?" (varianta lungă a lui "hai pa"). :)

Formule pentru menajarea nervilor celuilalt - răspunsul se învaţă tot ca o formulă.