In special pt medici si psihologi-curs NLP Practitioner la Oradea 25-27 mai

[dorothy]

Curs NLP Practitioner la Oradea 25-27 mai

Centrul de Asistenta Psihologica Sistem Psi in colaborare cu NLP Charta incepe in perioda 25-27 mai un  nou curs de programare neurolingvistica.

In cadrul NLP Practitioner inveti si exersezi:

Cum sa-ti optimizezi comunicarea pe mai multe nivele
Cum sa cresti eficienta si satisfactia in munca
Cum sa faci schimbari si sa te dezvolti personal si profesional,
Cum sa folosesti un set de instrumente de interventie in rezolvarea propriilor probleme sau a celorlalti, a conflictelor interne sau externe,
Autocontrol,gestiunea emotiilor negative
Cum poti sa-ti descoperi si sa-ti folosesti potentialul, resursele si capacitatile la cote ridicate,
Cum poti aborda clientii/pacientii mai eficient si cum poti sa ii conduci spre rezolvarea problemelor sau atingerea obiectivelor,
Cum sa dezvolti o relatie de lucru sau o relatie terapeutica profunda

Cursul este destinat celor care lucreaza in urmatoarele domenii:psihologie,asistenta sociala,medicina ,vanzari,marketing,persoane interesate de autocunoastere si dezvoltare personala
Pt. informatii :Tel 0722-850318

Traineri:

Cristian Mihai este formator NLP certificat si recunoscut international, iar in cadrul Asociatiei NLP Interactiv face parte din echipa cu cea mai mare experienta in formari de Programare Neuro-Lingvistica din Romania. Intr-o perioada scurta de timp a derulat formari "open" si "corporate" in domeniul profit si  cel al ONG-urilor.
Nivelul sau de recunoastere, Fellow Member Trainer IANLP (Formator Principal Certificat), este in prezent cel mai inalt nivel de formare NLP recunoscut international in cadrul organizatiilor de specialitate. In consecinþã poate furniza formari NLP la toate nivelurile conform standardelor ARONLP si IANLP.

Tiberiu Felber este trainer NLP Charta, trainer in Management de proiect si Managementul Schimbarii, psiholog, psihoterapeut cu formãri in Programare Neuro-Lingvistica, Psihoterapie si Hipnoterapie Cognitiv Comportamentala, Psihoterapie Experientiala, Hipnoza si Psihoterapie Ericksoniana, specializari in abordarea de tip Harm Reduction a dependentei de droguri, Psihoterapie Centrata pe Client - metoda Focusing etc.
Experienta: din 1998 Coordonator al programelor de formare profesionala si manager al Centrului Sistem Psi, cu experienta in managementul proiectelor cu finantare externa, internationale si nationale, experienta in consiliere/optimizare umana si psihoterapie, coaching si supervizare, activitate de optimizare si evaluare a dezvoltarii strategice desfasurata in institutii si asociatii profesionale etc.

Numarul de locuri este limitat.

[A CERB]

Dorothy, I think you're not in Kansas anymore. Esplica te rog in doua randuri de ce ar interesa pe medici cursul matale. Multumesc anticipat.

[dorothy]

Ei bine,din experienta cursurilor anterioare,participantii au fost in mare parte psihiatri,dar si internisti si stomatologi.Cei care au pus bazele nlp in Germania de ex sunt medici.Dar de fapt este un curs de autocunoastere si dezvoltare personala. Daca vrei si mai multe amanunte,cu placere.
D

[tapirul]

pai cerbu chiar asta a dorit, mai multe amanunte. Despre "de ce," nu despre "cine".

[A CERB]

Cu alte cuvinte, prin autocunoastere ajung sa ma inteleg mai bine cu pacientii?

Autocunoasterea este un proces care tine cam toata viata, cred(sper) ca la orice varsta gasim in noi chestii care ne surprind.E adevarat ca tot la orice varsta si credem ca stim tot ce se poate sti despre noi insine.

In afara de anumite trick-uri de marketing gen cum sa parem ca ne intereseaza pacientii( scriem frumos pe marginea foii numele bunicii si al pisicii ca sa para ca ne aducem aminte-nu radeti, am vazut cazuri), nu stiu ce ne poate invata cursul despre comunicarea cu pacientul.  Daca psihiatrii respectivi nu au skills-urile necesare e grav, dar nu prea stiu ce-i poate invata un curs, de-aia am cerut o mostra, ceva.

Eu cred ca fiecare medic are un stil al lui, propriu si personal, iar pacientii care vin la el raman sau nu in functie de cat de comfortabili sunt cu doctorul respectiv. Nu cred ca se merita sa " citesti" ce vrea pacientul si sa-i dai ce vrea din motive de marketing. Ajungi sa uiti cine esti si ce faci acolo.E adevarat ca exista o gramada de chestii subliminale care dau pacientului senzatia ca doctorul este in control, dar nu cred ca abuzul acestor chestii ii creste doctorului productivitatea sau ii scade sansa de liability. Pana la urma, tot cu interesul real si comunicarea naturala si fara fasoane ajungi la inima pacientului. Chiar si pacientii care nu sunt foare inteligenti au surprinzator de multa intuitie si se cam prind daca esti un fals.

Desi am din start un prejudiciu, sunt realmente interesat  cam cu ce se manaca cursul respectiv.

[Qvadratus]

Măi, hai să vă zic de exemplu cîteva probleme care de exemplu mă rod pe mine:
- mi-ar placea să  mă irit mai puţin şi mai rar în relaţia cu pacienţii, mi-ar conveni sa nu-mi implic sentimentele generate de aceste iritări în comunicarea cu ei
- mi-ar plăcea să pot emite genul de mesaje verbale sau non-verbale care să facă viaţa mai simplă atît mie cît şi pacienţilor mei, înafara uşii cabinetului de consultaţii în primul rînd, dar şi în salon
- mi-ar plăcea să-mi abordez pacienţii într-un mod constant structurat, adaptat în mod real tipului de solicitari care există şi nu dorinţelor mele

Îmi propun din cînd în cînd să fac să fie într-un anume fel dar cel mai ades prins în vîrtejul activităţii pur şi simplu nu pot transforma aceste deziderate într-o practica închegată şi coerentă, nu rareori mă las suprasolicitat şi mă angrenez în amănunte fără finalitate.

De ce nu mi-ar folosi şi mie un asemenea curs, nu ?

P.S. Trec peste faptul că X-ulescu Felber se recomandă specialist în 1000 şi una de chestii (e ca şi cum aş zice eu pe carte de vizită ca sunt specialist în purtatul stetoscopului la gît, în luarea reflexului rotulian, în examenul fizic în reumatologie ....etc), mă refer exclusiv la valoarea unui curs care să ajute în optimizarea vieţii profesionale.

[dorothy]

Sunt tare multe de spus

De exemplu
-un mod de exprimare persuasiv prin sugestii nondirective
-limbajul nonverbal-interpretare mai sensibila,perceperea canalelor de comunicare preferentiale pt fiecare si exprimarea tinand cont de acest mod,astfel incat pacientul(sau oricine altcineva) sa aiba senzatia ca esti acolo cu el,ca l-ai ascultat cu adevarat si l-ai inteles.(apropo de ce ai spus tu cerbule,ti-ai pus problema de ce anumiti pacienti se simt confortabil cu tine  si altii nu ?)
De cate ori faptul ca noi intelegem din spusele pacientului rapid ce afectiune are,este perceput de acesta ca graba,lipsa de atentie ?De cate ori ,nu neaparat la servici,cineva ne spune una si  gandeste alta,si de fapt limbajul nonverbal arata ce gandeste,doar ca trebuie atentie din partea interlocutorului ca sa inteleaga realitatea.
Apropo de mijloace de exprimare preferentiale-se pare ca ne exprimam intr-un amestec diferit de proportii vizuale,auditive sau kinestezice(pt cei vizuali ceva arata sau pare intr-un anumit fel, suna bine pt auditivi sau le da un anumit sentiment kinestezicilor) A fost un exercitiu distractiv in cadrul cursului. Trebuia sa vindem in cele trei moduri unei persoane pe rand...o casa,pampersi,un bideu :)))Pe langa ca a fost superhaios(de ex sa vinzi pampersi doar pe canal auditiv !)ei bine,cumparatorul a preferat intotdeauna vanzatorul care avea canalul lui de comunicare
Sunt multe amanunte de acest gen despre care va mai pot povesti daca vreti.
Si Quadratus,eram curioasa,legat de ce ai spus tu,tie ce ti-ar face viata mai usoara in afara cabinetului de consultatii?Ce iti da sentimentul de iritare  cu pacientii in afara cabinetului?

[A CERB]

Cred ca 4 duce din stres acasa.

Evident ca mi-am pus problema, si cred ca am si raspunsul. Doar ca nu sunt dispus sa schimb nimic. Eu cred ca pacientii care sunt obisnuiti cu imaginea paternalista a doctorului si care vor sa iau eu decizia terapeutica pentru ei( "ia-ti simvastatinul, iti spun eu ca e bun" fata de "colesterolul tau nu e foarte mare, dar daca iei simvastatinul iti scade sansa de infarct mai mult decat simpla reducere pentru ca ai diabet iar beneficiul depaseste cu mult riscul") nu ma plac. Dupa cum spuneam in mesajul anterior, eu nu sunt dispus sa-mi mulez personalitatea incercand sa ghicesc ce vrea pacientul, pentru ca sunt convins ca pe termen mediu si lung relatia nu va fi ok. Cand te casatoresti o faci acceptand personalitatea celuilalt, nu incercand sa o schimbi. Asa si cu doctorii si pacientii. Orice altceva mi se pare neonest si contraproductiv.

[dorothy]

Da ,si eu cred ca in acea situatie cu pacientii ai dreptate.Dar apropo de casatorie (si nu numai) sa-ti dau un exemplu de amanunte care pot induce in celalalt diverse sentimente. La inceputuri -cand partenerul  spune ceva,stam si ascultam,privindu-l in ochi,aplecati un pic in fata,aprobandu-l din cand in cand cu cate un ihi,sau un comentariu.Apoi ,dupa un timp,ascultam si citim ziarul. Auzim,intelegem poate la fel ca in prima situatie. Dar cand crezi ca partenerul a simtit ca ceea ce spune are importanta,ca e inteles,ca esti acolo cu el\ea?
Conteaza pt tine ca pacient\sot\interlocutor sa simti ca esti important pt medic\sotie\...?
Daca simti asta,nu esti oare mai dispus sa iei ceea ce spune celalalt drept ok?
Mi se pare ca ,de multe ori,mici amanunte ne pot schimba viata in bine.

[Qvadratus]

Cred ca 4 duce din stres acasa.

Nu, nu ma refeream la asta, dar ce-i drept nici nu am incercat sa fiu mai explicit.

ce ti-ar face viata mai usoara in afara cabinetului de consultatii?Ce iti da sentimentul de iritare  cu pacientii in afara cabinetului?

Inainte de a-ti raspunde fac o remarca:
Parerea mea este ca prin natura relatiei medic-pacient, riscul de transfer dinspre pacient catre medic al diverselor probleme este (poate) mult mai mare decit in alte profesii in care practicantul lucreaza direct cu individul. Ca atare esti obligat sa-ti formezi un fel de .... sa-i zicem conventional "ecran" care sa defavorizeze empatizarea si/sau transferul riscului biologic ori dezagrementelor emotionale la care este expus pacientul catre tine ca individ (si asta numai in mare, zis). Comentez in subsidiar numai un singur amanunt (esential, as zice):
- pacientul se pune in raport cu tine intr-o pozitie vulnerabila emotional, relational, energetic, biologic. Asta pe deoparte iti ofera acces la el dar in acelasi timp ridica la maxim capacitatea de a interfera si de a te situa in pozitie "de rezonanta" cu individul respectiv si, de aici o mare parte a riscului de transfer.

In conditiile formarii unui "deflector" implicit necesar practicantului, e mult mai greu sa dezvolti capacitati de relationare interpersonala pe care sa le minuiesti eficient ca instrumente valide in relatia profesionala medic-pacient.

Si acum sa iti raspund:

Eu am un mediu de lucru plin de solicitari contradictorii, manifestate ubicuitar in mod agresiv. Asta probabil tine de fondul cultural al mediului in care ma invirt. Paradoxul in care ma aflu, este ca m-am intors intr-o zona unde mi-am petrecut viata scolara, crezind ca asta nu-mi va genera nici o problema. Am fost foarte incintat odata plecat la studii, sa constat ca ma adaptez foarte bine oriunde m-am dus, ignorind faptul ca poate "adaptarea" nu era decit o compatibilitate intre mine si mediile in care ajunsesem. Cu alte cuvinte am realizat ca de fapt eu m-am adaptat atit de bine fiindca in nici un caz nu apartineam mediului de unde am pornit. Reintors la punctul de plecare, m-am trezit intr-o societate cu care nu aveam aproape nimic in comun. Poate ca nici asta nu ar fi fost o problema chiar asa de mare, dar grevat de arhetipurile/ schemele puse la punct in anii de formare intr-o alta arie culturala, am inceput sa am probleme.

Acest lucru se vede cit se poate de clar printre altele in relatiile cu pacientii, pur si simplu modul lor de interactiune ma da si acum pe spate. M-am obisnuit peste 10 ani cu anume profiluri si acum trebuie sa-mi regindesc toate protocoalele de interactiune.
Uite, de exemplu un lucru atit de simplu cum este acel spatiu personal de 80 cm (minim 50) in jurul tau aici nu valoreaza nici cit o ceapa degerata. Una doua ti se baga in el atunci cind solicita ceva. Cit esti in cabinet e OK intr-un fel (desi si aici dupa ce termini manevrele cauta sa ti se bage sub nas), cum ai iesit din el cum incepe un fel de balet. Evident ca asta e o sursa de iritare si aceasta sursa introduce "zgomot" de retea in relatia de comunicare. 

[Qvadratus]

Pentru mine o alta problema este relatia publica, adica ceeea ce eu definesc ca fiind complexul de interactiuni care guverneaza inafara cabinetului/ salonului comunicarea mea cu pacientul.
In anii anteriori mi-am format o serie de scheme de mesaje non-verbale, de atitudini, un anumit stil de comportament si de imbracaminte care cel putin din punctul meu de vedere favorizau anumite tipuri de relationari. Din nou, ajuns aici am constatat ca aceste scheme rodate si verificate trebuiesc inlocuite.

Evident ca dorintele mele tind spre conservarea vechilor algoritmi si spre pacienti care sa semene cu ceea ce stiu eu ca "ar trebui" sa fie, dar realitatea din jur impune sa-mi redefinesc schemele.

In mare cam despre chestiuni de acest gen am vrut sa spun.

[vlad]

Deşi eu unul nu mi-am început o analiză personală, nici nu mai vorbesc de formare, şi probabil că nici nu voi începe vreodată nici una nici alta, şi deşi nu ştiu prea bine cu ce se mănâncă NLP, aşa că habar n-am dacă sunt on-topic, cred cu tărie că le datorăm pacienţilor noştri să fim nişte oameni echilibraţi. Un economist trebuie să fie un om echilibrat în primul rând pentru el însuşi şi cei apropiaţi; pe noi ne obligă şi deontologia. Există numeroase păreri că pentru un psihiatru, indiferent dacă el e de părere că are nevoie sau nu, ar trebui să fie obligatorie o formă de psihoterapie personală, şi, nu numai că sunt de acord de principiu, dar nu văd de ce regula asta nu s-ar aplica tuturor medicilor, ţinând cont de faptul că, după cele câteva studii din domeniul ăsta, non-psihiatri se descurcă mai greu, în timp, cu empatia şi cu disstresu personal.
Am zis de principiu. Pentru ca, voilà le hic, nimenea nu ştie ce fel de psihoterapie ar fi mai bună, la care se adaugă problema: ce psihoterapeut ar fi mai bun, la care se adaugă problema că într-o analiză serioasă, nu gasesti solutiile de la bun inceput, ci mai intai scoti la iveala un morman de anxietati si probleme, cand tu ai nevoie de echilibrul ăla aici şi acum şi nu mai târziu, că nu poţi să-ţi pui cariera on hold. (La care se adaugă problema, uriaşă, în România, a PRETULUUUUUUUUUI psihoterapiei, şi, à propos, cât costă cursurile alea, Dorothy? Am presimţirea că e sensibil mai mult decât îmi permit io, care n-am copii de întreţinut.)

[dorothy]

70 euro\modul,un modul inseamna de vineri pana duminica aprox 7-8 ore pe zi.
Eu sunt medic stomatolog si preturile pt formarile noastre de cele mai multe ori le depasesc pe astea.
Q tu pari sa fi nimerit intr-o tara latina dupa descrierea cu nerespectarea spatiului minim :). Am avut si eu o persoana care se purta asa si chiar ma simteam stresata.

[vlad]

Care formări, cele de medic stomatolog? Eu sunt rezident la psihiatrie, actualmente în stagiul de neurologie, fără vreun spor. Ca să îmi plătesc chiria, nu m-aş descurca fără al doilea job.

4, riscurile de care vorbeşti, cu deflectoru şi relaţiile interpersonale, cred că e o problemă reală, dar pusă prost. Pentru că în principiu e clar că sentimentele implicate în relaţia cu pacientul (care sunt orientate către acesta din urmă) şi sentimentele negative pe care tu le trăieşti în faţa suferinţei (orientate către tine) sunt lucruri foarte diferite, care se intersectează doar la un nivel bazal, atavic, dacă vrei. Ăsta e un lucru care merită "învăţat" şi se pare că se poate: să nveţi să separi aceste două categorii de sentimente, favorizându-le pe alea bune. Asta înseamnă de fapt, profesionalism.
Însă conform studiilor ălora de care vorbeam, aproape toţi medicii sunt pe o pantă descendentă în privinţa asta, de-a lungul carierei. C'est à dire că degeaba îşi construiesc tot soiul de deflectoare, astea stau în calea relaţiei cu pacientul, dar sunt total ineficiente în privinţa relaţiei cu tine însuţi. Nu te protejează în nici un fel. Serios.

[vlad]

Părerea mea.

[Qvadratus]

Tara "latina" in care sunt este Ţara Moldovei, mai precis. Facultatea, stagiatura si Rezidentiatul le-am facut in Bucuresti. Am mai putin de 2 ani de cind am schimbat barca. Sincer, lucuruile chiar erau diferite in enorm de multe privinte, in ceea ce priveste ce am spus mai sus. Evident, pina la urma ma voi adapta, dar destul de greu.

Vlad, nu traiesc sentimente negative in fata suferintei, probabil ca m-am exprimat intr-un mod nu foarte clar, sentimentele mele negative deriva din diferentele modalitatilor de interactiune care mie mi se par utile si cele care li se par utile pacientilor.
Am vorbit despre "deflectorul" cu pricina pentru ca defavorizind empatizarea (si nu numai), prin procesul rutinei de zi cu zi ajunge sa vicieze inclusiv comunicarea. De la deficientele de comunicare deriva multe probleme.
Evident ca nu este asta singura problema, este doar una dintre ele si evident ca cele doua tipuri de sentimente cel putin la nivel constient incerc sa le separ. Subconstientul insa nu intotdeauna este insa de aceeasi parere, cu asta sper ca esti de acord. In subsidiar ti-as spune ca in raport direct cu pacientul nu prea mai am sentimente (le inlocuiesc cu destul de mult succes-nu intotdeauna-cu atitudini profesional corecte/morale/valabile), dar asta e o alta problema.

Sunt in esenta citeva probleme simple: te folosesti de pozitia ta ca sa guvernezi situatiile sau te lasi guvernat si atunci tragi consecintele. Eu venind initial aici cu modele de relatii valabile in alte parti am dat ocazia unui cumul de situatii sa ma guverneze. In asta sunt implicate si chestiuni precum dorinta de a ma localiza de la bun inceput intr-o anume nişă profesionala, de a exploata rapid anumite oportunitati, s.a.m.d.
Intr-o alta ordine de idei incerc in mod constant sa şuntez sistemul de aici si asta imi cere efort permanent, iar necesitatea de a face constant fata unui alt sistem pe care incerc sa-l impun de unul singur imi maninca resursele de disponibilitate.

[tapirul]

acum Q, poate ca exista o explicatie alternativa neadaptarii tale la tara de bastina; intre cand ai plecat din moldova si cand te-ai reintors, tu te-ai schimbat major (pe langa faptul ca si mediul s-a schimbat). For one, ai crescut si te-ai maturizat. Faptul ca te-ai adaptat atat de bine bucurestiului, dar in schimb nu te mai adaptezi acasa poate insemna ca adaptabilitatea si flexibilitatea ta s-au modificat (au mai intepenit, ca sa zic asa), si nu neaparat ca un mediu e mai "fit", sau ca apartii mai bine unui mediu decat altuia. That is, it's an age-related factor, rather than pure person-environment fit, in absolute terms. Daca ai fi stat pana la varsta asta in moldova si abia acum te-ai fi dus in bucuresti poate nu ai mai fi fost asa de adaptat cum ai fost cand te-ai dus acum 15 ani.
Apoi, nu suntem niciodata independenti de mediu. Bucurestiul te-a format intr-un anumit fel (pentru ca erai mai flexibil, datorita varstei). Neadaptarea acasa e (poate fi) rezultatul acestei modelari. In mod paradoxal (aparent), faptul ca esti (ai fost) usor adaptabil te face sa nu te mai adaptezi back home. Paradoxul inceteaza a mai fi paradox daca introduci in ecuatie scaderea in felxibilitate datorata varstei. Acum 15 ani te-ai fi adaptat oriunde, inclusiv acasa (datorita marii adaptabilitati), soarta te-a dus intr-uin anumit mediu la care te-ai adaptat foarte bine, te-ai modelat pe el (daca erai rigid si neadaptabil acum 15 ani, nu ai fi facut multi purici in bucuresti - avem exemplu colegului de camera al lui dragos - si nu ai mai fi declansat lantul de evenimente care au dus la situatia actuala). Dar soarta te-a tinut in mediul ala un numar de ani, suficient cat sa iti scada nivelul de adaptabilitate. Sau, ca sa fac o comparatie, acum 15 ani erai plumb topit, puteai sa fii turnat in orice matrita, acum insa esti plumb intarit, format pe o anumita matrita; sa incerci intri in alta matrita trebuie ori sa te retopesti (foarte dificil, dezvoltarea umana e in general unidirectionala), ori sa fortezi forma actuala in matrita asta, cu riscul de a te damage.

[Qvadratus]

Vezi ca intre timp am mai editat ultimul post.

[Qvadratus]

Nu te contrazic Tapire, nu neg ca ai dreptate si ca adaptabilitatea mea a scazut cu virsta. Ramin totusi in esenta mai adaptabil ca multi altii (parerea mea). Aici e un paradox (asazis), adica daca ma sparg in figuri ca sunt usor de colorat de ce nu sa lipese culoarea de mine, nu ?
Sincer sa fiu consider ca daca ma schimb in anumite privinte nu as mai fi eu insumi, ceea ce fac si modul in care fac deriva din ceea ce sunt.
Acuma n-o sa-ti dau eu lectii tie, care ai fost obligat sa treci peste diferente culturale mult mai mari (de la societatea din Ro la cea din SUA), dar sincer sa fiu e mai greu sa treci peste niste lucururi si sa le accepti daca le dispreţuiesti......(îţi sună cunoscut cumva ?)

[tapirul]

evident ca e o combinatie de multi factori. Parerea mea este de fapt ca cu varsta nu devenim in mod absolut mai putin adaptabili si flexibili (astea le consider stabile traits, ca si pe cele de personalitate - desi vlad ar putea sa ma contrazica aici), ci devenim mai comozi si credem ca suntem mai putin adaptabili (ne serveste interesul de a nu mai pune asa de mult efort in a te adapta). Probabil ca suntem la fel de adaptabili - sau comparabil - cu acum 15 ani, ce ne trebuie insa e un motivator mai puternic.
Nu's ce filozof spunea ca omul e o fiinta dezgustator de adaptabila.

PS apropo de experienta, uiti adaptarea la cultura japoneza...

[tapirul]

apropo de paradoxul tau ("daca sunt adaptabil de ce puii mei nu ma adaptez?"); in teoria mea, aparentul paradox este generat de faptul ca adaptabilitatea functioneaza la cel putin doua nivele. Sa ma explic: "a te adapta" insamna, in principiu, a te schimba (te schimbi ca sa te potrivesti situatiei, ideilor, etc). Insa ne putem schimba la cel putin doua nivele: la nivel exterior doar (comportamental), sau la nivel  comportamental PLUS la nivel intern (valori, norme, filozofii). Sa dau un exemplu concret: eu m-am adaptat la nivel extern (comportamental) societatii americane: ranjesc ca ei, spun "That's great!" even if I don't give a rats' ass, I am political correct, etc etc etc. Ma comport ca ei pentru ca imi face viata mai usoara. M-am adaptat. La nivel intern, insa, de principii morale, norme, valori, etc aleg sa NU ma adaptez. Nu vreau sa devin american, nu vreau sa internalizez "american way". De aici, precum poti deduce, numeroase conflicte si surse de stres; pentru ca sunt fortat sa traiesc o viata dubla (cam cum traiam pe vremea comunismului).
Banuiesc ca si la tine e ceva similar, te poti adapta la situatia prezenta la nivel extern (si la asta te referi cand iti spui "sunt adaptabil"), dar nu vrei sa te adaptezi intern, sa internalizezi. Faptul ca nu vrei nu ineamna ca nu poti, recte nu inseamna ca esti inadaptabil. Esti adaptabil, da' culoarea nu se prinde de tine pentru ca (copnstient sau inconstient) nu vrei sa se prinda. Este diferenta dintre a alege o vopsea lavabila si una permanenta. Eu aici am ales una lavabila, nu ma schimba in esenta mea.

PS in contrast cu cele spuse mai sus, in relatia mea cu toshiko si cultura japoneza accept sa ma schimb si intern, desi schimbarea e mai lenta si mai putin observabila.

[dorothy]

Salut la toti!
Weekendul asta am avut al treilea modul de nlp. Am invatat lucruri interesante-cum sa imi schimb un comportament nedorit,calibrarea-cum sa detectez la interlocutor semnele care arata o stare-de buna dispozitie,de suparare,cand minte si cand spune adevarul,cum sa determin la o anumita situatie care nu merge de ce se intampla asa si de ce as avea nevoie ca sa fie altfel.
De exemplu-si daca radeti de mine e ok-dupa 9 ani de casatorie am divortat-ei si acum,a mai trecut catva timp si incep sa primesc invitatii in oras de la diverse persoane. Nu am f mare experienta,nu mai sunt chiar in largul meu si....imi tremura mainile pt ca am emotii. Si cand e cazul si cand nu e.Ei bine am facut exercitiul respectiv cu schimbarea comportamentului nedorit...si chiar aveam o intalnire la o inghetata in seara aia...ha ha-nici mie nu mi-a venit sa cred,dar chiar nu mi-au tremurat mainile.
Quadratus,mi-a spus Tibi ca la sunat cineva din Moldova. Tu erai?
Chiar,daca sunteti curiosi,asta e situl:www.sistempsi.ro sau www.nlpcharta.ro. Primul e mai bine pus la punct si actualizat.
D

[Qvadratus]

Nu, nu eram eu cel care l-a sunat pe acel Tibi de care zici.

P.S. La mine e vorba de Moldova by Ro, nu de cea by USSR