Doctorii si meseria lor - despre unele laturi diabolice din imaginarul colectiv

[vlad]

Trebuie sa recunoasteti ca, in constiinta populara, medicul nu are doar imaginea de om superior, intelept, care merita respectul, caruia ii duci curcanul, etc.

Mai exista o latura a arhetipului "doctor" foarte intunecata. Dovada cea mai buna este ca "doctorul" face parte din legiunea de personaje infricosatoare ale copilariei, alaturi de balauri, capcauni, sau, ma rog, pokemoni de tot felul. In literatura veacurilor trecute, gasim adesea doctori infernali, care experimenteaza pe cadavre, care se joaca de-a Dumnezeu, etc.

Ce stim despre aceasta latura? De unde vine ea, si incotro se indreapta?

[homefree]

Zilnic ma iau de mamele care-si sperie copiii cu texte ca "stai cuminte, altfel iti face dna dr injectie"... Am ajuns  sa ma rastesc la ele, pt ca nu suport sa ma repet de atatea ori intr-o zi si sa vad ca putin le pasa ca-si stresseaza copiii inutil, de parca i-ar fi adus in spital sa-i pedepseasca, nu sa-i faca bine. Culmea e ca se-ntampla chiar in salonul de scarlatina, unde se face penicilina de 4 ori pe zi (i.v., dar orisicat)

[vlad]

Ai inteles perfect. Chiar ma miram, pana sa citesc ce ai scris tu, ce titlu inspirat si clar am dat topicului! :)

Oare nu ar trebui sa ne intrebam daca aceasta mitologie nu cumva se coreleaza cumva cu realitatea? Pe parcursul facultatii am fost socat de unele lucruri.
Mi-aduc aminte de o prezentare, din acelea mari, de la Fundeni (poate stiti ce prezentari festive si interdisciplinare tin ei). Se vorbea despre cazul "interesant" al unui pacient cu cancer. Cazul era fooooooarte "interesant", toata lumea era fooooooarte "interesata", prezentarea a fost foarte "reusita", "ce misto, nu-i asa", ziceam chiar si unii dintre noi, studentii. Cineva a intrebat la sfârsit care era prognosticul. Vreo 2 luni, si-a dat cu parerea autorul prezentarii. Nimeni nu s-a intristat, cazul era totusi unul foarte "interesant", ne stimulase mintea, ne incântase.

Dar poate divaghez prea mult.

[Qvadratus]

Subiectul e intradevar interesant. Sincer sa fiu cred ca radacinile acestui fenomen se afla in primul rind in modul cum priveau antecesorii nostri hominizi pe lecuitori.
Sa nu uitam ca la rasa caucaziana pina in urma cu vreo 3000 de ani lecuitorii erau vracii, iar la cea africana pina in urma cu doar 200-250 de ani, ca sa nu mai vorbim ca si acum sunt societati tribale la care vindecatorii sunt samanii sau echivalentii lor. Arta vindecarii a fost astfel asociata cu magia si supranaturalul, vindecatorul fiind un individ dotat in conceptia neinitiatilor cu puteri terifiante, urit si temut in acelasi timp, dar de care oricine avea nevoie. Citeva zeci de mii de ani au imprimat astfel in constiinta colectivitatii acest model arhetipal, intarit si mai mult odata cu avansul catre ultimii 10.000 de ani, cind vindecatorul a inceput sa achizitioneze treptat mai intii putere politica inauntrul tribului sau uniunii de triburi, ulterior si putere economica (2 motive suficiente numai prin ele insele de a-l face si mai de invidiat, si mai urit)

[Qvadratus]

Tranzitia de la vraci la prelat a intervenit odata cu sistematizarea conceptiilor religioase si cu aparitia unei uniuni de interese politice si economice concretizata in geneza clasei preotilor. La fel ca si vracii anteriori, preotii au pastrat calitatea de vindecatori, mai ales prin natura faptului ca au devenit cei mai instruiti oameni.
Tot prin natura a ceea ce faceau, au pastrat in acelasi timp si relatia cu elementele arhetipale magice, si deci temute.
Religia crestina a transformat preotul intr-o amenintare directa pentru muritorul de rind, prelatul in acest caz devenind sperietoarea cu care sistemul ameninta individul la orice incercare de a iesi din tipar. Aceasta sperietoare vie s-a asociat in mintea poporeanului ideilor de pacat, de diavolesc si de rau pe care medicul preot (sau preotul medic ??!) le propovaduia. Subminat de pervertirea indusa de dorinta nemarturisita de a pastra puterea castei prelatilor asupra oamenilor si sistemelor politice, actul curativ a devenit de neiertat inafara capacitatii de monopol cvasioficial de vindecatori ai preotilor. Tot ceea ce nu reuseau ei sa faca si mergea bine era taxat oficial drept rau si demonic.
Devenita de-a lungul citorva sute de ani din pastratoare a cunostintelor antice arabe si romane de-a lungul unui mileniu de haos, promotoare a conceptiilor retrograde in lumina zorilor modernismului perioadei renascentiste si al noilor achizitii induse de extinderea spatiului geografic cunoscut, preotimea a inceput razboiul cu noile bresle profesionale care muscau treptat din capcitatea de a face fata cerintelor societatii. Actul de vindecare a facut insa tranzitia de la vindecatorul preot la vindecatorul laic impreuna cu o parte din aura pe care prelatii si-au construit-o cale de aproape 100 de ani.

[Qvadratus]

Asadar de la magie la puterea Spiritului Sacru, de la acesta la demonic pentru ceea ce era infara capacitatii de vindecare, si de la aura sacra la laic, tranzitia s-a facut cale de aproape 10 mii de ani. Singurele lucruri care s-a pastrat constante in imaginarul colectiv au fost elementele terifiante, inafara capacitatii de intelegere precum si cele care aveau tangenta cu Raul, fiindca daca Binele personificat de Vraci/ Mag/ Saman/ Preot nu putea vindeca, atunci cine o facea daca nu Raul ?! Conservate discret in epoca moderna, arhetipurile plantate adinc in constiinta colectiva au rodit sub forme noi, compatibile cu acceptiunile si psihologia epocilor moderne.

Ar fi interesant de vazut daca in alte societati, de exemplu in lumea islamica sau in cea hindusa ori in cea confucianista aceste modele isi gasesc corespondente.

To be continued......