Ma atac (de panica)

[vlad]

In timp ce scriam pe aici despre mining of laif si uatever, cu dustweaver, am avut un atac de panica full-blown. A durat cam un sfert de ora. Acu ca va scriu, inca nu mi-a trecut cu totul (mai am un pic de dispnee) Am luat primul alprazolam din veata mea.
Ce-am bre? Mai avusei unu sâmbata de dimineata. Asa ceva nu mi s-a mai intâmplat. O fi de la vizuina? :)
Ia sa iau si io niste escilatopram din ala de la Tapiru.

[tapirul]

ia ca face bine. O sa treci la atacuri de căscat (n-am reusit sa reglez cand e cel mai bine sa iau ca sa nu mai casc ziua)
Io am avut aseara un atac de etoh. M-am sculat dimineata cu o durere de cap de patru ibuprofene. Am dormit dupa aia pana la 11 (io nu's sandor sa strang bani de europa)

Cum se manifesta atacu asta exact? adica pot gasi descrierea pe gugl, da' e mai interesat povestit de un caz (educat pe deasupra...).

[vlad]

Se manifesta extrem de variabil, desi sunt features proeminente.
La mine a aparut pe cer senin. Scriam acilea la un topic, apoi m-am intins si am cascat. Dintr-o data, am simtit ca ma sufoc. Hauever, fiind un pic "educat", imi dadeam seama ca nu era o sufocare in sine, puteam sa trag in pept cât aer vroiam, puteam sa-l si suflu la loc. Pura subiectivitate. (Exista o teorie a atacului de panica ca alarma falsa de sufocare...) Nevertheless, am inceput sa hiperventilez, pentru ca aveam inmpresia ca nu-mi ajunge aerul. Dupa vreo 3 minute, am simtit cumva ca nu-mi mai simt mâinile. Amândoua. AM incercat sa strâng pumnii: de-abia daca aveam forta. Deja in acest timp simteam cum creste groaza in mine, desi, obiectiv, imi dadeam seama ca n-am nimic care sa semene cu un tablou clinic somatic, si incercam sa-mi repet: "Stai, bre, linistit, ca n-ai nimica." Degeaba, in urmatoarele minute am simtit ca ma cuprinde o panica cât casa. Ma gândeam ca o sa mor in secunda urmatoare. Stiam ca am niste Xanax pe undeva, l-am gasit: imi tremurau mâinile asa de tare ca nu reuseam sa iau comprimatul si-mi dansa folia in mâna de parca era un ou fierbinte. Cu chiu cu vai, am reusit sa iau o jumate de 0,25 (se rupsese spontan). In circa 5 minute, eram ceva mai bine, dar nu complet, asa ca am luat si cealalata jumate si acum aproape am revenit la normal.
Bai, e super nasol atacu de panica. Majoritatea medicilor de aici (nepsihiatri) au tendinta cumva sa râda de el, de parca pacientul ar simula sau ar incerca sa aiba vreun beneficiu secundar, sau ar fi vreo mimoza de care merita sa te amuzi. Insa e o senzatie absolut cretina, si o sa plec cu Xanaxu la mine, la serviciu, ca dupa 4 ore ii trece efectul si s-a descris anxietatea de rebound.

Sâmbata a durat mult mai mult dar parca nu asa de intens. Atunci n-am luat nimica. Io bag escitalopramul ala. N-am de gând sa astept sa apara tulburarea de panica cu agorafobie...

[stefan]

E bine că avem o descriere de la un medic. Şi eu priveam anxiety atack-ul ca pe ceva minor care ocupă inutil resursele UPU.

[A CERB]

wlade, ka sa-tz bag morkovu, un mic embolism pulmonar poate cauza chestia aia. nu toti au durere.

oricum peste 80% din romani au nevoie de ssri( la restul nesimtirea e asa de mare ca nu au nevoie de nimic),asha ca baga mare. suntem, totusi o societate de nevrozati.

keep us updated.

[vlad]

Manânca intr-adevar degeaba resursele UPU, pentru ca acolo n-ai ce sa-i faci, decât o benzodiazepina, ceva, dar asta se poate face si la MF. Dar, da, atacul de panica, ala adevarat, e cam oribil. Desi cognitivistii afirma ca e vorba despre o teama nejustificata, datorata unor "gânduri" anormale, se pare ca panica asta e diferita, biochimic, de teama obisnuita, ar fi de alta natura.
Deja aveam de vreo sase luni niste "micro-atacuri", nu intruneau toate criteriile, durau doar secunde-2-3minute, asa ca nu prea crez ca fac trombembolisme pulmonare. Whatever, oi trai si oi vedea. Singura mea problema cu SSRI e ca...nu prea am bani.

[tapirsis]

Hai ca ne-am potrivit, eu voiam sa dechid un topic cu "ce am, fratilor?" dar, cu voia ta, il folosesc si eu pe acesta.
Se intampla serile la culcare. Cand sunt aproape gata sa adorm, chiar atipita un pic, deodata inima incepe sa-mi bata foarte puternic, ca la o spaima, si fac ochii mari, in sensul ca-mi trece orice urma de somn. Apoi inima se linisteste si incep "atacurile de ganduri negre" (la unele dintre gandurile astea negre incepe iar inima sa galopeze apoi se linisteste iar). Imi trec tot felul de ganduri cretine, fie ca e vorba ca li se va intampla ceva rau copiilor mei (celei mici in special), fie chestii concrete gen: ce face fiica-mea la anul ca incepe scoala si e prea mica, fie altele ca: sunt o mama, gospodina, sotie, fiica, sora, nepoata imperfecta, care nu face aia si ailalta si nu a facut aia si ailalta (curios ca ce tine de cariera actuala nu e lowsselfesteem numai ce tine de familie). Reusesc foarte greu sa adorm. Ma dau jos din pat, mai fac ture prin casa, mai citesc o revista, mai ies pe balcon la aer, mai un extraveral sau nitrazepam, mai un ceai de plante.
Se intampla o data pe saptamana cel putin. Si dureaza de vreo 4 luni. Am mai avut chestia asta acum vreo 6 ani dar a trecut, atunci erau chestii legate de serviciu, ca nu o voi putea scoate la capat pe pozitia de atunci.
Dimineata pana seara totul este OK, pot aborda gadurile alea de seara gasindu-le solutii, mai realiste sau mai trase de par, dar oricum abordandu-le calm si logic. Numai seara (noaptea) se schimba chestia.
Ce am si ce ar trebui sa fac intai si intai?

[vlad]

Esti stresata :)
Grea e viata asta.

Incearca si dumneata sa te gândesti la astea cândva dupa-amiaza, rezerva-ti un timp, o jumate de ora, in care sa revizuiesti problemele, ca sa nu te mai asalteze când te culci. E bine ca te ridici din pat când ai gânduri din astea. Mie personal nu-mi plac benzodiazepinele (nitrazepam), desi m-a salvat azi alprazolamul, iar extraveralul e vax cu fenobarbital, io nu l-as mai lua in locul dumitale. Sincer, cred ca nu e nimic in neregula cu tine, dar daca persista "gândurile", mai intreaba-ne.

Am si io chestia cu sculatul brusc cu batai de inima. Si cu gândurile negre la culcare (dimineata si ziua nu prea le am). Si tot la "cazul meu", mai am si tensiune 15/10. Ce-am fratilor? (Mi-am luat-o azi si ieri, de vreo 5 ori, ca nu-mi venea sa crez. O mai las o saptamâna, poate mai trece, daca nu, ma apuc sa ma demontez, sa vaz ce suruburi scârtâie. Am 27 de ani.)

[Furnika]

Multi inainte, si eu tot 27 am. Si mai am insomnii.

[vlad]

Dar hipertensiv nu esti, nu? Aici te-am luat :) Si eu am insomnii, sâc.
Se mai pune cineva cu mine?

[stefan]

Tapirsis, aia e insomnie de adormire şi apare în sindromul anxios. Localizează cauzele, anihilează-le prin raţionamente şi nu le lăsa să se ascundă prin nişele întunecate ale minţii.

Vlad, un EKG ai?

[vlad]

N-am, si nici nu stiu exact unde sa-mi fac...Oi vedea io.

[Furnika]

Tapiru ziceai ceva de obezitatea aia datorata stresului cronic, cortisol etc; daca iei pastile sa fii mai nesimtit, slabesti? Nu ca n-as fi nesimtit, dar totusi...merita sa incerc.

[tapirul]

mai, eu de cand le iau am dat jos 4 kile (de la inceputul lui aprilie). Fac si exercitiu mai mult si mananc mai putin (cred ca taie si apetitul) ce-i drept. Da' orisicat.

[Furnika]

Eu nu mananc mult, totusi am renuntat la cola, ciocolata, cartofi prajiti, fast food dar nu ma pot tine doar cu salate. Nu sunt gras, nici macar peste greutatea normala dar am tendinte. Deoarece sunt narcisist am observat ca pun pe burta. Cum se numeste pastila?

[tapirul]

Lexapro, care este escitalopram oxalat

[vlad]

Furnica, in Europa se numeste Cipralex. Totusi, efectul de scadere in greutate nu i se datoreaza direct, cel putin nu cred. Banuiesc ca tapirul mânca si ca o metoda de a-si "gestiona" stresul, din ce ne povesteste aici. Alminteri, eu nu stiu ca escitalopramul sa inhibe foamea sau apetitul.

[Furnika]

Io credeam ca are legatura cu secretia de corticosteroizi ca raspuns la stres cronic, parca asa se vorbea pe aici. Oricum trebuie sa ma duc la doftor.

[tapirul]

pai asa cred si io, ca e indirect cu corticosteroizii, care sunt hormonii in exces in stress cronic.
Nu mancam mult mai mult inainte.

[A CERB]

Am 27 de ani.

ce kestie... shi eu am tot 27.

[annie]

Pot sa povestesc si io aici, de dragul demonstratiei, ultima mea isprava in domeniu?

Mult stress, stress justificat, stress degeaba, stress de ala care te face sa te intrebi ca domnu Stroescu "de ce fac io treburile astea frate?" sau "aaaaa da daca ma duc la catzarat si imi cade un bolovan in cap? Daca frumoasa comotie cerebrala pe care mi am tras o la ski o sa aiba urmari..nasoale...foarte nasoale..". Ma rog, obiectiv vorbind e de la stress...de adaptare, de job samd.
Intr o perioada de asta mai neagra ma duc la biblioteca. Cautam ceva carti serioase si dau peste raftul de "psiho" unde mi se opresc okii pe o carte care se kema "sinuciderea la adolescenti". Evident o iau sa o rasfoiesc, si se deschide la o pagina unde era o lista de sfaturi pentru cand te apuca dorul sa iti tai venele (scrisa de o mama pentru fiiica ei):
Asculta muzica de relaxare (mica voce din capul meu=mvdcm: "aaa io n am muzica de relaxare")
Numara de la 100 la 1 (mvdcm: "that I can do")
Sun-o pe Vicky (mvdcm:"caaaaaaaaare Vicky??? Eu nu cunosc nici o Vicky" + puls accelerat)
Sun-o pe Nathalie, daca nu o gasesti pe VIcky (mvdcm:"Nathalieeeee????" + trouble breathing)
Mananca macaroane cu branza (mvdcm:"MIe nu mi plac macaroaneleeeeeeee" + asezat pe jos intre rafturi, incapable of moving)

A doua zi mi am luat bilet de tren pentru Romania, ca Xanax nu aveam. Didn't help. Cel putin de trei ori pe zi imi e teama ca am sa bolesc mult inainte sa mor. That's all.

[vlad]

Nu stiu despre voi, dar mie mi-a prins tare bine ca am povestit problemele astea aici.
Annie, baga si tu un SSRI.
Cum o fi cu psihoterapia in cazurile asta? Nu stiu, desi cunosc oameni care fac, nu prea stiu care sunt efectele, daca sunt. TCC ar avea efectul cel mai intens pe anxietate, cica.

Eu ma simt mult mai bine dupa ce vorbesc cu C.  Ii aud vocea si sunt la alt nivel...Din pacate, dureaza doar cât e lânga mine. De asemenea, ma plimb. Da' nu pâna la colt, ma plimb câte 10-15 km. Miraculos, chiar si prin praful Bucurestiului.
Ma joc cu vecinul meu Mihaita. (Are 5 ani). Iarasi, miraculos. Ii place sa ii arat figuri de Kung Fu si sa il dau cu matura (se agata de o caoda de matura si eu il ridic suuuus).
Mai intru si pe Tapirie. Discutia cu "de ce sa fac ceva" insa mi-a produs anxietate intensa. Cea de aici m-a linistit complet. E important sa stii ca nu esti singur, oricât de banal ar suna. You're the best, I love you.

Annie, sa ne mai povestesti.
Si restul la fel.

[Furnika]

Draga Vlad cred ca am raspunsul la problemele tale: am observat ca te ataci (de panica?) atunci cand cineva te contrazice si cand iti dai seama ca nu ai dreptate (si nici replica). Atunci incepe fandacsia.
Nu-i frumos sa spui ca un post al unui user iti provoaca anxietati. Si chiar daca iti provoaca nu e problema celui care l-a scris ci doar problema ta ca anxiuos. ;) Ai catz dau retzet.

[vlad]

Furnika, n-ai priceput, sau de fapt nu m-am facut eu inteles.. Nici un post nu mi-a dat anxietate, ci tot topicul, si nu neaparat din cauza posturilor care s-au scris in el. Pur si simplu anxietatea lu' peste prajit a aparut când imi strofocam mintea cu probleme din astea existentiale. Nu dustweaver nici altcineva nu mi-a produs anxietate, imi pare rau daca asta s-a inteles, corectez si-ti multumesc ca mi-ai atras atentia.

[mada]

Banuiesc ca tapirul mânca si ca o metoda de a-si "gestiona" stresul, din ce ne povesteste aici.

Asta e o problema la mine. Gestionatul stresului.

Teoretic suna simplu, dar de fapt e f complicat. Greu...

Speram ca Vlad sa vina cu solutia pt gestionatl stresului, fiind o chestie care pleaca de la creieras.

Ma intreb daca gestionatul stresului este o problema de personalitate... ce-o fi aia personalitate?... adica chestia aia care se definitiveaza pe la 18 ani (parca asa ne ziceau la cursurile de psihiatrie) si e ceva batut in cuie (odata definitivata personalitatea) - un reflex (?) de reactie tipic pt fiecare individ, sau daca e ceva care se poate analiza, in sensul de a analiza mecanismele faulty si daca se pot demonta aceste mecanisme faulty sau inlocui cu metode de reactie mai avantajoase.

In ce masura reactia la stres perceputa psihic, isi are originea in mecanisme subconstiente ? Iar in cazul unor mecanisme (reactii) psihice un pic defective (in sensul de mai mult sau mai putin departate de ideal), in ce masura pot fi constientizate aceste mecanisme ? Cat de adanc poti sapa in interiorul tau ? Si, odata constientizate (oricat de putin sau mult), in ce masura poti actiona constient ca sa le schimbi ? Poti ca in mod constient sa inlocuiesti o maniera de reactie reflexa, cu o maniera de reactie constienta, pina cand maniera de reactie care initial a fost ceva controlat, constient, sa devina un reflex ? Poti sa te reprogramezi in felul asta ? In ce masura ?
Si este asta solutia ideala sau exista altele mai bune ?

Adica, asa cum in cursul copilariei invatam pe cont propriu (fara ghidaj, fara manual de utilizare :) ) sa reactionam in anume fel la diferite chestii, de ce nu ne-am putea dezvata (intr-o maniera constienta) si apoi reinvata sa reactionam optim pt noi (dar de data asta cu ghid si cu manual de utilizare) ? Si chiar, oare exista un mod optim de a reactiona (optim pt noi) ?

Eu tot sper ca solutia sa fie un truc psihologic, nu o pastila.

[tapirul]

:)
iti raspund la toamna dupa comps

[mada]

Ce-s alea "comps" ?

[vlad]

Un mic citat dintr-un articol din NEJM (multumesc Cerbu):

A 60-year-old man who had endured panic disorder during an earlier period of his life awoke with crushing substernal chest pain radiating down his arm and up to his jaw. Observing him diaphoretic, nauseated, and in pain, his wife called an ambulance. On his arrival at the Massachusetts General Hospital emergency ward, he suffered cardiac arrest. Resuscitated and admitted to the coronary care unit, he was informed by the house officer that he had survived a myocardial infarction. He sighed with relief, and his first words were, "Thank goodness! I thought my panic attacks were coming back."

[tapirul]

[pt mada] "comprehensive examinations", in alte univ/departamente se mai cheama "preliminary exams", un set de examene pe care le dai pe la jumatea doctoratului (dupa ce termini cursurile), scris si oral, pregatite de comitetul tau de doctorat din tot ce ai invatat pana atunci (tailored on your own interests). Io o sa dau comps-urile in toamna. Mai recent ma specializez in stress and coping (pe langa disabilities and families) which means I'm gonna have that at comps wich means I'm gonna study all summer stress and coping. Deja am facut o trecere mare in revista a teoriilor si studiilor in stress and coping.

[mada]

Pai Tapire, daca ai apucat deja sa scrii ceva pe tema asta (stress and coping)  din lucrarea ta, uploadeaza-le pe server si pune un link pe vizuina catre ele. Arata-ne si noua, ca e al naibii de utila treaba. Si daca mai ai si alte materiale, da-ne tot asa linkul catre ele.

[Furnika]

Tapiru nu trebuie sa publici inainte sa iti sustii teza? Btw cat dureaza doct acolo? Eu am dat comprehensive examination care aici se numeste 'epreuve de qualification' si a fost cel mai stresant examen dupa cel de admitere.

[tapirul]

nu trebuie sa publici la noi. La alte universitati comprehensive examination trebuie sa fie un paper publishable, indeed. Difera si de la departament la departament.
Pentru dissertation exista doua optiuni, clasic si manuscript format, pentru care trebuie sa scrii trei articole separate 
Doctoratul dureaza cam 5 ani, depinde again de field. Dar se poate si in trei.
O sa revin cu teoriile cu stresul...